597 matches
-
de vreme. Dacă nu voi putea merge la canotaj, o să stau să mă uit la casetele cu Star Trek. —Star Trek? Păi, deci, trăiește mult și prosperă, îl încurajă Ashling, încercând să imite salutul vulcanian din degete. Jack se zgâia tâmp la ea. Ilogic, căpitane Repară-Tot. Nu o să prosper deloc weekendul ăsta. —De ce nu? Dintr-odată rușinat, el recunoscu: — Nu se poate să nu fi observat că prietena mea era nervoasă. Ashling nu se putea abține. Cuvintele ieșiseră înainte ca ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și haine ciudate - genul de haine pe care nu ai de unde să le cumperi nici dacă îți dorești - îi prezentau ca fiind și ei vagabonzi. Mâncau sendvișuri. Un impuls de politețe o obligă să traverseze. Deci, Ashling, spuse Boo, rânjind tâmp. Nu ai plecat nicăieri în vacanța bancară? Ashling dădu din cap. Da, nici eu, spuse Boo cu demnitate. Apoi se lovi peste frunte, uimit de nepolitețea de care dăduse dovadă, și întinse mâinile pentru a-i apropia pe cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de soare albaștri. Arăta foarte bine și avea un zâmbet superb, păr frumos și haine drăguțe. Apoi și-a dat jos ochelarii și Lisa s-a retras. Dintr-odată, era oribil. Ochii lui erau mici, prea apropiați și părea chiar tâmp. Păreau că aparțineau cuiva cu dificultăți de adaptare. În timp ce se îndepărta, a dat peste Fionn O’Malley, un burlac atrăgător, cu stil propriu. El se considera unul dintre cei mai sexy bărbați din Irlanda, datorită sprâncenelor sale ascuțite ca ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Își vâră ambele mâini în cupa cu bule de sticlă și le trece printre degete de câteva ori. Apoi își răcorește cu palmele fruntea înfierbântată. Se vaită: — Dar nu l-am eliberat oficial! Poți să te caci pe tine de tâmp ce ești, îi vine lui Gallus să i-o trântească. Își stăpânește vorbele porcoase. N-au cum să-l deștepte pe tembelul ăsta. Încearcă să-l îmbărbăteze: — Măcar nu e cetățean pe de-a-ntregul. Reia cu gravitate: — Așa că, deși nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
domnește disperarea. Este prea târziu acum. N-au cum să-l mai facă pe Privett-Clampe să le susțină cererea. Firoz va deveni moștenitor, iar viitorul se va transforma într-o oroare europeană de linii de producție și mutre care rânjesc tâmp. Diwan-ul nu se poate controla și-l pocnește pe Pran peste gură, rupându-i buza. Pran se întinde pe podea în încăperea barocă, urmărind picăturile de sânge care se preling sub capul său. În palat, prietenii fac orice pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de cauză. Mi-amintesc de Edith, soția lui Gus. Am văzut-o de câteva ori. O fire veselă. Ea și domnul pulă-mare Gus și Crăciunul lor petrecut În familie. Nuide mirare că ramolita aia de muma-pădurii are ntodeauna un zâmbet tâmp pe față. Orice curvă care ar pune-o cu imensitatea aia a lu Gus l-ar avea. Da s-o vezi pe ea: un hoit Împuțit deghizat În oaie. Aproape că-mi pare rău pentru bătrânul Gus. Nu-ți folosește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
naționalist). Un internaut devine, eminescian, singura conștiință veghetoare după miezul nopții, căci „noaptea-i mai bună minutul de acces internet/e mai ieftin“, înregistrându-și, pe urmă, solitudinea vastă cât universul: „între tine și lume interfața-i un zâmbet mai tâmp/ca istoria/mai fals ca tot idealul legat de bun și de frumos“. Singurătatea între ai tăi e tematizată într-un poem purtând aiuritorul titlu lucescu antrenor la națională. Nu lipsesc rateurile clare, cum este poemul numit asteroid 2037, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
Poartă, monsieur Lavalle, gras și cu ochii mici, iată silueta înaltă a lui Signor Merano, ambasadorul Veneției, bâjbâind prin întuneric după ciorapi și iată șalvarii mari, roșii ai berleibeiului Rumeliei ascunși degrabă în sobă, căci venise pe neașteptate Hadjin-Pașa, rânjind tâmp în cadrul ușii cu un calup de halva în brațe. Toate rămăseseră însă în urmă, căci ea fugise de două luni din Stambul, cu moldovenii ăștia molcomi, oameni de treabă, nimic de zis, dar cărora, din câte vedea ea, nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
