1,173 matches
-
colibă nouă să îmi fac sub stele Și-n coliba mică, dar îndestulată, Să îmi scriu poemul, cel nescris vreodată, Tu să fii cu mine, să-mi șoptești mereu Cântecul ce vine dinspre Dumnezeu... S-ascult Poezia cum îmi dă târcoale, Liniștea să cadă surdă peste vale Și în fiecare dis-de-dimineață Cu lumină pură să mă spăl pe față. Chiar de mă apucă dorul spus de ducă, Știu că nu se poate, vremea e năucă, Dar oricând pe Munte eu mă
COLIBA DE PE MUNTE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1629 din 17 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352876_a_354205]
-
Și, râzând, a îmbrățișat-o. Au râs și copiii, bucuroși că li se întorsese tatăl risipitor. În noaptea aceea au făcut dragoste ca în tinerețea lor. --M-am răzgândit, mă! Da’ să știi că am găsit pe unul care-mi dă târcoale și mă tot zorește să te părăsesc. Însă eu, nu i-am cedat, mă! Să știi! --Lasă! După ce aranjăm mașina, o să vin mai des pe-acasă. Mai vii și tu s-o vezi pe soacră-ta, că i s-a
SRL AMARU-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352839_a_354168]
-
etanșitatea perfectă a butoiului. Am mai dorit să aflu de ce ușa de la grajdul de animale este plină de cuie cu partea ascuțită în afară, ca o perie! Mi-a explicat că acele vârfuri ascuțite îl feresc de urșii care dau târcoale din când în când și „duc” cu ei câte un porc sau chiar un vițel. Amintind de „vițel”, nu pot uita bucuria soției moțului, Saveta, întâlnită pe drum, când revenea dela veterinarul din comună și care avea cu ea dovada
ÎN ŢARA MOŢILOR de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352908_a_354237]
-
nopți albe, culoare găzduită de rouă, zăpezi, trupul bolnav de transparență, de lumina omniprezentă, vindecătoare, stăpânitoare în contrast esențial cu negre taine, veșnica cernită mohorâre, amurg, înserare, noapte, umbră ( Până dincolo de umbre voi trece! / Dar după ?), pasărea neagră ce dă târcoale, prefăcând totul în cenușă. E o lume în veșnică facere și prefacere, iar poeta își asumă amăgirile, des-amăgirile și re-amăgirile ca pe un foc al catharsis-ului, necesar propriei ființări: Cobor în mine ca-ntr-o catedrală de liniști, / Pașii
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
învăluit de Taina lunii înșelătoare. Te afli în dreptul casei. Felinarul luminează roșiatic zidurile reci. Clinchetul clopoțelului răsună în noapte. Ți-a deschis în straie colorate strident, asortate cu machiajul gros. A întins mana, iți atinge obrazul. Ispita ți-a dat târcoale mereu, încearcă să te prindă în mreje cu fantezii meșteșugite. Nerușinată și îndrăzneață își dă mana cu Trădarea. Amândouă își oferă farmecele, te înconjoară cu Pasiune. Triunghiul amorului bizar. Sunt hotărâte să întunece rațiunea, să fure sufletul. Senzualitatea strecoară priviri
STRADA VISELOR de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354069_a_355398]
-
zbaterea de geană e tremurul frunzei în vânt. Natura e vraciul vieții, comuniunea omului cu mediul înconjurător. Îngerii ascultă arcușul vrajit al viorii.Tu doar încerci să ajungi la perfecțiunea lui. Tunetul urii întunericului și poftei de putere iți dă târcoale. Nu le permite să-ți distrugă templul sfânt! Nu-l vei putea reconstrui. Urmează raza jucăușă a soarelui, căldura, duioșia dar și pasiunea lui eruptivă. El îți alimentează iubirea fierbinte a stelei ce te călăuzește și stă la fereastra dinspre
TEMPLUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354068_a_355397]
-
