1,110 matches
-
fi orice, poate o pasăre, poate un fum, poate doar o eșarfă pe aripile vântului. Nu. Pasărea aceea ciudată scăpără o lucire metalică. Culorile și strălucirile erau un domeniu familiar pentru pictorul Alessandro Frassetti. Era, cu siguranță, o armă cu tăiș. Ceea ce Însemna că Umbra era un om. Un om zburător, fără chip. Un om care Îl apăra așa cum nimeni nu l-ar fi putut apăra. Nici chiar oștenii scutului și spadei. Umbra Își aruncă secera cu lanț la picioarele cailor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și fiecare din motivele ornamentale utilizate, am surprins între porțiunilor de mozaic ce au rezistat veacurilor, un detaliu care s-a dovedit revelator. Într-unul din colțurile mozaicului, este reprezentat un simbol bine cunoscut, acel al două securi cu dublu tăiș încrucișate, motiv specific care, fără ezitare m-a condus la civilizația minoică, studiată de mine în anii anteriori și văzută și la fața locului. Cu acest reper am putut înnoda legătura dintre minoicii din Creta și geto-dacii de la Tomis. Am
Edificiul roman cu mozaic de la Tomis-Constan?a. Cine a fost executantul mozaicului? by Paul-Emil Ra?cu () [Corola-publishinghouse/Science/83671_a_84996]
-
fiu în șirul generațiilor, este probabil că urmașul acestui minoic, el însuși un talentat mozaicar, a fost angajat la Tomis, unde a folosit printre alte ornamente și simbolul minoic moștenit de el de-a lungul timpului, respectiv securile cu dublu tăiș încrucișate și cu o apăratoare de cot. Cu convingerea că acest simbol nu a fost folosit întâmplător, că el constituie o dovadă clară a originii executantului acestui mozaic, ne permitem să completăm denumirea acestei opere artistice astfel : Edificiul Roman cu
Edificiul roman cu mozaic de la Tomis-Constan?a. Cine a fost executantul mozaicului? by Paul-Emil Ra?cu () [Corola-publishinghouse/Science/83671_a_84996]
-
doua zi am fost concediat din motive obscure. Trecând mai târziu prin fața magazinului, am văzut o studentă brunetă "tip" India-Pakistan-Bangladesh ce amesteca din greu culorile vieții... Proverb francez cu iz de Ev Mediu, crud ca adevărul și tăios ca un tăiș de ghilotină: "Ventre plein ne comprend pas ventre creux" (Pântecele plin nu-l poate înțelege pe cel gol). M-am tot gândit ce interpretare să dau acestui fapt de viață: două fetițe de 10-12 ani, în atelierul de olărit. Le
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Unde este centrul în acest caz? Am găsit o frază a lui Malinowski care mi-a plăcut enorm de mult și m-a ajutat să-mi înțeleg mai bine ezitările în fața paginii albe, faptul că simt nevoia să trec prin tăișul ascuțitorii batalioane de creioane, sau că schimb de trei ori culoarea cernelei din stilou înainte să încep scriitura propriu-zisă. "Ritualurile, mai ales cele ce preced trecerea la actul scrisului, au ca funcțiune exorcizarea fricii de a scrie". 24 noiembrie 2002
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fi de acord. Dacă aș crede că acest lucru ar fi imposibil, atunci aș fi contra exproprierii.” Conservatorii-democrați acceptau legiferarea principiului exproprierii, dar erau neliniștiți din cauza nesiguranței pe viitor a existenței marii proprietăți, odată ce a fost admisă sabia cu două tăișuri a exproprierii. Astfel, Barbu Păltineanu mărturisea că singura obiecție care îi dădea de gândit referitor la expropriere era nesiguranța în viitor a marii proprietăți: ”marele proprietar nu va mai avea acea liniște absolută care să-l îndemne a pune în
Iniţiative interne între anii 1914-1916 : putere şi opoziţie by Daniela Ramona Hojbilă () [Corola-publishinghouse/Science/1206_a_1890]
-
după urmele de pe pardoseală. Cu un efort, o Împinse preț de câteva degete, deschizând o crăpătură. Ridică opaițul, Încercând să lumineze În interiorul mormântului. Se aștepta să zărească oseminte din vechime. În schimb, lumina tremurătoare se reflectă Într-o mulțime de tăișuri de oțel. Cineva ascunsese acolo un mănunchi de spade. Privi În jur. Cripta mai adăpostea două sarcofage. Le Îndepărtă și lor capacele cu repeziciune, descoperind alte arme. Erau suficiente pentru echiparea unei mici armate. Spade noi, lipsite de cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe frunte În așa fel Încât să lase la vedere numai ochii. Totuși, cu toate că mica torță abia de reușea să Împrăștie puțin bezna din galerie, priorul Îl recunoscuse imediat pe neobișnuitul vizitator, care Îl fixa fără să ia În seama tăișul de oțel ce Îl amenința de la câteva degete depărtare. Monerre se apropie, oprindu-se la un pas de el. - Știu că mă căutai, se mărgini să spună. Dante Îl așteptă zadarnic să continue. Apoi se Întinse către el, până când aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
