18,686 matches
-
pânze de heliu”), distanța dintre trăire și posibilitatea expresiei, regizată de “arbitri” constrângători, insinuează sentimentul inautenticității și cere tăcerea: “aici sunt vorbele / dincoace e inima / între acestea un arbitru amabil / îți cere mereu să repeți / poveștile lui preferate // uite că tac” . Sau, și mai direct: “la poarta infernului / semnătura lui dante / e o tristă amprentă”, “cineva ne-a silit să visăm că trăim / și de-atunci murim continuu”. Din imagini ale cotidianului aparent banal, asociate unor date livrești, în contiguitate cu
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
și cîntecul peste cîntec tăcere. așteparea mută. lumea un zvon uitasem. abia îmi adusesem aminte și deja începusem iarăși să uit. împînzit, cum eram, cu blăni de berbece o uitare/ și un început de uitare lămurire în care promiteam să tac/ și mă trezeam îngînînd. slab de înger/ ca oricare alt cîntăreț cu țthera fugă a omului/ din ochiul meu drept după omul/ din ochiul meu stîng după omul/ din zare. nici chipuri, nici drumuri corabie beată/ intrînd pe furiș. în
în cîntecul singur by Mircea Cau () [Corola-journal/Imaginative/13794_a_15119]
-
oarbă. Sticlă era tot atît de prețioasă că aerul și la fel de greu de obținut. Ici și colo, cîteva ferestre își păstraseră geamurile intacte. Am putut aruncă o privire înăuntru. La lumină bolnăvicioasa a cîte unui bec slab, oamenii se strîngeau tăcuți în jurul mesei sau stăteau, retrași în sine, în camere sărăcăcios mobilate, privind în gol. Copii îmbrăcați sumar scînceau pe podele goale. Perdelele fuseseră folosite pentru a face din ele îmbrăcăminte sau fuseseră vîndute pentru o rație zilnică de hrană, așa cum
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
că imaginația îmi jucase o festă, cînd tînguirea s-a pornit din nou. Nu visasem. Bîjbîind cu precauție printre bălării, m-am îndreptat spre conturul vag al unui tufiș din stînga mea, de unde părea să vină sunetul. Acum totul era tăcut. M-am aplecat și am inceput sa pipai orbește pe sub tufiș. Mi-am prins mîinile într-o încîlceala de rădăcini, tulpini și țepușe, peste care se așternuseră frunze uscate. Deodată, degetele mele au apucat ceea ce părea a fi țesătura grosolană
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, "atalia se îmbujoră toată (s.n.) și tăcu." Obișnuit, Natalia e mereu, tam-nesam, "îmbujorată". Însă acum se întîmplă altceva. Turgheniev, fiți sigur, se gîndește și se referă la "toată" Natalia, nu numai la fața ei și-i vede, pe lîngă obraji, și fesele "îmbujorate" de emoție! Iar Rudin
"Natalia se îmbujoră toată și tăcu" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13841_a_15166]
-
Mihai Cantuniari Fragment din Jurnalul intitulat Îmbătrânind tăcut pe canapele roase Revin cu bucurie în paginile României literare, la Jurnalul meu și la cititorii lui, salutându-i deferent pe aceștia și rugându-i să mă însoțească într-o altă călătorie în timp - specialitatea mea, de bună seamă-: de
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
întoarce troleibuzul La capul liniei, vei fi Întocmai celui căruia-ntr-o zi I s-a deschis spre univers auzul. Și-a devenit, fără să vrea, deodată Stăpîn al Firii, domn necontestat Al fiarelor din codri. Speriat A vrut să tacă. Palidă, încercănată, Iubita-i, însă, s-a prelins în Întuneric. Să cînte-a trebuit. Să o aducă Sub soare iar. Oh, vis himeric Al minții, fragedă și pură și năucă! Căci troleibuzul, zdrăngănind armonios, A stat o clipă-n soare. Apoi
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
clipa era atâta cât aripa se rostuia printre noi doi aiurea zămisleam clepsidra aiurea noi visam pentru noi doi și plin de ploaie poleită mă învârteam printre pocale cerșind din scuturi țintuite iubirea fiecărei doamne. O zi și o noapte Taci și scrie Astfel se iscă o vagă poezie Cu picioarele tale strâmbe erai Ca o statuie Ca o nimfă cu picioarele strâmbe Tu-mi erai O zi și o noapte din viața toată Mult târziu mi-erai O noapte întreagă
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
vitreg riveranul nimb ține ceara spin amar nucleare înarmări zac și mor prin nervii/lari cum doarme-n sicriu polar disc ghețar deasupra ei plasma glasulu i-a stâns plânsul plânsului neplâns setea sacrelor scântei rădăcinăi și altoi despărțirea oarbă tac trist lampadofor sărac pași măsoară înapoi mare surdă rup surori bocetul îmbeleșugat cu rafale/beat oftat meteori și cerșetori zloata toată dolomit lasă prins obrazul pur descărnatul lins azur putridul l-a aromit și satrapi bemoli răscol' amorțit vulcan cărunt