fug Furând lumina de la stele. E prea târziu să te mai chem Sunt triști și merii în grădină, Doar gândul mi-a rămas boem Și-i scutură iar de rugină. Pe fața lunii umbre cad Și dorul încă-mi dă târcoale; De nu aș ști de rai și iad, Azi mi-ar umbla tălpile goale. Se-aud izvoarele doinind Pe-a vieții cruce rotunjită Și greierii de după grind, Cum tac în lumea lor cernită. Dar buburuzele mai stau S-aștepte altă
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
înger se roagă la hotare Ca vameșul să ceară tributul și să plece. Din sâmburi de lumină o aripă îți crește Și simți zidită -n tine tăcerea de pe urmă, Dar lacrima te-nvață ca moartea nu greșește Ea dă mereu târcoale și viețile le curmă. Smochinul poartă rodul și rodia sămânța, S-a îngustat cărarea, iar cerul nu-i rotund, Nu ne-nțelegem viața, nu ne-cunoaștem ființa, Căci visele sunt fade și gândul nu-i profund. Privim cum ceru-n
O LUME DEGHIZATĂ (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353107_a_354436]
-
pui care nu a știut să se ferească de viclenia felinelor. În nucul de sub fereastra mea se aud tot mai des două coțofene făcând gălăgie, dar nu s-au stabilit în copac de frica mâțelor care le dădeau și lor târcoale. Pisicile obișnuiesc să se urce prin nuc pe acoperișul balconului meu construit la parter, în afara blocului și să mănânce ce le aruncă vecinii de la etajele superioare. Bănuiesc, că de aceste resturi intrate în putrefacție, după ce mâțele se săturau, au fost
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
rămasă de pe urma soțului său, baronul C. Își flutura genele zâmbind cochet la vorbele lui. Mary Morgan înconjurată de un grup de domni era prinsă într-o discuție, dar arunca priviri iuți și aprige către lord și însoțitoarea sa. Eustace dădea târcoale tinerelor dornice de compania domnilor frumoși și bogați. Se întrecea în gesturi cuceritoare și vorbe meșteșugite, numai miere și dantelării. “Ce doi lucrează în stil mare. Doi escroci periculoși.” Și-a adus aminte de discuția dintre ei, surprinsă în grădina
MY LORD (XI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352714_a_354043]
-
sunt, de mine cea dintotdeauna. Mă apasă, Martie, greutatea frunții. M-am otrăvit de gustul zilelor tale. Dezleagă-mă, dezleagă-mă în ploaia cu stropii galbeni. În ploaia de aur. Mi-a înflorit cafeaua! Insinuantă, galeșă, ușoară, Dă primăvara târgului târcoale. Desculță, visătoare, suverană Încurcă colțul ierbii în cafele. Zglobie, zâmbitoare și vioaie Desprinde de pe umeri toporași Din subsiori culege viorele Și le presară tainic peste-oraș. Desface de la șolduri ghioceii, De pe genunchi, plăpândele zambile, Iar din legatul gleznelor subțire, Incendiază gândul
POEME de LUCIA BIBART în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353689_a_355018]
-
siguranță că acest trecut de care vorbesc acum se va mai lega de prezent nu doar prin prisma unei povești, ca acum, ci viu, palpabil, transformând prezentul într-un viitor nu prea îndepărtat, fiindcă simt că momentul morții îmi dă târcoale, se apropie amenințător. Poate că e mai bine așa, poate că așa vrea Dumnezeu, acest Dumnezeu în care nu am crezut niciodată, dar pe care acum îl simt mai viu ca oricând. Puștiul acesta era unic, nemaiîntâlnit. Încrezător, temerar, cu
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
un gest cu mâna, alungând vedenia venită de peste ani. Și încearcă s-o împace cu blândețe: - O, draga bunicului, iartă-mă! Ia, niște amintiri răzlețe ... Uite c-am să repar pozna. O să mergem să prindem vulpea ... Vulpea cea care dă târcoale pe la cotețele vecinilor ... - Chiar, bunicule? - Ei, nu chiar s-o prindem, ci măcar s-o ... zărim. - Zău? O s-o vedem? Precis nu mă amăgești? - Nici vorbă, draga “moșului”! Și-și privi nepoata ca și cum ar fi așteptat ceva de la ea. Se
