479 matches
-
să fugi cu o viteză cât mai mare, și să prinzi doar sclipiri din noapte. Trufașă era. În trufia ei fugea nemișcată și Luna i se închină aruncând spre ea sclipiri din noapte. Rochia ei neagră, cu guler înalt se târâia de pământ cu o trenă micuță. Și ochii ei luminați îi sticleau fără să se schimbe nimic în nuanța lor de nedescris. Lumea se mira de frumusețea ei intangibilă. Ea era trufașă. Trufașă mai era. A închipui, Et puis A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
-i mai acordă atenție. 155 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Spune, bă, unde ți-ai lăsat pantalonii? Mormăie, crucea mă-tii, unde ți-ai lăsat, tu, pantalonii? Fiindcă, fără pantaloni, la mine în casă eu nu pot să te târâi. Se gândește, adică, să-l invite până la dânsul acasă. Reușește să-și îndeplinească dorința, după ce, în prealabil, îi procură vestimentația necesară, de la talciochiștii de cârpe din zona Șelari-Covaci-Lipscani, așa că, dintr-un început, tânăra doamnă Olimpia Frofrony, delicata și picanta soție
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să se plângă, fuseseră mai multe. Focul îl aprindeau mai la vale, alternativ, în două gropi tronconice, căptușite cu lemne, în care încingeau bolovani, îi târau, pe cetini, până la bordei și adormeau între ei, până ce cataroaiele iute se dezîncălzeau. Rgele târâia la bordei alții. Era harnic. Iute se sfârșiseră proviziile de pateu, cele două borcane de fasole cu costiță, cel cu gem, biscuiții și kilogramul de zahăr cubic. Gogo! Avea dreptate în privința lor Mandravela. Nu te puteai înțelege cu ei. N-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tâlhărea, din dosul unor bărbi și mustăți fioroase, haiducul Dan-Silviu Boerescu, întorcînd și puricând, de manuscrise mototolite, buzunarele celor ce se întorceau, în zbor, de la Cenaclu. Veneai pe jos, nu interesai. Combatantul cu șipca (acest Boerescu avea inteligența de a târâi după el o șipcă mizerabilă, cu două cuie ruginite la vîrf) nutrea speranța de a trăi, la bătrânețe, din publicarea unor variante sinistre ale poemelor oamenilor-fluturi. Când nu izbutea să schilodească pe careva, neghicindu-le, la vreme, terenurile de aterizare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
trecut pe spiritualizare, te-ai și ars! cugeta pentru sine Sinistratul, contemplând cozile la alimente ce se formau de cu seara (în cea mai deplină beznă, pe zeci de mii de scăunele pliante), chiombindu-se din autobuzul 193, cu care se târâia de la școală. Se târâia el, dar, de dorit, ar fi dorit să bea și un vermut. Să coboare el să bea și un vermut? Păi, să coboare, fiindcă vermutul dădea întotdeauna niște reacții neobișnuit de plăcute, când se întîlnea cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ai și ars! cugeta pentru sine Sinistratul, contemplând cozile la alimente ce se formau de cu seara (în cea mai deplină beznă, pe zeci de mii de scăunele pliante), chiombindu-se din autobuzul 193, cu care se târâia de la școală. Se târâia el, dar, de dorit, ar fi dorit să bea și un vermut. Să coboare el să bea și un vermut? Păi, să coboare, fiindcă vermutul dădea întotdeauna niște reacții neobișnuit de plăcute, când se întîlnea cu pastilele pe care și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sania În Peak District. Alte familii veniseră cu sănii cumpărate din magazin: ridicate de la pământ cu o structură de șipci Încrucișate făcută să te așezi pe ea, erau la fel de impresionante ca săniile trase de cai de pe timpuri. Sania noastră se târâia pe burtă: tata o meșterise din bucăți de bușteni și-i adăugase tălpi de metal dedesubt, pe care le smulsese din marginea unei portiere de mașină abandonată. —Luați-vă puțin avânt, a spus el frecându-și mâinile. La prima Încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Toate existau sub soare, pentru că exiști și tu. 62. BOLNAV ÎN AL MEU SUFLET... (cca 1876) Bolnav în al meu suflet, în inimă bolnav, Cu mintea depravată și geniul trândav, Închin a mea viață la scârbă și-ntristare Și-mi târâi printre anii-mi nefasta arătare, - Prea slab pentru-a fi mare, prea mândru spre-a fi mic - Viața-mi, cum o duce tot omul de nimic. Născut făr-de-a mea vină, trăind făr-mai s-o știu, Nu merg cum merg alți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cei mai curajoși dintre săteni, printre ei și Ochenoaia, cu acordul soldaților, Îmbunați cu câte o atenție, culegeau lemnele rămase, lăzile care scăpaseră Întregi, fitile, fosfor și altele. Dorița sau Didița se Înhămau și cu ajutorul unei frânghiuțe, puneau În mișcare, târâind mașina făr’de roți, care Înainta anevoios, printre straturile cu ceapă, cartofi, mușuroaie de porumb, mai Înalt decât Dorița, având destinația finală ... Hotarul. Odată ajunși În lumea plină cu minuni, copilul era lăsat să se joace În voie; uneori mătușăsa