prin preajmă de când era copil și căruia nu Îi mai acorda atenție... Aconitul acționează și prin contact, Își aminti el. Pe vremea studiilor, văzuse spasmele unui iepure, În urechile căruia fusese picurată tinctura. Oare În piciorul cupei era ascuns un tăiș care rănise degetele suveranului? Luciul aurului umplea mica chilie. Cu extremă grijă, apucă din nou obiectul, ridicându-l În dreptul ochilor, ca Într-un ofertoriu mut. Cercetă din nou lucrătura, căutând punctul În care Împăratul Își alipise buzele În ultima sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se și întâmplase; dar nu îmi dădeam seama ce predomina, noblețea sau boala, dacă se lupta să învingă obiecțiile personale ale propriei mândrii sau pe cele sociale care îi spuneau cum trebuie o tânără să se trateze - acele lucruri cu tăiș ascuțit care presează cu o precizie urâtă asupra slăbiciunii sociale a femeilor. Dacă se lupta împotriva unei ocazii care s-o tortureze sau dimpotrivă, o dorea. Dar asta nu era deloc tot ce gândeam sau simțeam în momentul ăla. Altminteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mister care îmi amintește că pe Moctezuma nimeni nu-l putea atinge și nimic nu i se putea refuza. Dacă "a recunoaște" nu mă duce nicăieri, mă întorc la "a vedea". Și ce văd? Un fluture care doarme, parcă, pe tăișul securii de obsidian. Asta mă emoționează. Introduce în dezgust o îndoială. Scenele povestite pe zid s-au petrecut demult. Natura a învins aici istoria. E soare și, după aproape o jumătate de mileniu, fluturele care doarme pe tăișul securii pare
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
parcă, pe tăișul securii de obsidian. Asta mă emoționează. Introduce în dezgust o îndoială. Scenele povestite pe zid s-au petrecut demult. Natura a învins aici istoria. E soare și, după aproape o jumătate de mileniu, fluturele care doarme pe tăișul securii pare, încă, viu. Dr. Huerta iese din rezerva sa obișnuită. Vrea să ne demonstreze acustica stranie a arenei. Se așează la unul din capetele ei și vorbește. Curios! Deși vorbește normal, chiar încet, cuvintele se aud de la o distanță
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și pe care veșnic și-l apăsa și mângâia în încercarea fără sorți de izbândă de a-l face să pară acvilin - uitat acum și lăsat în pace, îi dădea ceva din înfățișarea unui animal încordat, fapt care mai atenua tăișul inteligenței ei. Acum, în atmosfera încărcată de arome, fața ei se desena în umbre și linii curbe. Ne-am privit drept în ochi timp de câteva minute. Această privire lungă, calmă, ca o hrană pentru suflet, era o experiență pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
formă de romb. Mâna ei palidă ținea mânerul cu fermitate. M-a cuprins o puternică dorință să-i iau sabia, dar ceva mă reținea. Am atins lama, mi-am trecut mâna de-a lungul ei, urcând spre mâner și încercând tăișul: era înfiorător de ascuțit. Mâna mea s-a oprit. Aveam senzația că lama e străbătută de un curent electric și a trebuit să iau mâna. Fără să-mi mai dea nici o atenție, Honor Klein luă sabia și o puse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-și lăsase George hainele. Se întoarse îmbrăcat în costumul lui George, care curgea pe el și-l făcea să arate foarte comic. Trecu câtăva vreme până când bietul Zet își reveni și reîncepu să semene cu el însuși, iar Brian simți tăișul unei îngrijorări pe care nu o împărtăși celorlalți. Cățelușul, cu toate că dădea frenetic din coadă, continua să tremure din toate mădularele, deși Gabriel își descheiase bluza și-l lipise de sânii ei calzi. Numai când îl simți complet uscat, încălzit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
