831 matches
-
mereu în ceartă acum alți actori doar buzele și le duelau pe scări el o privea cu nesaț în pelișor culcată în patul regal nici aparatul de fotografiat nu surprindea emoția dintre ei iubirea rostogolită până în iarbă ochii lor negrii tăciunii cei mai arzători părul împreunat cel mai neastâmpărat în setea sărutului înroșit de zmeură și fragi uitaseră de tren erau doar gară pentru doi sipet al aceleiași dorinți deschide cutiuța în formă de inimă și mângâie adn-ul din firele de
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
era rezolvată, doar că trebuia să mai aștepte un pic. Ies afară și aduc un braț de lemne și nu mi-a fost prea greu să ațâț focul în sobă, mai ales că băieții se și apucaseră să sufle în tăciunii încă nestinși, iar lemnele mele au picat la timp. Fetele ar fi vrut să se descalțe de ghetele lor ude, dar în încăpere era încă frig. Însă, după ce focul începu să duduie în sobă, toate îndoielile pieiseră și oaspeții mei
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376538_a_377867]
-
din magazie niște cearșafuri și pături din cele noi, că, de! aveam oaspeți de la oraș!... Moș Busuioc nu avu încotro. A adus și cearșafuri și pături, dar le-a atras atenția să aibă grijă de ele, să nu sară vreun tăciune aprins și să le ardă, căci lucrurile sunt noi și le are pe inventar! - Nu duce grijă, moșule! Avem grijă de ele ca de ochii din cap! Aș fi vrut să mai aflu ceva lămuriri privitoare la oaspeții mei, însă
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376538_a_377867]
-
iubirii haină Și cu-n sărut, arsura inimii s-o pot pansa... Tu, dragul meu, mă iartă că te strig Cu-atâta dor, la ceas târziu în noapte. Cu sărutarea ta arzânda, cănd mi-e frig, Aprinzi pe umeri goi, tăciunii unor șoapte... Tu să mă ierți, iubite, ca mai plâng Cu boabe mari de roua ascunse-ntre petale. De-atâta cântec mut, tăcerile ... Citește mai mult Tu, dragul meu...Tu, dragul meu, mă iartă c-am doritSă-ți fiu a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
sub a iubirii hainăși cu-n sărut, arsura inimii s-o pot pansa...Tu, dragul meu, mă iartă că te strigCu-atâta dor, la ceas târziu în noapte.Cu sărutarea ta arzânda, cănd mi-e frig,Aprinzi pe umeri goi, tăciunii unor șoapte...Tu să mă ierți, iubite, ca mai plângCu boabe mari de roua ascunse-ntre petale.De-atâta cântec mut, tăcerile ... XVII. AI VREA..., de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016. Ai vrea... Răsare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
la el, îngânându-l parcă. Era noapte neagră, sinistră. La un moment dat, auzi niște urlete. Dinspre tufărișul de maquis, pe maluri, venea o ceată de șacali, și prin noapte li se vedeau trupurile întunecate și ochii aprinși ca niște tăciuni. Urlau sinistru. Rameses era disperat și începu să strige și mai tare după ajutor. Deși era urcat în curmal, fiarele îl înconjurau, simțind mirosul sângelui. El tremura în copac, copleșit de deznădejde. Fiarele fioroase așteptau răbdătoare sub curmal, ca Rameses
FĂCLII PE NIL (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375997_a_377326]
-
câte toamne pârguit-am gândul Îngemănată-n sângeriu de dalii Cu raze blânde, mângâind vitralii Când viile-și musteau, timide, rodul... Și, contemplând, simțeam căldura mâinii Cum moale, lin, îmi oblojea frământul - În șuier aspru-nverșunat doar vântul Mai biciuia neiertător tăciunii Din vatra-ncinsă-n care râdeau macii. Îngenunchind pe pat de frunze moarte Iubiri vetuste, născociri deșarte... Se zbuciumau a neputință vracii. Pe-un țărm pustiu, o ... Citește mai mult CÂTĂ IUBIRE ...Câtă iubire-am strâns, nedăruită,Câți crini petale
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
Și nu-i de-ajuns lumina să ne croim potecă. Apucă-mă de-un cântec și-ncearcă să mă scuturi Să-mi cadă de pe suflet iubirea intrinsecă Minute fără rost și zile fără ore Sunt anii mei din urmă aprinși tăciuni mocnind Adună-mă din vreascuri de voci multicolore Garoul mai slăbește-l să mă aud venind. Prin sânge și prin vene galop târziu de plâns , Contrast cu voia bună din ochii mei senini, Nu știi cât dor de tine în
DRUMUL PÂNĂ LA TINE SAU CEL DE DUPĂ NOI de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375229_a_376558]
-