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
lui și-i dădeau îngrijiri departe de ochii oricărui intrus. După ce chirurgul semnă externarea, fratele antrenorului îi ceru o persoană de ajutor pentru următoarele zile: — Îl așteaptă o femeie care abia a născut și o mamă în vârstă, care își târâie tălpile dintr-o cameră într-alta. Ne-ar trebui o infirmieră, măcar pentru o săptămână, până când Nasser o să-și pună piciorul operat pe pământ. — Cum să nu! Am pe cineva potrivit: Shahla e exact ce vă trebuie! Doctorul o chemă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Când a fost să-i tundă, a zbughit-o pe fereastră. Dus a fost. A stat fugit o săptămână de frica lui taică-său, dar la școală nu s-a mai întors. Spiridon -la făcut măr, a vrut să-l târâie înapoi la învățători, n-a fost chip. Băiatului îi plăcea mai mult să hoinărească cu Oprică și cu Petre la șina Constantei. Cum să lași cerul ăla, și vrăbiile, și gârla... Când se apropiau sărbătorile, copiii se pregăteau de colinde
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ați spus? Călător prin ploaie? Sunteți călător prin ploaie? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Geme ușor, cu fața acoperită de mâini.): Eu sunt... Eu sunt... Da! Sunt călător prin ploaie! HAMALUL (Își pierde mințile pentru câteva secunde; se trântește în genunchi, se târâie, lovește ca pumnii în lespezile peronului.): Nu se poate! Nu se poate! ȘEFUL GĂRII (Face ocoluri largi, nu îndrăznește să se apropie de grupul celor trei; totuși, se repede la HAMAL bruscându-l.): Taci! Taci! (Se retrage din nou. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
privirea și Își răsucea ca un copil Încheietura mâinii În strânsoarea lui; În noaptea următoare, individul a fost Împușcat, prins cu lasoul, Îngropat de viu, Împușcat din nou, sugrumat, insultat Îngrozitor, ochit cu sânge rece, cruțat și lăsat să-și târâie viața În rușine. Lenski, un tip cu aspirații Înalte, dar simpluț, aflându-se pentru prima dată În străinătate, reușea cu greu să păstreze echilibrul Între plăcerile turismului și Îndatoririle lui pedagogice. Noi am profitat de acest lucru și l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Pe vapor, în drum spre țară se simțise rău. Chipul din oglindă îl înspăimîntase. În barba nerasă se zăreau fire albe. Se însurase imediat, cu un sentiment tulbure de capitulare. "Nenorocita! O creatură inventată să întunece totul în jurul ei." Telefonul târâi o dată scurt și bărbatul tresări. Ridică receptorul, dar legătura se întrerupse. Se așteptase să audă glasul necunoscutei. Aprinse o țigară și trase scrumiera mai aproape. Streșinile plângeau monoton, lumina devenise albăstrie. " Ciudat." Femeia aceea știa totul despre el. Povești vechi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o femeie singură și fără cine știe ce puteri? Oare forța exterioară a acestor împrejurări n-o împingea deloc să-și părăsească ghișeul ei, să meargă drept la acei scandalagii netrebnici, să-i ia de guler cu forțe herculeane și să-i târâie pe ușă afară, unde să-i prăvale cu putere pe scări în jos, scuipând după ei în scârbă și afurisindu-i? Ba sigur că da, căci astfel de porniri sunt umane și vin, îndeobște, natural. Însă, oare, prin ce s-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pricepu, cu toate că apa mai mult se împrăștia decât i se ducea pe gât. La urmă îi umezi fața, după care se întoarse spre rănit. — Vrei apă? Caporalul Osman încuviință cu un gest. Targuí-ul se apropie, îl luă pe după umeri, îl târâi ca să-l sprijine de mașină, la umbră, și-i dădu bidonul, ajutându-l să bea. Văzu rana din piept, prin care sângele ieșea bolborosind, și clătină din cap. Cred că ai să mori, spuse. Ai nevoie de un doctor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
crustă tare, lipită de piele. încercă să se miște, dar durerea era atât de insuportabilă, că trebui să rămână complet nemișcat câteva ore, înainte de a se încumeta să schițeze gestul de a-și atinge rana. Mai apoi, reuși să se târâie cu greu până la ploscă, bău pe săturate și adormi din nou. Cât timp zăcu între viață și moarte, între trezie și inconștiență sau între vis și realitate, nimeni, iar el nici atât, n-ar putea spune. Zile, poate săptămâni, dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
