702 matches
-
numai vocea baritonală, caldă și rezonantă, contrabalansa scliviseala generală pe care o afișa. În timp ce eu ascultam vocea aceea vorbind la telefon, Harry îi făcu un semn de salut cu mâna lui Tom, apoi înălță un deget arătător, anunțându-l pe tăcute că nu mai durează decât un minut. Subiectul conversației îmi scăpa, dat fiind că Brightman vorbea mai puțin decât interlocutorul lui, dar am dedus că discuta despre vânzarea unei ediții princeps din secolul al XIX-lea cu un client sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
tropice (stând sub un palmier, cu un pahar de rom într-o mână și o țigară de foi Montecristo în cealaltă, uitându-se cum avansează și se retrag valurile de pe țărmul alb, la apus), a purces să ne bată pe tăcute de ne-au mers fulgii, câștigând trei din fiecare patru mâni jucate. Dar, după ce mă umilise la ping-pong în după-amiaza aceea, la ce altceva aș fi putut să mă aștept? Părea să nu existe domeniu în care să nu exceleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Singurul costum de ieșit În lume era plin de păr de la pisica roșcată, greoaie, cu burta umflată de pui pe care Încerca să o mângâie, stângaci, până când, nervoasă, ca orice femelă În starea ei, Îl scuipa sau Îi vâra, pe tăcute, o gheară lemnoasă prin stofa ieftină. Din Sonata lui Brahms nu auzea mai nimic, dar, cel puțin, avalanșa de sunete Îi acoperea bolboroseala rușinoasă a pântecului, chinuit de posturile lungi cu varză și fasole de la cantina seminarului teologic. Și pândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pe jeanși, unde au format o pată mică și întunecată. —O iubesc așa de mult încât, dacă nu-și revine, mă gândesc, la modul serios, că n-o să rezist. Bărbatul a plecat din nou capul. Cele trei femei au rămas tăcute, dar și-au aruncat priviri îngrijorate. —Nick, trebuie să fii puternic, i-a spus Julia cu fermitate. De dragul lui Milly. Nick a izbucnit într-un hohot de râs ușor isteric. M-am săturat să fiu puternic, Julia. Am fost nevoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lui Luca față de infertilitatea mea n-a fost nici ea de ajutor, dar, în esență, problema e că eu nu mai am puterea să mă lupt cu Sofia. Așa că admit că ea a câștigat. Femeia a început să plângă pe tăcute. Fiona i-a luat mâna și i-a strâns-o cu grijă. Cum adică a câștigat? — Adică poate să și-l ia înapoi. Eu am capitulat. Peste capul lui Alison, Susan le-a aruncat celorlalte o privire care se traducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Fotografia n-are importanță. —Aș vrea să mă însoțești la una dintre întâlnirile celor din Asociația Alcoolicilor Anonimi. Crezi că sunt alcoolică? l-am întrebat cuprinsă de panică. Îmi dau seama că paharul e gol și îl las jos pe tăcute, încercând să-l ascund sub cearșafuri. Pentru mine vinul este un medicament: vreo două pahare mă ajută să adorm. Nici la acest lucru n-aș putea să renunț. Davey să fie mulțumit că nu sunt dependentă de antidepresive. Nu, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dai seama că nimic nu se mai poate schimba. Moartea și despărțirea sunt cât se poate de reale, nimeni și nimic nu-l mai poate aduce înapoi pe celălalt. Conștientizarea situației poate duce la depresie. Aceasta apare în timp, pe tăcute, în timp ce îți dai seama ce se întâmplă de fapt. Eu nu cred că sunt deprimată cum scrie la carte. N-are legătură cu o conștientizare a situației reale. Sunt depresivă... pur și simplu. (5) Acceptarea - S-a întâmplat și basta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Închisoare pe viață, În timp ce aceia care au mărturisit sunt iertați. Pe Filip nu-l interesa un masacru, voia numai să dezmembreze ordinul. Cavalerii eliberați, de-acum distruși În trupul și În spiritul lor, după patru-cinci ani de carceră, trec pe tăcute În alte ordine, nu doresc decât să fie uitați, iar această dispariție, această ștergere, va cântări mult În legenda supraviețuirii clandestine a ordinului. Molay continuă să ceară să fie ascultat de papă. Clement convoacă un consiliu la Vienne, În 1311