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
secundelor, / dezastre repetate/ale îngăduinței”. Nu este la îndemâna ficărui poet să extragă lamura unei idei, să o așeze în cofrajele rațiunii, să constuiască acel arc voltaic ce vă lumină dinlăuntrul cuvintelor. Cezarină reușește să strunească stolul imaginilor care ne dau târcoale în timpul creației, să le prindă în firul imaginilor strict personale, să le desăvârșească prin șefuire. La ea, lumea-largă este comprimata în globuri că de cristal, așezată pe mediana dintre minte și inima, pusă la îndemână celui care iubește cuvântul tocmai
CRONICĂ LA CARTEA VÂRFURI DE CRISTAL A CEZARINEI ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357027_a_358356]
-
angoasa, lipsa de somn, agitație, nevroza. El apasă precum presă - strugurii. Ne iese mustul din noi, din noi, prin lacrimi și sudoare. Căpătam coșmaruri. Până și sfinții au fost încercați și au luptat cu ispitele. Și lor le-a dat târcoale Cel care separă. Le-a stricat echilibrul lăuntric, atât de greu de dobândit, atât de lesne de pierdut. Dar noi? În mijlocul lumii, unde există mii de tentații, cât de ușor alunecam pe panta erorii, care devine, la un moment dat
VÂNZĂTOR DE DUMNEZEU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357132_a_358461]
-
față și transpirat, își pierduse vocea de câte ori a trebuit să spună: „Aoleu, măicuța mea ce nenorocire pe noi, ne-au furat țiganii fata!” Mamaia s-a repezit spre mine, dar eu știind ce-mi așteaptă fundul, am început să dau târcoale după gluga de coceni, să nu mă prindă. -Dar-ar praful în sămânța ta de buzoiancă nebună! îmi striga furioasă. -Las-o fa, Susano! Bine că nu am pierdut-o, că nu ne rămânea decât să ne aruncăm în gârlă! îi striga
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
ghem și pe care mami o aștepta să tricoteze la vesta lui Cartuș. Tata-mare îi mutase cotețul în magazine din cauza gerului, unde îi pusese o pătură veche să-i țină de cald și grijuliu cum era, îi mai dădea și târcoale noaptea, să fie convins că “băiatul nu suferea de frig”. În seara când mami a terminat de tricotat, cu un aer puțin încurcat tata-mare a întrat la noi. Se foia pe scaun și nu știa cum să înceapă discuția. Abia
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
și eu pentru că nu știam dacă să-l cred sau nu pe el. Când am intrat în curte, trăgând după mine plasa cu puținele lucruri pe care le luasem cu o zi înainte, Ciobănel, bucuros, a început să-mi dea târcoale, mirosindu-mă din cap până-n picioare. Deodată, mi-am amintit de ce îmi spunea mamaie: “Este bătrân, dar miroase și știe totul, chiar de la distanță!” Atunci am fugit repede pe prispă și de acolo i-am râs în nas să vedem
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
ajung la sufletul cititorului dacă reușesc să se facă înțelese. A pătrunde mesajul, e ca și când tu, cititor, te lași mângâiat, de bună voie, de gândurile curate ale autorului. Dar când este vorba despre versuri pentru cei mici? Ludicul îți dă târcoale, dar constați cu ușurință că poezia e treabă serioasă și te scuturi repede. Citești, zâmbești și iar citești și zâmbești! De ce zâmbești? Fiindcă îl și vezi pe copilul tău, (în cazul meu, pe cel de la clasă) recitând cu drag și
LA MULŢI ANI DOAMNA MARICICA STROIA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357449_a_358778]
-