Acasa > Poezie > Delectare > ATINGERE Autor: Camelia Petcu Publicat în: Ediția nr. 1915 din 29 martie 2016 Toate Articolele Autorului Atingere Subțire..., mai subțire Decât fumul furișat Din tăciunele aprins Al conștiinței... . Delicată și suavă, Translucidă în zori, Dospind de amintiri În asfințit... Șovăitoare, mai zăbavnică Decât timpul curgând Printre pietrele Nesocotinței ... Indecent de tânără Și liberă ca speranța, Mereu în căutarea Celor uitate... , Pasărea gândului Ne îngăduie, neștiuți
ATINGERE de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375268_a_376597]
-
alarteri, nici ieri Nu mai vreau sa ma mint că în viața de-apoi Voi umblă fericit pe un câmp de tăceri Nici să râd, nici să plâng pe un drum de strigoi. Nu în ploi și furtuni desenez cu tăciune O chemare la vals pe un ring nevăzut Ce dura-va în timp-o, dar nu ca minune, Nu în vis ci în crez mă revăd renăscut. Cum priveam detașat o steluța pe cer Luminând nefiresc pe un drum efemer
INSISTENŢĂ de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373163_a_374492]
-
ne-am luat deja avocați dintre îngeri pentru clipa când ne va judeca aspru zeul stingher Anii ne încearcă atingând cu aripa și lepădându-ne despuiați - în ce zare ? până se va termina de tot cu risipa vom mirosi a tăciuni stinși și-a uitare Ce-ai face dac-ai știi că de mâine te va chema la El să-ți pună aripe !? și tu să-L refuzi și să-I spui: nu, Doamne, că zborul durează doar câteva clipe ... Să
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
tranc-doamne o pasăre din cerne-am luat deja avocați dintre îngeri pentru clipacând ne va judeca aspru zeul stingherAnii ne încearcă atingând cu aripași lepădându-ne despuiați - în ce zare ?până se va termina de tot cu risipavom mirosi a tăciuni stinși și-a uitareCe-ai face dac-ai știi că de mâinete va chema la El să-ți pună aripe !?și tu să-L refuzi și să-I spui: nu, Doamne,că zborul durează doar câteva clipe ...Să nu vrei
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
de făcut. Am să te trimit, porumbelule, la castel, cu o scrisoare - „poneiul e rănit, veniți cât mai repede să ne luați de aici!” Dar cu ce să scriu? Aha! Iau o coajă din teiul de aici, și scriu cu tăciune o scrisoare: „Veniți în Poiana Largă de lângă Râu, căci poneiul și-a rupt piciorul”! Hai, porumbelule drag, zboară repede și du vestea asta la castel! A și plecat ca vântul, sărăcuțul de el! Iată, nu se mai vede, a dispărut
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
mereu în ceartă acum alți actori doar buzele și le duelau pe scări el o privea cu nesaț în pelișor culcată în patul regal nici aparatul de fotografiat nu surprindea emoția dintre ei iubirea rostogolită până în iarbă ochii lor negrii tăciunii cei mai arzători părul împreunat cel mai neastâmpărat în setea sărutului înroșit de zmeură și fragi uitaseră de tren erau doar gară pentru doi sipet al aceleiași dorinți deschide cutiuța în formă de inimă și mângâie adn-ul din firele de
PAS ÎN DOI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376243_a_377572]
-
sleite. Ieșiră pe ușa care sta să cadă și rămaseră stană de piatră când văzură în prag un copilaș în scutece din mătase cusute cu fir de aur. Fătul avea o față albă ca varul și niște ochi ca doi tăciuni aprinși. Pruncul le zâmbi și zise ceva neînțeles pe limba noilor născuți. Cei doi căzură în genunchi și-l priviră uimiți. - Fă, muiere, ce putere dumnezeiască ne ploconi cu așa frumusețe? - De, bărbate! L-o fi scăpat vreo zână din
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
din 05 martie 2017. Eram așa de tineri când ziua la nămiezi Zburdam fără de grijă de mână prin livezi, Când te chemam la joacă pitulat în vie Cu cântecul acela fals de ciocârlie. În ochii ca măslina aprinși ca doi tăciuni Vedeam lucind iubirea în raiul de sub pruni. Ne ascundeam adesea în grabă la amiază Sub un bătrân și falnic nuc care cutează Să pună barieră infernului de cald Și să creeze-o oază din frunze de smarald. Visam cu voce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
Nu căuta fantome în oglindă / Nici amintiri din vremuri de coșmar / Lasă senzații care te colindă / S-adauge surâsului nectar // Aleargă să vezi codri de aramă / Pe dealuri de iubire și de dor / Ascultă-ți simțurile care cheamă / Să reaprinzi tăciunii de amor // Chiar de-i sădi fire de fericire / Fie în piatră sau pământ arid / Vei intui - cuprinsă de uimire / Că dragostea nu-i sentiment sordid // Nu contempla fantome în oglindă / Privește-n zbor de pasăre măiastră / Lasă iubitul tău