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de epitete pestrițe. Mi-ar plăcea să am un soț și cincisprezece camere, mai adaugă ea, de teamă să nu se ascundă undeva în univers o fărâmă de liniște. Copii vreau să am mai târziu, după treizeci și cinci. Vai, dar ce tăcut ești tu, Leo! O încurajez: vezi să nu ai cincisprezece bărbați și o singură cameră! Mă privește perplex, ca și cum aș fi o viețuitoare trapezoidală, de pe cine știe ce planetă. Nu mă miră, și Sabina mi-a spus că la început mă crezuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ca pe-o cârpă, zice milostiv Apostatul. Ajutați-mă și voi să-i dăm onoru' și s-o suim în tronuleț, în locu' lu' Luci', că mult bine ne-a făcut nouă, femeia asta! Îngerul pune și el osul pe tăcute și babornița, Sanga-Anga, uscată și ușoară ca fulgul, este așezată la loc de cinste, pe dric, între lumânări. Fratele se scotocește în buzunarul de la piept și extrage toate bancnotele primite înainte, de la Domnișoară, pe care le risipește cu larghețe, în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
aduse vești mai rele. Conacul propriu-zis încă n-a fost atins, dar încolo e haram și oamenii cară fără sfială cu sacii și cu târnele porumb, fasole, grâu, ce se găsește. Au venit mulți și din Vaideei la împărțeala pe tăcute. Toate hambarele au fost sparte încă de azi-noapte. Un argat i-a spus că pândarii arendașului sunt cei mai înverșunați și că tocmai ei ar fi chemat lumea la pradă. De fapt, chiar Odudie pare a se fi înțeles cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trebuie să le îndure cei vii... În sfârșit, a fost o baie de sânge colosală, ceva cum nu s-a mai pomenit nicăiri în lume în veacul din urmă, nici chiar în colonii sau față de triburile sălbatice. Și toate pe tăcute, să nu afle Europa și lumea. Tunurile au bubuit, au nimicit din temelii sate multe, puștile au trosnit neîncetat... Victimele sunt aruncate în gropi colective, fără cruce, să nu lase nici o urmă... Și nimeni nu poate protesta, nimeni nu cutează
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ar trebui să fie în spatele nostru. Să facem un releveu precis, mai întâi. Nu mai spuse că sistemul ce se vedea pe ecrane nu semăna nici cu Centaurul, nici cu Sol. Camerele diseminate pe suprafața coșcovită a lui Nostromo oscilară tăcute în vidul cosmic, căutând prin infinit amăgirea azurie a Pământului familiar. Pe cargou, monstruos agregat de forme voluminoase și de carcase metalice, camere secundare intrară în acțiune, multiplicând unghiurile de vedere, scotocind imensitatea. Oamenii din alte vremi s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
seculare ale căror eroine anonime au fost femeile. O viață privată strîngătoare, care a luat caimacul vieții publice războinice a bărbaților și a adunat grijulie ce era de păstrat din ceea ce aceștia res pingeau. Un matrimoniu otoman care se contrapune tăcut patrimoniului nostru anti otoman. Nu există nici o statuie a sarmalei sau a ceardacului, a ciorbei sau a ceaunului, dar există monumente pentru fiecare luptă pe care au dus-o bravii noștri bărbați cu turcii. și totuși, din ceaunul acesta ne
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de peste timp, chiar dacă tu nu le mai vezi. Le păstrez pe toate și vom mai vedea... Și-apoi mobila ! Uriașa masă din sufragerie, cu jilțurile sale impunătoare. Doamne, ce aglomerație de fantome ! Cîte bucurii, dar și cîte psihanalizabile suferințe, refulate, tăcute, date uitării ! O păstrez, din motive „raționale” : e frumoasă și oricum nu avem bani să cumpărăm alta. Dar nu și dormitorul ! și în primul rînd nu patul, acesta trebuie schimbat primul ! Cred că toți cei care au divorțat ori s-
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
toate felurile, până ne-am ridicat amândoi fără nici un cuvânt și am plecat în direcții diferite. Am izbucnit în plâns în stația de troleibuz de la biserică, fără să-mi pese de cei care se uitau la mine. Am plâns pe tăcute în troleibuz, cu lacrimile curgîndu-mi din ochi direct pe canadiană, iar acasă, în fața mamei, am făcut o adevărată criză isterică. M-am aruncat pe jos în hol și-am plâns ca un copil, cu gesturi de furie disperată, cu mocheta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
susceptibil să înțeleagă mesajul... - Il Comandante! strigă încă o dată Orlando. Orchestra se auzea acum mai deslușit și lumina candelabrelor creștea lin, dar încontinuu, lăsând să se vadă o mare sală de bal, o estradă și nenumărate mese, în jurul cărora așteptau, tăcute, parcă adormite în scaunele lor de epocă, figuri excentric costumate. Adrian privi fascinat în jurul lui. - Admirabil! exclamă el, îndreptîndu-se agale spre estradă. Admirabil! Așa cum a fost și așa cum o să mai fie...Un bărbat scund și brun, tânăr încă și neașteptat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
