556 matches
-
dracu’. GÎndul că... O! se cutremură. RÎse și el. Spui asta acum. Dar să vedem ce-o să zici peste-o săptămînă sau două. — O săptămînă-două! Ești țăcănit. Un an sau doi, așa mai vii de-acasă. — Doi ani? O să mă tîmpesc. Cel puțin dă-mi o rază de speranță. Asta-i mai mult decît ți se dă pentru dezertare. Ea rîse din nou, apoi Își ținu respirația și-și clătină capul, incapabilă să vorbească. Rămaseră un minut sau două tăcuți. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
asta. Duncan rămase nemișcat, incapabil să răspundă. — Îmi pare rău, spuse Fraser. Cum am zis, nu-i treaba mea. Nu mă privește de ce ești aici sau cu cine ai umblat. Dacă vrei să știi, eu cred că legile suicidului sînt tîmpite. Cine ți-a zis asta? Întrebă Duncan cu o voce groasă. — Nu contează. Las-o baltă. — Wainwright? Sau Binns? — Nu. — Cine, atunci? Micuța și ciudata Stella, bineînțeles, spuse Fraser privind În lături. — Ea! zise Duncan. Îmi face scîrbă. Toți ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
camera mea, închizând ușa încet, deși îmi vine s-o trântesc cât colo. Mă duc la fereastră și rămân mult timp cu fruntea lipită de ea. îmi face bine că e rece, încă mă mai doare capul de la lovitura aia tâmpită de aseară. Poate dacă stau așa, cu fruntea lipită de geam, îmi trece nu numai durerea de cap, dar și coșul ăla nenorocit de pe frunte! Zăresc un fulg plutind în aer, străluminând rotund și liber, și îmi concentrez privirea asupra
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
lanț, care țin de orgoliul meu de a mi dovedi morțiș că mă pot trans forma dintr-o persoană interesantă într-un personaj exemplar, chiar dacă a dispărut Clara. Ce idioțenie, ce fixație cretină să mă duelez cu marea! M-a tâmpit singurătatea! Sunt un jalnic Don Quijote, care acum câteva luni voia să se dueleze cu o stân că, iar acum își dorește să se dueleze cu marea! Un Don Quijote ridicol, cu veleități de Don Juan, care nu mai ține min te
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Orice om de bun-simț mi-ar fi spus că poezia e bună și că trebuie să continui, pe ideea că pe urmă, scriind altele mai bune, singur mi-ași fi dat seama că aceea pe care i-o citisem era tîmpită." "Bine, Petrică, nu e o muză, dar..." Dar bun-simț poate să aibă? mă întrerupse el. Citesc o carte care mă entuziasmează, o ia s-o citească și ea, cască și se miră ce mi-o fi plăcut mie, ceva așa
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mare filosof bulgar: mâncăm ca să trăim, sau trăim ca să mîncăm?" ... Nu cunosc, zise el parcă mârâind că îi întrerupsesem mestecatul, nici un filozof, fie el și bulgar, care să-și pună o astfel de întrebare cretină." Pleosc! vorba Matildei, s-a tâmpit Petrică, gândii și rămăsei multă vreme chiar gânditor. Ce-o fi cu el? Ce s-o fi petrecând acum în capul lui? Era clar, m-a insultat, m-a făcut cretin, dar de ce? Am vrut să glumesc... "Petrică, ai uitat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
noi aparatul acela. De ce ați refuzat verificarea spuselor mele? ― Pentru că s-a făcut deja, răspunse el sec. Populația acelei lumi a explorat-o și nimeni nu a semnalat prezența unui "organism ostil" sau a unei nave extraterestre. Crezi că sunt tâmpit? Crezi că nu am fost precauți, numai dacă ar fi fost să se pună în discuție responsabilitatea noastră de către eventuale anchete ulterioare? De fapt, lumea aceea se numește Acheron, acum. Cincizeci și șapte de ani. Un răstimp important, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
vorba, bunică-meu a pus mâna pe cravașă și-a scos-o în șuturi pe Jeni din casă. Nu te jucai cu bunicu’ Vitalian, fostul ofițer de cavalerie bătea calm, preocupat, violent; parcă îi părea rău că ești atât de tâmpit încât trebuie s-o facă. Pe Jeni nu știu dacă am iubit-o, dar când m-au despărțit de umărul ei cafeniu, pe care adoram să-l escaladez, m-am enervat și-am sărit din pat direct în cap; cucuiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
asta nu.“ „I-auzi, Penciule!...“, a râs Rapotan. Parcă îi râdeau și firele alea belite de pe cap. „Domnu’ Robe face deducții, ca detectivii spilcuiți din cărțile pe care le citește. Noi nu suntem spilcuiți, uite, scuturi praful de pe noi. Niște tâmpiți, domne, niște arierați. Domnu’ Robe, nu vreți să facem schimb de locuri, să anchetați dumneavoastră?“ Am tăcut, nu-mi plăcea întrebarea. „Nu vreți. Nu-i nimic, mergem înainte. Nu-i așa, Penciule?“ „Da, da.“ „Da și mai cum?“ „Da, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