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
Picurate-n urechi de vocea caldă a mamei, vorbele nășteau poze din care se desprindeau încetunel oamenii despre care se făcea vorbire, mișcându-se încotro îi trimetea rostul. Arar, ăl mare dintre copii împingea cu vătraiul lemnele, să ia locul tăciunilor. Toți, tata și cei trei băiețași aruncau între dânșii priviri lucioase, nerăbdători să fie tors basmul din furca minunată cu aduceri-aminte. ... De când era pe lume, Natalia trăise la poala păduricii, crescând deodată cu arborii tineri și lăstarii fragezi ai acesteia
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
ațipise că la fereastră auzi o voce care fredona, fals, o melodie. Deschise instinctiv ochii și mare-i fu mirarea când văzu prin geam un chip frumos care se bâțâia într-un dans obscen, iar în loc de ochi parcă avbea doi tăciuni aprinși. Se ridică în picioare, deschise fereastra și-l admonesă: - Nu mă lași în pace să mă odihnesc? - Nu pot! Am poruncă de la întunecimea sa, să te țin trează până dimineață. Demonul se schimonosi în toate felurile și-și schimbă
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
metalul se înroși gata să se topească. - Nici chiar așa că-mi ia foc casa! Scoate un făraș plin de jar și ține-l în gheare. Dracul luat prin surprindere de asemenea dorință se supune. În acel moment femeia aruncă peste tăciunii aprinși un pumn de tămâie. Deodată părul se zbârli pe împelițat, scapă fărașul cu jăratec pe podea, urlă disperat că se îneacă cu fumul și mirosul de tămâie. În cealaltă mână Elena ține o sticlă cu apă sfințită pe care
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
pe care timpul o așterne cu lumină în calea sa. În dialogul pe care autorul îl are cu Dumnezeu, răzbate o sinceră și curată strigare: ,,Clipe dragi adu-mi Doamne.../ Clipe dragi ce vei arde/ Pe-al iubirii blestem/ Sunt tăciuni ce-or rămâne,/când la mine te chem”. Tema dragostei, dar și nostalgia, inundă paginile, într-o suferință tăcută. (Dialog). Poetul se’nalță cu ,, aripi largi de fluturi..., mângâiat în lumină, /...modelat de humă,/ Din apă vers și stele ”, implorând
CATARGE PESTE TIMP de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374191_a_375520]
-
Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1763 din 29 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Ca o lacrima veche tăinuita de clopot Într-un schit părăsit, fără urme de miei, La hotar ce desparte ninsoare de clocot, Bătrâni pe tăciuni își duc anii prea grei. Câte flăcări se sting sub obroc de iertări Și ce multe se nasc într-o clipă de răi, În beție de timp trag de funii uitări Răstignind înc-o zi în destine de păi. În trupuri
DE-O VREME de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378659_a_379988]
-
ușa-nzăpezită, si bivolul în zahana mugind; 410 Să vezi un zeu pe fiecare vînt și-o binecuvîntare pe-orice vijelie; Să auzi șoapte de iubire în tunătorul vifor ce-a dúșmanului casă o dărîma; Și să te bucuri de tăciunele ce-i năpădește cîmpul, și boală ce-i séceră copiii, În vreme ce măslinul și vită cea de vie cîntă și rîd în jurul ușii noastre, si pruncii noștri ne aduc flori și fructe. Atuncea geamătul și-ndurerarea sînt pe deplin uitate, deși la
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
siebenbürgische Landeskunde” (Sibiu), 1905-1906; George Cătană, Povești poporale din Banat, I-II, Brașov, 1908; I. A. Candrea, Ovid Densusianu, Povești din diferite ținuturi locuite de români, București, 1909; Dumitru Furtună, Izvodiri din bătrâni, Vălenii de Munte, 1912; Tudor Pamfile, Un tăciune și-un cărbune, București, 1914; C. Rădulescu-Codin, Făt Frumos, București, 1914; C. Rădulescu-Codin, Îngerul românului, București, 1913; C. Rădulescu-Codin, Cal de zmeu, leu-paraleu și alte povești, București, 1926; Alexandru Vasiliu, Povești și legende, București, 1927; Ovidiu Bârlea, Antologie de proză
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
și un obraznic Ce vremea o măsoară pe clipă și pe ceasuri Și-mi fură tinerețea cu dor și cu oftări Nu-ncap de el în lume. Și pentru dânsul plâng Și vecinic sânt mâhnită de mine de-i departe, Tăciune e în ochii-mi. Ce să mă fac cu el Să-i rup odată gâtul ca la un pui de vrabie Mă supără... mă........... mă-ndrăgește Îl caut tot în cale-mi și nu voi să-l găsesc, Mi se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]