totuși cu discreție. Când ajunse, se aplecă spre urechea lui Orlando și-i șopti câteva cuvinte. - Piano! piano! exclamă Il Comandante, ridicîndu-se brusc și îndreptîndu-se, aproape în fugă, spre orchestră. Piano! Nedumerire, câteva perechi se opriră brusc și se așezară, tăcute, la mese. Dar cele mai multe își continuară dansul depărtîndu-se lent, șovăitor, îndreptîndu-se către colțurile întunecate. - La douăzeci și unu? întrebă plictisit Orlando. Ești sigur c-a fost la douăzeci și unu? Dar cine L-a pus să urce la douăzeci și unu? Aveam întîlnire la mine în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
casă, scufița de somn, dopurile de urechi, curajul unei zile noi și multe altele. Am senzația că părăsesc un sanatoriu. Mă apucă groaza gîndindu-mă că mă Întorc În baterie. Străbat abătut cei doi kilometri pînă la pistă, găsesc avioanele bătînd tăcute din aripi la capătul ei - de la distanță, par niște insecte arțăgoase. E un drum lung și o zi rece, vîntul mi se Încolăcește pe gît și vrea să mă sufoce, cred - n-a reușit să mă termine un camion militar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
săracă“ a familiei Bowcock, cei care se împotmoliseră și nu se putuseră afirma în viață. Tatăl ei, un inginer municipal din sudul Londrei, murise. Gabriel nu se înțelegea prea bine cu mama și cu fratele ei, dar amândoi emigraseră pe tăcute în Canada, unde fratele ei se căsătorise, așa încât nu mai conta că nu-l putuseră suferi pe Brian. Gabriel știa că pentru ea era esențial să încerce o anumită doză de autosatisfacție și era hotărâtă să nu devină o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fost închiriată. N-a mai rămas aproape nimic din lucrurile lor. Doar etajera, cărțile, inclusiv volumul Șahul miraculos. Partide celebre pe care n-a mai avut cine să-l deschidă, și cutia de șah, în care piesele zac de mult tăcute. Acestea au ajuns acasă la Lucian, iar mobila părinților a aruncat-o fiindcă era veche și uzată, în cea mai mare parte cumpărată la mâna a doua... Lucian nu știe de ce n-a mai trecut s-o vadă pe domnișoara
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe cei răniți, iar pe cel lovit în cap l-au acoperit cu haina proprie... Ofițerul s-a ridicat și el de pe podea, privind curios la Toaibă. Apoi l-a întrebat: Unde te-a pălit ghinionul, sergent? Toaibă a rămas tăcut o vreme, ca și cum ar fi vrut să-și adune gândurile. În cele din urmă, a dat drumul vorbelor. Păi necazul m-o găsit greu, da’ m-o găsit. Vorba ceea: necazul te ajunge ori îl ajungi. Și unde credeți că
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
lehuze uriașe prin oraș. Pe mîinile clovnului se usucă sîngele bătrînei omeniri. LÎngă taverna lui Iani Îmi dictez testamentul, de sus se preling anevoios lacrimile celor celebri, Împroșcînd taverna, mușterii și pe toți poeții licențiați care beau și beau pe tăcute sub copacul alb, beau nemușcați Încă de vipere, beau doar În dezvățul de dumnezeu. Îmi dezmoștenesc din cînd În cînd mîinile. Și nu doare. La căldura focului, beau În tăcerea unei autopsii, beau răsfoindu-mi duios arhivele minții. Intru În
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
vizite la Moscova, fără să sufle măcar un cuvânt? Ce a urmărit prin aceste vizite, bănuim cu toții. N-am fi fost împotriva acestor vizite la „fratele și prietenul cel mare de la Răsărit”, pentru că unele vizite sunt necesare, dar de ce pe tăcute, pe neștiute? De ce atâta secret care normal duce la acuze grave? Vizitatorul - incognito - nu era o persoană particulară, ci una oficială de primă mărime și normal ar fi trebuit să urmeze anumite căi diplomatice... Cunosc prea bine că dl. Geoană
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
câștiga. Și iarăși prezidențialul PSD-PC a adus avantaj imens contracandidatului său. Cine e de vină, se va analiza și se va plăti la scadență... 3) O altă gafă de aceeași proporții este și vizita la miez de noapte, tot pe tăcute, sub protecția întunericului, la dl. Vântu acasă. Ce-l mâna pe dl. Geoană așa de tare să facă acea vizită buclucașă, tocmai în ajunul turului doi? Cum de nu și-a dat seama că măcar de data aceasta nu se
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]