astea se alterează cu timpul, în condiții de dezechilibru al particolelor.“ „Doctore, m-ai pierdut iarăși pe drum. Am înțeles că dăm bani ca să ne uităm ca fraierii la niște cópii, în loc de originale; ca șef de muzeu, trebuie să fii tâmpit să nu-ți protejezi tablourile pe care le ai. Da’ care-i povestea cu Luchian? Presupunând că lucrurile stau așa, am o mare nelămurire. Din moment ce Garoafele miros a calomel, înseamnă că tabloul nu e-o copie (cine dracu’ s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de-alcoolul eșapamentelor. Mă înfundam în aerul lichid care plutea printre poșete, cataloage și cranii parfumate, cu sentimentul că am exact ceea ce merit: lumea meschină și supradezvoltată, ca un borcan osos, a minții mele. Singurul refugiu mă aștepta seara, când, tâmpit de oboseală și de versurile lui Coșbuc, mă trânteam în dormitor, pentru binemeritata uitare. Câteodată, găseam un corp sub cearșaf (domnul inspector nu-i dădea voie fetei să vină tot timpul la mine), o pereche de brațe lipite de spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
decan, dracu’ știe. Nu pot să-mi imaginez că, de șapte ani, am avut în facultate, chiar sub nas, și dosarul profesional, și pe cel de Securitate. În mod normal, astea se țin la Drept și la CNSAS. Cine-i tâmpit să le-aducă la Litere și să le bage-n aceleași coperți!?“ „Un tâmpit care a vrut ca tu să le vezi.“ „Dacă așa stau lucrurile, aș vrea și eu să-l cunosc. Am impresia că-i la fel de tembel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Nici asta n-are însemne.“, am observat. „Date, observații, note, nimic. Și-n plus, pare că se termină abrupt.“ „Îhî. Oricum, e suficient. Avem anii, avem numele fetei, locul de muncă.“ „Locul de muncă?“, am făcut ochii mari. „Te-ai tâmpit? Nu mi-ai spus tu că lucrează-n Pitar Moș?“ „Dacă zici tu...“ Parcă era exact invers, Mihnea descoperise și fata, și unde lucra. „Oricum, am verificat: se confirmă. Cred că-l știu și pe tac’su, e ceva inspector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
adevărată nebunie, îi făceau peste tot reclamă. Îl și tipăreau la Craiova sau la Casa Scânteii, scria uneori pe coperta patru: ILEXIM, habar n-aveam ce-nseamnă asta atunci, era un combinat tipografic.“ „Cum se-ntâmpla și cu mingiile alea tâmpite de fotbal: ARTEX. Cu haxagoane negre și-albe, umflate neuniform. Visul oricărui elev comunist!“ „Alea tumefiate, da. Dar stați să vă zic ce-i cu Pif-ul meu. Numărul 172 a fost tras în 550 000 de exemplare.“ „Informația asta de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
știu asta!) Da, acum cred că un om ca tine e în stare să înjunghie pentru bani. Doar în ziua de astăzi i-a apucat pe toți o asemenea lăcomie, încât n-au în cap decât banii, de parcă s-au tâmpit de tot. Până și țâncii se-apucă de cămătărie! Sau câte unul înfășoară biciul în mătase, îl înțepenește și pe la spate, ca unui berbec, îi taie beregata celui mai bun prieten, cum am citit nu de mult. Da, mare nerușinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
proprii. Dar ești nemărginit de invidios; ai convingerea fermă că ești un mare geniu, însă îndoiala te cercetează câteodată în clipele negre, așa că te înfurii și devii invidios. O, mai ai nori negri la orizont; vor trece când te vei tâmpi definitiv și nu mai e mult până atunci; totuși, ai de străbătut o cale lungă și variată și mă bucur că nu pot spune că va fi veselă. În primul rând, îți prezic că nu vei ajunge la persoana știută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prin sticle și să rupem ce era pe acolo. Vă dați seama, numai sticle de whisky și cartușe de Kent. Eu aveam un pardesiu lung, i-am rupt buzunarele și am băgat în el 4 cartușe de țigări. Ce, eram tâmpit să rup așa ceva? Cu încă un coleg, stăteam cu câte o sticlă în mână și turnam dintr-una în WC, iar din alta beam noi. Când ne-a întâlnit Constantinescu ne-a întrebat dacă eram chercheliți. Dar noi am zis
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
