472 matches
-
-am ajuns Doamne unde-am ajuns. Iar când ea strigă veselă pe victoriei acasă ai ajuns mămăloi, mă umflă și pe mine râsul. Trag adânc aer în piept, dau de pământ cu crengile, salt sacul de cărbuni în brațe, îl târâi gâfâind până în pivniță, urc treptele înapoi și mă năpustesc triumfătoare în hol ca Amazoana în cort la Alexandru Macedon. PS. Vremile de restriște s-au încheiat demult, dar sarsaneliada mea continuă mai abitir ca înainte. De optsprezece ani, nu-i
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
oooo, uuu, ooo, uuu, pierdute în gura pădurii roșii, toamna, în asfințit, cu bunica de mână... „Îmbătrânesc, asta e tot...“ și trase o linie pe hârtia albă din fața ei. Ăsta o să fie bărbatul meu, ce dracu’ să mai fac, îl târâi acasă, cu valiza lui cu viori și mezeluri. „Hai, Gabriel, să mergem de-aici“. Se lăsa frigul. Nu zise nimic violonistul ei cu șoseta roșie. O ascultă spăsit, își înfășură bucata de pâine rămasă în hârtie și o trânti în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Ion, luîndu-l pe copil de mînă, intrînd împreună în dormitor. Te rog foarte mult să-mi lași ginerele în pace! îmi spune soacra lui Ion după ce închide ușa de la dormitor în urma fiică-sii și a copilului. Și nu-mi mai tîrîi ginerele prin crîșmă, ai înțeles?! Și nici la tine să nu-l mai inviți! Auzi!, a fost și copilul la tine... Mă mir că nu mi-a venit bolnav! Las' că vă știu eu pe voi, ăștia... cu aere de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Mangalia; mă cred mai odihnită, dar obosesc repede și trist. Aici, pentru biciuire și ca tu să mă găsești nu prea mult schimbată, fac tot ce pot : plaje, duș la ora unu și odihnă după ora 4. Până la ora 4 târâi vremea după mine; mănânc carne și pește în fiecare zi. Azi, cum mergeam la Muedin să iau zilnicul surogat de cafea execrabil, am găsit la o masă pe inginerul Necșulea cu d-na și copiii Smaranda și Dan. Au vorbit
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
căreia Camil no.I jubila frenetic și în extaz. Ei doi, el și Ghighi, foarte enpantouffles și casa la fel; drăguți și așteptându-mă cu scrisorile de la tine, pe care nu le-am adus. Camil II are 7 kg. ½, se târâie pe burtiță, ține capul sus, zice: me...me, are ochii albaștri-gris și nu găsesc alt termen pentru culoarea și gingășia pieliței lui decât: foaie de trandafir roz, catifelat. M’am întors singură, cu greu, în orașul uneori insuficient iluminat pentru
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ca Sanda Lov[inescu]. La sfârșit, chiar și așa, pleci fără să-mi spui rămas-bun. Atunci, cât e ziua de lungă mă târăsc fără vlagă, purtând în mine un fel de neliniște vecină cu nefericirea; dorul meu se exacerbează, mă târâi într-o stare vrednică de plâns, iar amintirile frumoase refuză să prindă contur. [...] 2 ianuarie [1950], luni [...] Zâmbește-i bătrânei tale care își toarce aici caierul suferinței ca să-i facă fetiței ei o rochie de aur, de perle și de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dedicat! — Nu vreau decât să-mi aduc ideile în fața celor care le vor iubi, începe iar Danny. Unica mea dorință este ca cineva, într-o zi, să poarte o haină făcută de mine și să se simtă transformat. Și mă târâi mergând în mâini și pe genunchi, și toate ușile mi se trântesc în față... — Hai, gata! zice Christina, pe jumătate exasperată, pe jumătate amuzată. Vrei să-ți dau șansa vieții tale? Dă-mi să-ți văd creațiile. Se lasă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mă înfășoară ritmic și nu reușesc să găsesc drumul spre ieșire. Lălăielile continuă intermitent iar la un moment dat vocea se transformă într-un șuierat: „Mai vrem ayahuasca!”. Deschid ochii, apare lumina pâlpâitoare a unei lumânări și văd o formă târâindu-se în patru labe către Jorge. Am imaginea unui coiot înfometat și tresar speriată, după care recunosc conturul belgiencei. Simt o atingere, apoi mâna lui Chris îmi găsește mâna și mi-o strânge liniștitor. Răspund cu o strângere firavă și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
stat, om de afaceri, inclusiv de la firma "ochiul și timpanul", diplomat etc.: să arate cât de cât bine, să fie corect îmbrăcat, să vorbească 2-3 limbi străine, să-și cunoască meseria... "Delegatul" nu îndeplinea nici una din aceste condiții. În plus, târâia după el o geantă mare, urâtă, de plastic, despre care n-aveam habar la ce-i folosește. După discuția la ambasadă, înainte de a pleca la întâlnirea cu amicul importator, a deschis "diplomatul" și a extras din el câteva cravate dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