el, cu un surtuc verzuliu ponosit și cu niște ițari arnăuțești pe care, la genunchi, cândva fuseseră brodați cu fir negru doi zimbri. Acum, din zimbri nu mai rămăsese decât niște ață destrămată. — Dormi, ai? - făcu Sima-Vodă. Vasâle se uită tâmp la Vodă, apoi își descleștă cu greutate buzele: — Boruncă, Băria-Ta! Ce zici, mă? - nu înțelese Sima-Vodă. — Boruncă, Băria-Ta! - repetă Vasâle. Abia acum își dădu seama Sima-Vodă că feciorul e beat mort. — Poruncă, ai? - făcu el și începu să-i care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
birou, unde făcea nesfârșite căni de ceai (completate, pe măsură ce noaptea înainta, cu ceva mai tare), era expusă cu mândrie o fotografie a sa de pe vremea când era sergent-major, tânăr și robust, cu un piept cât un butoi și fără privirea tâmpă. Am petrecut mult timp cu Bill. În cele două săptămâni cât a durat să asamblez sculptura, s-a dovedit de un real ajutor, nu numai la căratul pieselor din furgonetă, ci și cu observații pertinente legate de felul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Helveția, în cantonul Uri și doar administrația ar fi românească. Aceasta nu poate fi altfel decât este întreaga țară. Dacă Valahia pute a rahat, cum ar putea administrația românească să miroasă a parfum Cristian Di(h)or? (o altă glumiță tâmpă românească). Codruț 20 decembrie 2005 Am să dedic această cartolină unui fapt care deopotrivă mă amuză și mă enervează. Mama a văzut la „Surprize, surprize“ o tulburătoare poveste de dragoste între o helvetă germanofonă (bănuiesc, după nume) și un negru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
să întrerupă liniștea... „Mihai Eminescu?!“, a întrebat o voce timidă din mulțime... „Mihai Eminescu - a tunat profesorul - a scris multe metafore - s-a mai calmat, dându-și seama de situația delicată -, dar pe asta am scris-o eu!“... Îl priveam tâmp fără să știm ce vrea de la noi... „În picioare! Aplauze!“, ne-a sugerat el... O parte dintre noi s-au conformat. Am martori că nu mint. Sper că examenele de astăzi nu mai decurg la fel. DISPLAY Creioane și Photoshop
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
margini. Cred și azi că nu merită să joci nici un joc dacă nu ai voința de a-l câștiga. De a te confrunta cu cei mai buni în domeniu și a încerca să-i faci praf. Jocul nu înseamnă relaxare tâmpă, senzație periferică a participării visătoare, ci competiție pură, cu atât mai frumoasă cu cât e mai grea. Important e să participi! ne învață profesori de bune maniere olimpice. Păi, de participat poate participa oricine. Care mai e atunci meritul personal
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
unui francez, lecturată de amândoi de curând, recomandată foarte stăruitor de Sidonia, unde personajele care locuiau într-un oraș mare aveau o adevărată predilecție în a face amor în natură. Întins pe spate, gol, cu brațele sub cap, Ovidiu zâmbea tâmp, cu pleoapele lăsate, satisfăcut ca un morun care și-a depus icrele. Reveniți la han ospătarul i-a privit cu impertinență, în timp ce le lua comanda a spus, ca din întâmplare, că plouase cu o zi în urmă și fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fraze care și pe mine mă crispează. „Domnule M, n-ați putea mînca fără să deschideți gura ? Cavitatea dumneavoastră bucală este cu totul și cu totul dezgustătoare cînd încercați să o umpleți cu salată.” La astfel de fraze el surîde tîmp și începe să-și miște un deget pe circumferința farfuriei, ca și cum l-ar fi obligat profesorul de sport să facă zece ture de teren în pas alergător. „Domnișoară, anatomiile noastre n-au fost concepute pentru exigențele de puritate pe care
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
isteț dar de o aciditate fără seamăn, îi luase chiar un interviu lui Cocoș și făcuse și fotografii. Citise și el, cu interes chiar, se uitase cu lupa la imaginea cenușie din care răzbătea un zîmbet care putea fi și tîmp și fericit și o clipă se gîndise că n-ar vrea să fie în pielea celor care trebuiau neapărat să-l prindă pe Cocoș. Unul ca ăsta, Brunea-Fox, și mai erau vreo doi care ziceau că stătuseră de vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lui Bîlbîie, chiar și el, Șerban Pangratty, ar fi fost în stare să jure că Radul Popianu e o componentă adevărată a acelei Vladii pe care i-o descrisese, o lume de automate, de marionete, cu creierul spălat, proaspăt și tîmp ca o sugativă nouă. S-a făcut liniște, de afară se auzeau zgomotele celor risipiți printre arbori, crengi trosnind, un clinchenit de sticlă, cîte un "șșș" îndemnînd la mai multă disciplină. Inginerul Stoicescu tuși ca să atragă atenția asupra sa. "Consider
