3,688 matches
-
milițianul care îl fluieră, amenințîndu-l cu degetul. Uite-l pe inginerul Muraru spune Vlad. Știi că m-am transferat la el, la Sinteză? Da?! se bucură Mihai. Dacă zici că ai ceva de dat, se lovește el eu degetul la tîmplă ești un tip norocos: Muraru e un mare specialist, va ști să te aprecieze și să te stimuleze spune privind în urmă, să-l mai vadă pe inginerul Muraru cum a traversat strada, făcînd iarăși un semn nervos milițianului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rămîne gravidă și nu-i mai trebuie copii și pe Maria Săteanu, mîndră și impunătoare în hainele ei albe, cu un halat gros pe umeri, mergînd înaintea tuturor. La intrarea în clădire, cu fundul direct pe zăpada de pe trepte, cu tîmplele cuprinse între palme, stă Muraru; două șiruri de lacrimi i se unesc pe vîrful nasului, picurînd în zăpada dintre pantofii săi. Dom' Muraru... îi atinge Mihai umărul cu timiditate. Muraru se ridică, își șterge ochii și nasul cu batista, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai des în pieptul bărbatului, inspirînd cu putere mirosul corpului încins, ud de transpirație. Doar într-un tîrziu, corpul Mariei face un gest de retragere spre perete, dînd de înțeles lui Mihai să se rostogolească alături. Maria rămîne nemișcată. Numai tîmpla ei se ridică de pe perna micuță, de spital și se culcă pe pieptul lui Mihai, lipind colțul gurii de trupul lui încă înfierbîntat, continuînd să inspire mirosul transpirației proaspete, care o fascinează. În neclintirea ei, femeia își adună gîndurile numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să-și coboare picioarele de pe umerii lui, fără să-l piardă. Și abia cînd și-a dat seama că nu mai poate răsufla, s-a retras mai spre perete, bucurîndu-se nespus că-i rămîne pieptul tînărului aproape, să-și culce tîmpla pe el. Voia cu orice chip să rămînă nemișcată, să se lase pradă concentrării asupra a ceea ce se întîmplă în ea, conștientinzînd actul sublim al fecundării, despre care a scris atîtea articole stînd nopțile aici, pe canapeaua din biroul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aș pune să te rogi lui Dumnezeu pentru gîndurile mele; eu n-o pot face, n-am crezut decît în mine..." Acul mare al pendulei s-a rotit deja de două ori, dar Maria stă încă în aceeași poziție, cu tîmpla lipită de pieptul lui Mihai, culcată pe brațul lui stîng care i-a cuprind umerii, răsfățată de degetul mare al bărbatului, adîncit în părul ei, mișcîndu-se de două ore încet și ușor, imperceptibil aproape, dîndu-i senzația unei dezmierdări pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
drept, acum poate că nu va mai lovi cu creionul la testicule sau cu măciuca în cap, își va chinui și ucide semenul cu vise atroce repetitive, despre torturarea celor dragi și a lui însuși, induse prin electrozi lipiți pe tâmple de un supermicrosoft minune... Și nu pentru că e un burjui nenorocit, ci pentru că nu ține cu Steaua. După ani de despărțire, Lucian Pintilie răsună din nou în sufletul meu, sinistru și clar, cu vocea acestui monstru pe nume Dinică, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pe ușă era să se descotorosească de Patrie și s-o atârne în cuier. De parcă asta ar fi așteptat de nu știu când. De parcă ar fi fost o povară mult prea grea pentru capul lui transpirat și cu zulufi la tâmple. Apoi, între noi fie spus, atitudinea lui n-avea nimic grandios în ea, ca să nu zic că lăsa de dorit. El avea treabă cu mama. Iar mie îmi spunea „matenule“. Trebuie să știți că nimic nu-mi displace mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aș putea s-o neg ? - unei „tendințe de a forma atașamente puternice față de alții” și o „Înclinație către desfrîu și apetit carnal”. În fine, ca să vedeți că pînă și un craniu e capabil de un pic de ironie, am la tîmple niște mici cute, binecunoscut rezultat al fluxului și al refluxului Speranței irepresibile. Uitîndu-mă peste marginile Balonului, am făcut o hartă exactă a dealurilor și a văilor de pe bostanul lui Norman. Întipărite pe el, limpede ca lumina zilei, erau semnele inteligenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fost cauzat de simplul fapt că țeasta lui Norman nu era cheală chiar ca-n palmă. Investigația pe care am făcut-o asupra caracterului său, oricît de temeinică, a fost obturată de niște zulufi negri și neîngrijiți, ce-i acopereau tîmplele. Dacă m-aș fi putut urca pe umărul lui și i-aș fi explorat tîmplele cu lăbuțele, n-am nici o Îndoială că peste asta aș fi dat : cute În formă de semilună deasupra urechilor, indicînd „distructivitate”, secondate și Întărite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