românești noi pe piață: geamuri și ARO! Am pornit la drum cu teamă, cunoscând varii antecedente. Am lucrat o perioadă la Externe la un serviciu foarte interesant "sinteza" . Eram 4 sau 5 diplomați, lucram toți într-un birou mare și târâiam zilnic după noi 3-4 mape burdușite cu telegrame. Erau sute și sute de telegrame sosite de la ambasadele noastre din întreaga lume, pe probleme politice, militare, economice, culturale... Le citeam pe toate și extrăgeam din ele, pe teme sau zone geografice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
privirea și Își răsucea ca un copil Încheietura mâinii În strânsoarea lui; În noaptea următoare, individul a fost Împușcat, prins cu lasoul, Îngropat de viu, Împușcat din nou, sugrumat, insultat Îngrozitor, ochit cu sânge rece, cruțat și lăsat să-și târâie viața În rușine. Lenski, un tip cu aspirații Înalte, dar simpluț, aflându-se pentru prima dată În străinătate, reușea cu greu să păstreze echilibrul Între plăcerile turismului și Îndatoririle lui pedagogice. Noi am profitat de acest lucru și l-am
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mici incidente (ruda însărcinată „să se ocupe” de preotul invitat, potrivit obiceiului, la masă ține neapărat să-i declare că el este ateu!), ne întoarcem, în sfârșit, a doua zi, după ce „strângem totul”, acasă. Călătorim cu trenul, care abia se târâie, într-un vagon fără compartimente, „deschis”, cu bănci de lemn așezate față în față. Bineînțeles, nu găsim locuri și stăm în picioare. Toți suntem obosiți, dar Doina e pur si simplu frântă, atât fizic cât și moral, căci cele două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sau să o omorâm! Ce facem cu ea? Cred că cele auzite la capătul firului i-au potolit brusc elanul „revoluționar”, stimulat bahic din belșug la crâșma din centrul comunei noaptea trecută, astfel încât a pus ușurel telefonul în furcă și, târâindu-și piciorul beteag, a ieșit pe ușa pe care a și închis-o ușor de tot. Odată cu el au ieșit și cei doi bețivi. Au mai stat preț de o țigară pe banca din curtea primăriei, apoi au plecat. După
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
stat, om de afaceri, inclusiv de la firma "ochiul și timpanul", diplomat etc.: să arate cât de cât bine, să fie corect îmbrăcat, să vorbească 2-3 limbi străine, să-și cunoască meseria... "Delegatul" nu îndeplinea nici una din aceste condiții. În plus, târâia după el o geantă mare, urâtă, de plastic, despre care n-aveam habar la ce-i folosește. După discuția la ambasadă, înainte de a pleca la întâlnirea cu amicul importator, a deschis "diplomatul" și a extras din el câteva cravate dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de fond: hămăitul unui câine (un senior grav, care nu-și permite reacții isterice, mărginindu-se parcă la câteva comentarii morocănoase); Se aude răsuflatul mătăsos al vântului, care curge ușor, la vale, spre oraș, de pe Rarău; undeva, un motor se târâie, domol, grijuliu să nu tulbure solemnitatea repaosului. Deasupra mesei la care scriu, ronțăitul mărunt al unui ceas de perete, meticulos și rece contabil al trecerii timpului. Toate, topite în tăcerea solemnă, liniștită și plăcută sufletului meu, iritat de fapte cotidiene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
aritmetice) ale unor persoane cu un QI sub nivelul considerat normal. Sunt destule cazuri în care capodopera aparține unui om cu mult inferior nivelului producției sale. Mai ales în pictură, dar și în muzică, ne surprind aceste ciudățenii. * Vara se târâie, lentă, amintindu-mi de "ceasurile care curg" al lui Dali, sugerându-mi un pământ întreg, înmuiat, vâscos, ca o picătură uriașă, căzând într-un hău, ca un bostan răscopt, bleg. * Pe o bancă (o știu acolo de mulți ani, uitată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