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
înclină grijuliu în dreptul buzelor sale. Deodată, un om în jogging schițează un gest de nervozitate. El își croiește hotărât drum spre ceteraș și începe să cânte: Mândru cântă vioara Da' nu-i cine o-a-ngâna. Apoi se oprește și tace îndelung și confuz. Văsîi se apleacă spre el și îi suflă o altă melodie, ca să-l scoată din impas. Bărbatul se debarasează de copilul din brațe care îl încurcă - îl dă cuiva, nu contează cui - apoi inspiră zgomotos și reîncepe
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
dintr-un film în altul muzici de viori mă apăsau pe inimă curgeau prin mine seve de eucaliptuși conduceam prin drumuri desfundate pante-pantere aproape verticale apoi deșert apoi junglă simțeam cum mi se termină dorința apăsam trăgeam suceam împroșcam poemul tăcea ca o umbră îmi îndreptam spatele exact așa cum zic chinejii tu să fii drept apoi umbra poate să fie strâmbă să nu-ți pese sentimentul că sunt o imagine îmi dădea senzații de vomă în panică am apăsat pe claxon
Nu poți vedea curcubeul decât cu spatele la soare by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/14498_a_15823]
-
mine ba îmi spui că sunt un fel de jean valjean - belmondo ba că aș fi gigolo îmbrăcat în aforisme ba că sunt samaritean plenipotențial ba grădinar ba bețiv orice ai spune între noi mereu vor fi cuvintele când eu tac le zici tu pe ale tale când tu taci zic eu eu și iarăși eu defapt viața această pendulare și cu acest înfiorător sentiment de a nu ști despre ce e vorba în fond știi preabine că niciodată nu mă
Nu poți vedea curcubeul decât cu spatele la soare by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/14498_a_15823]
-
jean valjean - belmondo ba că aș fi gigolo îmbrăcat în aforisme ba că sunt samaritean plenipotențial ba grădinar ba bețiv orice ai spune între noi mereu vor fi cuvintele când eu tac le zici tu pe ale tale când tu taci zic eu eu și iarăși eu defapt viața această pendulare și cu acest înfiorător sentiment de a nu ști despre ce e vorba în fond știi preabine că niciodată nu mă voi putea detașa de nimic și nici exclude ceva
Nu poți vedea curcubeul decât cu spatele la soare by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/14498_a_15823]
-
loc prezentul din ce în ce mai mult. Respiram cu toți contemporanii printr-o imensă gură. În desenele apărute în lumina fulgerului mă simțeam în siguranță: cârtița mai săpa încă pământul, salamandra se răsucea în foc, pasărea dădea din aripi în aer, peștele înota tăcut în ape. Întunericul se umplea, luminând. Ecouri în presa suedeză "Românca ne arată Stockholm-ul într-un nou roman, dându-ne imaginea ei despre oraș. Melinescu scrie istorii palpitante despre orașul ei natal, București, și despre orașul de adopție, Stockholm, numindu
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
și-ar avea rostul într-un discurs romanesc, fără filozofări, fără vorbe. Polemica are loc în dimensiunea tacită a romanului, în profunzimea lui, lăsînd să se desfășoare în libertate arta nuanțată a prozatorului. Exemplară în această privință e prezentarea conflictului tăcut dintre tată și fiu în chestiunea moștenirii, descris pe larg și cu numeroase subtile reverberații în text, conflict prelungit în care se articulează un singur cuvînt, o singură silabă decisivă în scena din biroul avocatului care trebuia să înregistreze renunțarea
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
suprarealul lăsându-mă liberă în acest pampas edenizator, liberă să încerc, liberă să zbor, liberă să fug, liberă să urlu, liberă să tremur, liberă să înnebunesc, liberă să râd, liberă să salivez, liberă să rostesc, liberă să dizloc, liberă să tac, liberă să nasc, liberă să văd, liberă să-mi rotunjesc coapsele, liberă să-mi adun strălucind rămășițele între două valve pe promontoriul unui sex al cunoașterii culpabile ca loc geometric al tuturor proiecțiilor mele despre El așa petrecându-mi eu
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
o răsucire bruscă, îl sparg în mii de țăndări și, cu ochii larg deschiși, mă întorc pe partea dreaptă, cu genunchii la gură... Pe peretele din față, carnagiul luminii portocalii a lămpilor de afară. Lumina portocalie nu îmbătrînește. Și nu tace. Nici greierul nu tace: țîrîitul lui e bătaia de inimă a unei fîntîni adînci. Transformă pămîntul într-un yo-yo infantil care se îndepărtează și se apropie elastic fără oprire, iar eu mă îndepărtez și mă apropii de mine însămi fără