ale vremurilor lui Sadoveanu, cele care nu aveau vocația martirajului, vocația sinuciderii, aveau de pendulat, până la nefasta decizie (oricare ar fi fost ea), între fascism și comunism. Sadoveanu a respins cu diplomație și curaj ispita germană ce i-a dat târcoale, cu prețul arderii pe rug a cărților sale. În ce privește iluzia sa, că "lumina vine de la răsărit", scriitorul a cedat impulsului sentimental cu privire la "misiunea sa socială pe care și-a asumat-o de la început", aceea "de a purta mesajul sufletului colectiv
AZI E 5 NOIEMBRIE. NIMIC DESPRE SADOVEANU? de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357462_a_358791]
-
să mă învăluie... Atunci cu spaimă, inima-mi rostește: „Al Tău sunt eu, mântuiește-mă!”. Când piciorul șovăie și este amenințat cu alunecarea în prăpastie, un strigăt de ajutor izbucnește: „Al Tău sunt eu, mântuiește-mă!”. Când vrășmașul îmi dă târcoale, să mă înghită, inima înfricoșată caută pe Domnul: „Al Tău sunt eu, mântuiește-mă!” Și așa, adeseori: în chilie, la biserică, la lucru, la masă, pe cale, mă văd ca la spovedania cea de taină din fața Stăpânului și în inimă răsună
IN MEMORIAM – PREACUVIOSUL PĂRINTE PETRONIU TĂNASE – STAREŢUL SCHITULUI ROMÂNESC PRODROMU, DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS, GRECIA – DUHOVNICUL MISIONAR, PROPOVĂDUITORUL APOLOGET ŞI MĂRTURISITOR de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/358373_a_359702]
-
i-a înapoiat portofelul lui Budacea, Ion a lui Nica Ionașcu a încetat să le mai țină hangul celor puși pe șotii. Șotii ale tinereții, întârziate acum, poate, și cu rostul de a alunga năluca războiului, care încă mai dădea târcoale satului. Referință Bibliografică: ȘOTIILE TINEREȚII ȘI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOȘTENITE) / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 468, Anul II, 12 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > AȘTEPTARE FĂRĂ MIZĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 464 din 08 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului așteptare fără miză somnul greu îmi dă târcoale pânza apelor domoale nu adie nici o briză stinge-se orice elan parc-aștept de ani întregi elixirul unor regi sau popas la câte-un han întrebați-mă că nu știu parcă nu-mi doresc nimic tron din care să abdic
AŞTEPTARE FĂRĂ MIZĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 464 din 08 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358481_a_359810]
-
albinele vin să le zumzăie la urechi cîntece de iubire, de ce crezi tu că noi am fi altfel, sîntem și noi, femeile, receptacole deschise pentru polenul bărbaților, rodim și noi, viața este mai gravă decît cred animalele ce ne dau tîrcoale cu sula în flăcări, uitînd că sîntem și noi suflete sensibile ca niște mimoze, și Adelina zîmbea pierdută, ea de dragoste avea nevoie, o invidia pe prietena ei, dar nu cu răutate, ci cu acea pasiune a femeii care, iubind
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
datorează Evanghelia larga răspândire, „din Ierusalim și până la marginea pământului”, precum și uimitorul succes... Prin predică Biserica a triumfat în încleștarea cu lumea păgână, îngenunchind-o; prin predică turma lui Iisus Hristos s-a apărat de lupii răpitori care-i dădeau târcoale, uneori îmbrăcați în piei de oaie (F.Ap. 20, 28-29); prin predică s-au înmuiat inimile stăpânitorilor lumii și au devenit milostivi față de supușii lor; și tot prin predică, la nevoie, au fost ridicate masele la luptă pentru libertate spirituală, națională
PĂRINTELE IOAN MORAR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358006_a_359335]