a întâmpinat ea cu glas moale. ― Bună dimineața, Sevastițo. Da’ de unde vii la ora asta, așa încărcată? ― Apâi, conașule, m-o trimăs părintili sî aduc niști curechi din grădinî, cî vre sî-l pui’ la murat. Șî iaca cî aghe mă târâi. ― Vrei să te ajut? - am întrebat-o, întinzând mâinile spre papornița cu varză. ―Ei, da’ ghini ț-a șâde matali, conașule, cu ditai papornița cu curechi în spati. Lasî cî o duc eu șî când m-a vide Zâna mi-
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
într-un butoi, rachiul. Din nou face cu ochiul, se duce după casă și iese cu un cărucior după el. Dacă cineva l-ar fi privit pe Niculiță, ar fi fost extrem de mirat că un omuleț asa de mic poate tîrîi prin noroi căruciorul acela. Cîinii, cam plictisiți de serviciul lor nenorocit, au concluzionat că nu trebuie să bage în seamă și omuleții de talia lui Niculiță. Nu lătrau nici provocați, înjurați, insultați și chiar zădărîți. După două ore, pe sub aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se întoarcă bumerangul, mai întâi trebuie să-l arunci. — Dar. Dacă vreau să-mi păstrez bumerangul și nu să-l... pierd într-o gaură mare și întunecată? — Aruncarea și întoarcerea este bumerangul, căposule. Fără partea asta, nu faci decât să târâi după tine un băț îndoit. Am zâmbit. — Ei, cine te-a făcut așa deșteaptă? — Mmm... Gândindu-se la asta, Scout ridică din umeri copilărește. — Poate Dumnezeu? M-am uitat la ea. — Ce? — Uau. — Ce? — Doar uau. — Termină. 19 Istoria se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mod miraculos, ai tras la mal nenumărate păstrugi cu o undiță imensă, fără să deranjezi nici asociațiile de protecție a animalelor, nici pe cele de făcut respirație artificială peștilor. Ca un amănunt bizar, poveștile din armată - gara prin care se târâia trenul personal al oricărei discuții dintre bărbați - dispăruseră din program: fără ascultătoare care să aprecieze eroismul naratorului prin strașnice căscaturi, acestea nu mai aveau nici un sens. O altă specie Înflorise: discuțiile despre fotbal. Reluări maiestuoase au Început să populeze peretele-ecran
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cumva biroul meu arăta ca un depozit plin cu mături. Când Kuznețov și-a Început siesta, am lăsat camera cu teleobiectiv pornită și am plecat spre casă. O jumătate de oră mai târziu, Îmi parcam automobilul În fața clădirii unde Îmi târâiam de obicei zilele. De cealaltă parte a drumului, la o distanță respectabilă, aștepta limuzina cu geamuri Întunecate, În care, mai mult ca sigur, se aflau Fred și Barney În varianta horror. Am mers la bluf și am trimis un salut
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
își permite prea puțin, pune de‑o lovitură de stat. Ultima dată, acest pericol s‑a ivit în 1950. Comuniștii au profitat de lipsurile din aprovizionare și i‑au instigat pe oamenii de bună‑credință împotriva propriei țări. Rainer se târâie și el în urma părinților și spune oricui stă să‑l asculte că n‑are nimic de‑a face cu hodorogii ăștia doi. Mai nou, Sophie l‑a luat peste picior că nu vrea decât să‑și cumpere ceva frumos cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pumnii cu bancnote, monede. Niște pensionari colțoși îl iau la rost: - La muncă, la muncă! V-ați învățat hoți și puturoși. Pe vremea lui Ceaușescu era ordine, te lua miliția dacă umblai așa, teleleu-tănase! - Sunt bolnav, nene, de-abia mă târâi. Femeile sar și ele: - Nu vedeți cum suferă săracul? Da’ chiar nu mai aveți suflet? Îi dau și eu ceva, de rușinea miloaselor. Ajuns în capătul vagonului, omul de trei ori străpuns în splină vede o puștoaică cu sâni rotunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și membrele sale. Pe de o parte tabăra trunchiului și a capului, pe de alta gașca membrelor. Când tabăra este leșinată de oboseală, gașca are chef de prostii și bășcălie. În schimb, dacă tabăra e în formă, gașca abia se târâie, abia răspunde la întrebări. Degetele ei lungi cu unghii ascuțite, roșii, urmăresc conturul lui Siegfried, apoi îl înșfacă strâns. Membrul se zbate, dă să scape, dar nu reușește decât să smulgă nasturii de la pantaloni și să explodeze în lumină. Cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]