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
sparg în mii de țăndări și, cu ochii larg deschiși, mă întorc pe partea dreaptă, cu genunchii la gură... Pe peretele din față, carnagiul luminii portocalii a lămpilor de afară. Lumina portocalie nu îmbătrînește. Și nu tace. Nici greierul nu tace: țîrîitul lui e bătaia de inimă a unei fîntîni adînci. Transformă pămîntul într-un yo-yo infantil care se îndepărtează și se apropie elastic fără oprire, iar eu mă îndepărtez și mă apropii de mine însămi fără oprire. Rotund. înghețat. Fierbinte
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
fi tremurat măcar o frunză din laurii de pe fruntea lui din tencuiala sfîntă? Pe-a noastră, abia-nmuguriseră. Pe-a noastră, a celor de-atunci și deacum, între spaime rămași, vinovați și greoi. Judecătorul va spune cîndva "Destul!, Liniște, copii, tăceți odată din gură, nenorociților, sînt sătul, terminați cu prostiile! Doar vi se pare că-ați străbătut Infernul. Încă foarte departe e Purgatoriul!" "Prea multă Revelație nu încape în creierașul vostru" - spuneai și tu, rîzînd pe sub mustața ierboasă, - sub ierburi acum
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
plîngînd două șiruri de lacrimi lungi ca niște perle. Rege bun și de bună-credință. I-a biruit pe turci. I-a somat pe ruși. Își apără onoarea. Dar la gazete? Frații noștri. Cei de dincolo de munți. Și gazetele cum să tacă dacă află? "Trece trenul prin Balcani/ încărcat cu militari". Dar militari germani spre Turcia. Asta e neutralitate, domnule? Teribilă autoritate are Carp bătrînul. Iar la suveran vine Czernin, diplomatul cu nasul de ceară. Cere Czernin. Iar plînge regele. A murit
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
nu suntem atenți la nuanțe și nici nu învățăm din manualele alternative - așa ne trebuie! De fapt, era vorba de o simplă repunere în drepturile constituționale de ființe umanoide. În concluzie: nu mi-ar conveni deloc să fiu Guvern! Să tac? Bine, am priceput... Am băut o bere și am luat-o pe jos către acasă. Culmea, însă, e alta: că în mediocritatea mea nu apuc să mă plictisesc, niciodată; cred că nici nu știu exact cum se manifestă acest fenomen
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
Ion Chichere În cub în cub barbar și fără sentiment/ domnule bacovia/ întristat trăiesc/ și țara ta acuma-i de omor/ și jaf cîinesc/ și tac cu toții/ înfricați și lași/ și eu nu pot/ și nu mai înțeleg/ dacă acest popor este român/ sau peceneg/ Ședință în bloc ne pică var în ciorba de lemn/ domnule președinte/ și cartofii au fragilitatea prețioasă/ a ouălor/ impiegații roșii
Poezie by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/14796_a_16121]
-
să nu scuipe lumină spre dimineață asta trebuie strivita într-un portbagaj Sfârșit fericit: evenimentul TV Puer Aeternus Miros de vânat, senzual respingător, cald, iute, impur hormonul fricii dătător de putere neputința de a mai minți de a nu mai tăcea Și a zis Domnul către mine - ia o carte mare și scrie deasupra cu slove omenești Maher-Salal-Has-Baz (grabnic-prada-apropiat-jaf)" Purtător de coroană în podul cu cărți Puer Aeternus Salvat Zi plină Zi plină, redacție, montaj, aer condiționat care-ți excită amigdalele
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
ogival (contrară hedonismului contemporan) și pe credință în Dumnezeu..." - și textul ar fi continuat, daca nu ar fi fost întrerupt de redacția României literare. "Ogival" sau "hedonist", risum teneamus! P.S.: Ce bine ar fi făcut dl Platon dacă ar fi tăcut! Ne-ar fi economisit și timpul, și hârtia...
Un răspuns (inutil) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14798_a_16123]
-
cică era într-un sat un țăran. Și țăranul acela a eșit odată în țarină să samene niște păpușoi. Și cum semăna el, tocmai atunci s-a nimerit să treacă pe-acolo Hristos și cu Sfântul Petrea. Hristos să nu tacă molcum și să-și caute de drum? - Da ce semeni acolo, om bun?, întrebă el. - Ia, niște pule organe sexuale masculine semăn, răspunse țăranul cu obrăznicie. - Pule Organe sexuale masculine ai zis că semeni, pule organe sexuale masculine să dea
“Povestea pulei”, varianta pentru prețioși și pudici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21191_a_22516]