palmă. Investigația pe care am făcut-o asupra caracterului său, oricît de temeinică, a fost obturată de niște zulufi negri și neîngrijiți, ce-i acopereau tîmplele. Dacă m-aș fi putut urca pe umărul lui și i-aș fi explorat tîmplele cu lăbuțele, n-am nici o Îndoială că peste asta aș fi dat : cute În formă de semilună deasupra urechilor, indicînd „distructivitate”, secondate și Întărite de două umflături triunghiulare, sugerînd „secretomanie”. Însă toate acestea aveam să le aflu abia În viitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și totuși, În mod ciudat, mă simțeam În egală măsură renăscut. Eram gata, cum se spune, să dau pagina. Acum, că Pembroke Books era la un pas de a deveni istorie, iar proprietarul ei era un criminal ce purta pe tîmple semnul lui Cain, era vremea să-mi fac planuri de viitor. CAPITOLUL 8 Există două feluri de animale pe lume, cele cu darul vorbirii și cele fără. La rîndul lor, animalele care au darul vorbirii se Împart În două categorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
casă și-mi plăcuse la nebunie. Îmi plăcea să-mi Închipui că e o cămilă și că eu sînt Lawrence. Evident, prima oară cînd m-a pus acolo sus, am profitat imediat de ocazie și i-am studiat cu atenție tîmplele. După teribila mea experiență cu Norman Shine, nu mai aveam nici un chef să risc. Însă, băgîndu-mi nasul sub părul lui de la ceafă, n-am dat peste nici o protuberanță ciudată, ci doar peste o suprafață liniștitor de netedă, presărată ici-colo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ce are de gînd să facă, Însă el n-a vrut să le spună. A zis doar „Ceva”. După care a zis „O să vedeți.” Adevărul e că știam totul despre gena distrugătoare și secretomană pe care Shine o ascundea la tîmple, și depășisem de multă vreme faza de burghez, așa că, În ciuda aversiunii mele curente față de persoana sa, cuvintele lui mi-au captat imediat interesul. Un lucru era sigur, lui Norman Shine nu-i era frică de nimeni. M-am gîndit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Londra... o bombă... — Ce fel de război e ăsta? mormăi maiorul. Au ajuns să bombardeze pînă și populația civilă! După tonul lui era greu de ghicit ce anume-l scîrbea - civilii, sau bombele? Părul lui blond și aspru Încărunțise la tîmple, iar ochii, de un albastru senin, te priveau parcă de sub un smoc de paie galbene - sprîncenele. Albul ochilor lui avea o limpezime uluitoare. Maiorul Își Îngrijise totdeauna sănătatea, ca să poată fi oricînd de folos. Acum, cînd nu mai era nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se reflectau în cadranele de sticlă ale tabloului de bord, în curbura neîntreruptă a parbrizului. Gura ei mă mușcă de umărul stâng, lăsându-mi o urmă însângerată pe cămașă. Fără să stau pe gânduri, am lovit-o cu palma peste tâmplă. - Îmi pare rău! îmi gâfâi ea în față. Te rog, nu te mișca! Îmi reintroduse penisul în vaginul ei. Ținându-i fesele cu ambele mâini, mă apropiam cu repeziciune de orgasm. Peste mine, fața ei serioasă mă fixa de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
împiedici circulația. Ești la biroul tău, ai cartea plasată ca din întâmplare printre hârtiile de serviciu; la un moment dat deplasezi un dosar și cartea e sub ochii tăi, o deschizi cu un aer distrat, îți sprijini coatele pe masă, tâmplele în mâinile strânse pumn, de parcă ai fi concentrat în examinarea unui dosar, dar, de fapt, explorezi primele pagini ale romanului. Încetul cu încetul îți sprijini spinarea de spătar, ridici cartea la înălțimea nasului, înclini scaunul în echilibru pe picioarele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
am ridicat perdeaua și primul lucru pe care l-am văzut din Jojo - după ani de zile în care ne pierdusem din vedere - a fost mișcarea de piston a fundului lui gras și păros, strâns între genunchii ei albi; apoi tâmpla bine pieptănată, pe pernă, lângă fața ei cam spălăcită, care se deplasa cu nouăzeci de grade pentru a mă lăsa să-l lovesc. Totul s-a întâmplat într-o manieră rapidă și curată, fără să-i dea timp să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