i-a spus: "Păi, atunci când un om stă cu casca pe urechi 50 de minute și se chinuie să asculte ce a zis ăla, ce a zis celălalt, să nu iasă și el 10 minute la o țigară? Păi, se tâmpește altfel. De aici, se duce direct la ospiciu". Și vă reamintesc, el era un nefumător. S.B.: Avea puterea de a înțelege că fumatul era un debușeu pentru lucrător. G.Ș.: Și revenind la acel moment, așa i-a spus lui
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
zile, televiziunile și ziarele nu mai pregetă să prezinte contraofensiva unor diverși lideri ai social-democraților la adresa propriei moțiuni. De la colorata dezaprobare a lui Răzvan Theodorescu („Moțiunea e sinucigașă! În politica românească poți să fii curvă, dar nu poți să fii tâmpit!“), până la eternele apeluri la „rațiune“ ale eternului Ion Iliescu, ba chiar și până la Clujul disident care, deși a impus moțiunea, acum se dezice de ea prin vocea lui Vasile Pușcaș, PSD-ul se dă peste cap să găsească soluții pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
biroul electoral de circumscripție. ... (6) Candidații independenți își pot exercita dreptul la tîmpi de antenă o singură dată, între 5 minute și o oră, în mod egal, în funcție de orarul stabilit și de numărul lor. ... (7) Nu se includ în dreptul la tîmpi de antenă interviurile, reportajele și alte asemenea servicii audiovizuale de interes general pentru informarea cetățenilor. ... ---------------- Art. 46 a fost modificat de ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 129 din 30 iunie 2000 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 311 din 5 iulie 2000
LEGE nr. 68 din 15 iulie 1992 - (*actualizată*) pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/108348_a_109677]
-
de ani...". "Da, și?" Păi, știți că cel care a fost primul președinte al organizației e Ion Iliescu". Noi stăteam la o masă față în față cu cea la care stătea el. S-a aplecat peste masa lui: Voi sunteți tâmpiți! Voi n-aveți creier? Voi nu vă dați seama ce faceți?" Mohora: "Păi, Doru a venit cu ideea". "Ia-l la tine la Iași!" "Păi, am aprobarea sau nu?" "Ai vorbit cu el?" Am vorbit ieri dar m-a trimis
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
convins că, la o adică... mă rog, ceva, ceva, tot ar putea fi, adică, mai pe șleau, ar merge. Dacă-i tînără, nu se poate, dom'le, chiar nimic, ni mic. Înțelegi?! Sigur, moșnegii înțelegeau, chițcăiau și-și dădeau ghionturi tîmpite de pubertini, excitați de vorbe. Doru, ceferistul, trecea drept cel mai cu experiență în domeniu. În calitate de "naș", cele prinse fără bilet... înțelegeți, nu? Toți ascultau ce povestea Doru despre orgiile din compartimentul lor special. Acum însă au rămas cu gurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
comunică un vecin din rînd. Dar eu n-am! Nici eu, mă consolează vecinul. Unde am rămas cu firul ideii? A, da. Noi, românii, față de ăia, adică față de noi... ăăă... Na, că m-am împotmolit. Ducă-se naibii comparațiile astea tîmpite între nații! Am ajuns la concluzia că peste tot omul este aproape la fel, cu ceva calități și cu multe defecte nu numai comportamentale. Accentuez că sînt aproape le fel dar nu chiar la fel. De aici decurg deosebirile, uneori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o montează la loc și mașina pornește frumos, silențios. Foarte bucuros, i se adresează celui pe gard: „de unde ai știut d-ta că aici era beteșugul, că doar ești aici la nebuni”. „Da, domnule, sunt chiar nebun, dar nu sunt tâmpit, și de nebunie am să mă vindec, dar dumneavoastră e bine să mai învățați și meserie!” Cât mă privește, mie mi-au adus multe bucurii scrisorile primite din țară și străinătate, și mi-au dat multă mângâiere. Au venit și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
care adaugă: 3) 78 de poze de epocă, înfățișând familia, rude, prieteni, fotografii individuale și de grup, programe de spectacole, fragmente de scrisori, reproduceri după medalii și imagini ale caselor, locurilor dragi, peisagii cu "eroii" cărții, cavoul Lovineștilor din Cimitirul Tâmpești (astăzi Grădini) din Fălticeni; 4) indice de nume. Autorul face la începutul cărții o precizare valabilă și în cazul celorlalte lucrări: Nu voi analiza aici opera acestor literați. E treaba criticilor... Voi veni cu date necunoscute sau mai puțin știute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]