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să împuști un om, era poate singurul om care o mai făcuse, era vechi în meserie, probabil că blestema în gînd și clipa în care i-a trecut prin cap să se împotrivească Comitetului din Vladia, vedea privirea albă, aproape tîmpă, a lui Leonard Bîlbîie îndreptată către gura neagră a pistolului. Iar el simțea încetul cu încetul răceala oțelului răzbătând prin piele, transmițîndu-se creierului său blocat de frică. "Locotenentul Georgescu a șuierat "trage, excelență, el te-a adus aici, n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
2007, malul Dunării, Budapesta: love is all! Welcome islanders! Întorc spatele Insulei Obudai, intru în alt plan, arunc prima vorbă în vânt. Filmul mi se dizolvă după cinci zile de plutire, redefinire, experimentare de ego-variante și dragoste de umanitate. Zâmbesc tâmp. Dispare, ca poza căreia îi dai delete din albumul online. De azi redevin ceea ce sunt de fapt, poate cu un plus de toleranță în circumvoluții și trăiri hipioate în aortă. Și un sfat: nu te bloca, insula este în mintea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
se lansează în urmărire. Fetele mă ajung destul de repede și, cu infinit sânge rece, mă întreabă (în engleză, desigur) dacă nu vreau să ieșim împreună la un ceai și o prăjitură (cofetăria fiind aproape). Scutur din cap că nu, zâmbesc tâmp și dau să trec mai departe. Una dintre ele însă, probabil lidera grupului, îmi spune, aureolată de perspectiva descoperirii unui neofit: "It will be fun". Mă îndepărtez fără un cuvânt în plus. Niciodată n-am știut să mă orientez în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
multa, sed multum... V.5. ... Reporterul (de fapt, o reporteră. O persoană bine, chiar foarte bine, în jur de ... ani, cu părul..., (ne)platinat / ne(oxigenat) / etc., cu ochi albaștri / verzi / căprui / etc., cu o privire inteligentă / iscoditoare / vicleană/ indiscretă / tâmpă/ etc., cu ... etc., / etc., ... Are în mână un dictafon marca Philips / Aciko / Vef / Tehnoton / etc.,...) Poetul: un personaj complex și controversat. Nu utilizează și nu suportă deloc parantezele, ba, chiar, face alergie la ele, ceea ce înseamnă că-i plac nespus
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cu vârf și ndesat și du-te-n pizda mă-tii de porc împuțit“. Îi întind banii. Îi ia. Deschid ușa. Dă să iasă. Stau în prag. Îmi ia mâna în mâna lui. Se uită la mine cu zâmbetul ăla tâmp și grețos. Îmi pupă mâna și apoi mă trage spre el. Mă pupă pe gât. Îi zic cu glasul sugrumat de șoc: — Hai că vă-ntindeți. Îl împing de tot afară, trântesc ușa după el și încui yala. Mi-e
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ascult mai departe. Unele impulsuri sunt mai puternice. Printre ele descopăr o cadență, îmi place să cred că am nimerit vena orașului care se zbate de viață. Simt cum mi se desenează pe față un zâmbet, genul ăla de zâmbet tâmp pe care nu ți-l poți reprima. Mă transportă prin mai multe ritmuri, de la tobe africane până la tango sau vals. Ce e cu adevărat uimitor este că aud. Pot auzi muzica, așa cum o auzeam înainte să surzesc. Întorc capul brusc
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
trece foarte repede prin fața ușii. Va atârna, probabil, după plecarea ei, vreun tablou cu o țigancă răsturnată pe o sofa, pe jumătate acoperită de fuste străveziu înflorate, cu țâțe imense, ca niște pepeni verzi, uitându-se la tine cu ochi tâmpi. Ochii ei. Nu, nu sunt ochii ei, greșeam și greșesc, nu mi-a trecut furia după atâția ani, ochii ei erau aprigi și mergeau drept la țintă. Știa ce vrea. Nu aveai scăpare. În clipele în care, urmărind în noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ce era cu el doar mai târziu, când le-a povestit o istorie despre un faur care toată viața n-a ieșit din potcovăria lui, unde meșterea brăzdare, topoare, greble rudimentare, garduri de fier, colivii și potcoave, cu un zâmbet tâmp țintuit pentru totdeauna pe figura lui ce părea să nu îmbătrânească și care fredona melodii ciudate când potcovea caii și, de era obosit, își vâra capul în hârdăul cu apă în care arunca potcoavele fierbinți, cânta, prin urmare, niște melodii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]