plină de riscuri nu e cel pe care mi l-au confiscat mie, ci cel pe care-l citește ea... New York, în sala de control, cititoarea e legată în fotoliu de încheieturile mâinilor, cu manometre de presiune și centură stetoscopică, tâmplele strânse într-o încâlcitură de fire de encefalogram, care semnalează intensitatea concentrării ei și frecvența stimulilor. „Munca noastră depinde de sensibilitatea subiectului de care dispunem pentru probele de control; în plus, trebuie să fie o persoană rezistentă ca vedere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sacii din a doua curte. — Nu, ai mei sunt mai mari, spune ea. Atunci să-i măsurăm, și-mi apropii fața de fața ei, așa încât arcul sprâncenelor să se suprapună; apoi, apăsând sprânceana mea de a ei, întorc fața astfel încât tâmplele, obrajii și pomeții să se lipească. Vezi, unghiurile ochilor noștri se termină în același punct — Eu nu văd nimic, spune Amaranta, dar nu-și îndepărtează fața. — Și nasurile, spun eu, punându-mi nasul lângă al ei, puțin pieziș, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ăleia, ca și gingiile, îs mai degrabă vinete-cenușii, ca și unghiile. „Noaptea rătăcea ca un abur printre lucruri, fiecare obiect îmi amintea de carnea ei pe care o știam fără s-o fi atins vreodată, era acolo, o simțeam în jurul tâmplelor, îmi cuprindea omoplații, mă învăluia, voiam să dispar în sângele ei și mă trezeam și mușcam perna să nu-i strig numele...” Porcule... a suspinat într-o judecată de valoare. Mi-am găsit o poziție mai comodă, mai ales că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Carina. Ce pedalezi ca apucatul? *** Luni Coastele-mi îmboldesc plămânii, umărul stâng seamănă cu un macaz înțepenit de frunze uscate. Când încerc să-mi dezdoi spinarea, vertebrele zbârnâie și revin cu greu la locul lor. O durere înfundată, apărută în tâmple, începe să mi se plimbe prin tot corpul, escaladează spre cerebel, alunecă-n stomac, unde mă scurmă aciditatea, circulă prin duoden, zgândărind vreo două zgaibe pe-acolo și se instalează în rotule. Tocmai când două cupluri se încolăceau, se răsuceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Mă lipesc cu burta de plăcile lui. Umflu și strâng burta și-mi place când se-apropie și se depărtează de azbest. - Omuleți... hai, băăă... Omuleți? Ai căzut în cap prin somn? râde Sorin, întinzându-se... Bate cu degetul în tâmplă. - Ești trilulu? - Chiar sunt, sunt mai mulți, poate-am să-i mut în dulap, într-o cutie în care-am să tai o portiță și ferestre cu traforajul... Le-am lăsat două cuburi de zahăr și-o bomboană. Sunt ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
niște bani stând în fața tastaturii și butonând. Bani care, invariabil, se duc pe alte obiecte ce mă vor încurca, îmi vor ocupa apartamentul și viața. Alunec pe gresie, încerc să mă sprijin de mașina de spălat, dar tot dau cu tâmpla stângă de colțul dulăpiorului, ssss, o să-mi iasă un cucui. Tocmai la vreme, începeam să devin profund dis-de-dimineață. Carina își poartă bigudiurile multicolore și capotul de finet. - Plec două zile cu mama la Vatra Dornei! Cred că e supărată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
aerul nu-ți mai ajungea-n plămâni, de parc-ai fi primit un pumn în plex? Pentru ăsta nu puteai scăpa zile în șir de febră? Atingerea lui întâmplătoare făcea să-ți tremure carnea și să-ți pulseze venele-n tâmple? Pe insul ăsta îl visai cu ochii deschiși, imaginându-ți nerușinat că l-ai dezbrăca de haine? Pentru ființa asta ștearsă băteai străzile de nebună, doar-doar l-ai putea întâlni? - Povestea cu ramura înnegrită... - Da... te uiți acum la individul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Am rămas ieri pe linia de tramvai, nu mai voia să pornească și-mi era că mă duce cinciul la gară direct. Dar nu asta mă preocupă acum... Leonard a mai slăbit de când nu l-am văzut, a albit la tâmple și i s-au adâncit brazdele de pe frunte. - De când am început povestea asta cu pictarea icoanelor în biserică, toate îmi merg pe dos. Nu mai înțeleg nimic... - Ai conflicte cu popii? am întrebat. Leonard o mai pățise o dată, muncise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]