drăguțul de Dic acel spirit inefabil caracteristic lumii artistice, din care, spre norocul său, face parte. * Acest Dic are totuși un defect: este bătrân. Nu mai este destul de agil, este mai puțin interesat de viață...; ba, de la o vreme, își târâie piciorul posterior, drept sau poate stâng, nu pot preciza. Pentru acest motiv, ca și pentru starea de depresie psihică, cineva din familia actorului l-a dus pe Dic la medicul veterinar; și nu la un oarecare veterinar, puțin cunoscut, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Pare să fie o femeie, dar capul care zace inert pe pământ este cel al lui Dalí însuși, abstras dintr-o formațiune stâncoasă antropomorfică de la Cap de Creus, din Catalonia. Păianjenul din titlu, alături de o armată de furnici negre, se târâie peste fața celui căzut. Se face aluzie la o legendă franceză care spune că, dacă vezi păianjen la ceas de seară, este semn bun. Deasupra capului gelatinos al lui Dalí se află un tun care scuipă pe gura lui un
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
tratată abundent. Povestea bolii, epopeea însingurării matematicienei, imaginile cu cîinii (Corbu și Șarona au urmași în timp), interviurile cu vecinii. Cîteva zile, bătrînii care azi nu se ajung cu pensia, deși și-au lăsat sudoarea în cîmpul muncii socialiste, își tîrîiau sacoșele goale prin hypermarketuri îngăimînd un „S-a dus, săraca, mult a suferit“. S-a dus, Dumnezeu s-o ierte! O rugăciune de-o clipă, ca înaintea oricărui creștin care se ridică la Ceruri. Atît! Deși răposata a făcut parte
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
au avut loc drame de familie, pe seama existenței sale cetățenii au visat că libretul CEC de 5 000 de lei cu dobîndă și cîștiguri în autoturisme îi va ferici într-o bună zi. Astăzi, o privim cu îngăduință cum se tîrîie pe banda întîi, cocoșată sub poverile cu care o încarcă amără ștenii. Pe vremuri, toată lumea avea Dacie și îi punea portbagaj deasupra, pentru a o face la nevoie camion sau chiar basculantă. Românii suflau vîrtos în jiglere, pentru că benzina, cu toate că
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
o lașitate să mă gîndesc la a trăi. / Ci slujitorii-mi or să spună celor ce întreabă, / Dacă precum un nobil Ælla a trăit, așa cum nobil Ælla a căzut răpus. [Își înjunghie pieptul". "Mai am doar puțin timp să-mi tîrîi viața ceasta; Povestea mea fatală, precum un fatal clopot, / Răsună în urechile aceleia pe care mi-am dorit-o de soție". Goddwyn. A Tragedy / Goddwyn. O tragedie - "Ea auzit-a glasul morții"; "glasul ascuțit al cruntei suferințe"; "Războiul cel cu
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
unei singure cărți (biografia lui Alexandru Papană), priceput în meserie și norocos, sau, cum singur zice, „cu păr în palmă”. Are, totuși, cu vreo trei luștri mai mult decît L. și asta, încet-încet, îl va exceda. * Spre deosebire de maturi, care, adeseori, tîrîie după ei lanțul greu al amintirilor, copiii caută mai ales spre viitor. Ieri, după întoarcerea de la săniuș, am aflat că Ducu a plănuit, împreună cu Victoraș, băiatul vecinei de palier, călătorii... În Franța („Unde vine Franța?”, m-a întrebat), de unde să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
primește din cînd în cînd „ghionturi” de la G. Întrucît „ăla e încăpățînat”, cedează pe moment, dar promite: „I-o plătesc, fără îndoială...” După un timp îl auzi: „I-am făcut-o!” în ședințe, cînd ia cuvîntul, la început laudă, se tîrîie cu burta pe pămînt, ca să poată mușca. Și, uneori, mușcă rău! După plecarea din birou a noului securist ce ne are în supraveghere (D.T.), Sp. a remarcat diversitatea curiozității lui: „a observat și caracterele mașinii de scris, și faptul că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să stau pe loc ceva mai mult, dar ceasul nu-mi dă răgaz. Mă grăbesc, cu întreruperi scurte la fiecare 20 de metri. Chiar ajuns în stație, calvarul nu se termină: trenul e tras undeva departe, în dreapta. Pe ultimii metri tîrîi gențile aproape împleticindu-mă. Le aburc în vagonul de marfă, plătesc ceferistului bacșișul, apoi mă întorc acasă pentru a telefona copiilor că le-am lăsat lui cutare (urmează portretul). Cînd pun jos telefonul, mîinile încă îmi tremură de efort. *O
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aceste vizite numeroase pe care le faceți și care costă țara milioane de lei valută? Mâncare nu avem, pentru că exportăm tot ce e mai bun și noi mâncăm gunoaiele care ne rămân, industria este prost organizată și necompetitivă, agricultura își târâie zilele de azi pe mâine cu toată revoluția declarată de dvs., drumurile noastre sunt cele mai proaste, nu numai din Europa, dar din toate țările socialiste, comerțul, ce să mai spunem, este la pământ din anul 1981 și te apucă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]