orientat dextrogir, către o stea în șase colțuri, păzită de o semilună, învecinată de-a stânga, cu un leu încoronat). Precum și o spadă simplă, ceva mai lungă de un metru, cu șanț median pentru drenarea sângelui scurs și cu dublu tăiș. Mânerul, prelungit cu garda spadei, în cruce, era acoperit cu marochin presat, de vițel și cu plasă de argint, arma fiind plasată vertical și cu vârful la podea, suspendată în repaus, între mănușile reglementar împreunate ale costumului din zale. În spatele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nu mai eram magistrat), îmi pare rău că mi-e dat să vă cunosc într-o asemenea împrejurare. Vorbirea lui părea sinceră, poate chiar era în clipa aceea, glasul suna ca o bunăvoință, dar după câteva minute deveni ferm, cu tăișuri, fața îi era ușor severă. Începusem să pricep înaintea cui mă aflu. E adevărat, n-am fost supus nici unei molestări, numai că frazarea trecuse de zona politeții într-o marginalitate abia precaută, și-mi păru rău, nu pentru mine ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu-l chema Michel, ci David. După ce ieșiră din peșteră, Vic stinse lanterna, deși afară era aproape la fel de Întuneric; luna Încă nu răsărise, sau poate că apusese deja. Pablo Îl urma pășind mult aplecat, Încercînd să se ferească astfel de tăișul rece al aerului. În cele din urmă, cărarea pietroasă pe care urcau se pierdu printre alți bolovani albi și umezi. Pesemne că mai devreme plouase. Curînd, ajunseră la marginea unui desiș de jnepeni, unde Vic se opri și așteptă pînă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a ascultat pe ăia doi, a luat-o spre casă, s-a băgat În atelierul lui tată-său și a dat drumul la polizor. Dintr-un joagăr vechi a meșterit, vreme de câteva ceasuri, o lamă de cuțit cu două tăișuri. Lama avea taman un sfert de metru. A prins-o În nituri, Între două prăsele din lemn de sânger. A așteptat să vină noaptea și s-a pus la pândă, pe poteca din spatele școlii, spre cimitir, pe unde știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cât Încerca să se dezvinovățească, cu atât părea mai Încurcat și mai șovăitor. Nedreptatea Îi luase, aproape, răsuflarea. Se smulsese din mâinile celor care se străduiau să-l oprească, alergase ca un smintit până acasă, apucase un cuțit cu două tăișuri și plecase prin fundul grădinii, apoi pe câmpuri, spre pădurea ce se zărea, vânătă, În depărtare, tremurată de căldură și Înconjurată de Apa Morților. Pe drum mormăia, Întărâtat la Început, mai târziu cu vorbe care se Îmblânziră. „Să nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
te cruț. Numai să te găsesc, atâta vreau, că pe urmă știu eu bine ce am de făcut. O să-ți pun mâna pe ochii cei adormiți - dar tu n-ai să știi și n-ai să simți nimica -, o să sprijin tăișul pe gâtul cel uscat ca iasca și, dintr-o singură mișcare bine cumpănită și măiastră, o să te descăpățânez. Îți voi săpa tot cu jungherul groapa legiuită, am să mă rog pentru tine și am să te pomenesc cu vorbe bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
omului beat care-și toarnă În pahar ultimele picături dintr-o sticlă. „Urmează operația propriu-zisă.” Dintr-o cutie de metal fusese scos la lumină un briceag lucitor, cu prăseaua mare și lama scurtă. Veterinarul prinsese Între genunchi căpățâna vițelului. Proptise tăișul pe unul dintre mugurii Îmblăniți de pe creștet și tăiase scurt, așa cum, atunci când Îți cioplești o nuia, Îi razi cu un cuțit rămurelele de prisos. Sângele țâșnise cu putere drept În ochii Veterinarului care, orbit, se ridicase și Încerca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dau sare, o fac sul și o lasă câteva zile la vânt Înainte s-o azvârle În argăseala lui Câinaru?”. Deși se zăpăcise nițel, Enin se cățără ca o pisică În nuc, scoase dintr-o teacă un cuțit cu două tăișuri cu lama lungă de un sfert de metru și reteză frânghia nouă ce țintuia de creangă copitele dinapoi ale calului. Canafas căzu pe spate și câteva clipe spintecă aerul cu picioarele, caraghios și neputincios ca o țestoasă cu burta În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
beregata cu bisturiul și-l lăsa să sângereze. Chiar dacă părea gata mort ori numai leșinat ( În urma procedurii științifice care se chema spinalizare și care fusese Înfăptuită cu muchia palmei), iepurele tresărea, se zbătea și se chircea de fiecare dată când tăișul Îi pătrundea brusc În gât. În dimineața aceea, Cap de Șobolan Își petrecuse o jumătate de oră bună la soare, șlefuind pe piatra cenușie lama scurtă a bisturiului. Era așezat pe un scăunel cu trei picioare, În mijlocul bătăturii, se lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Își petrecuse o jumătate de oră bună la soare, șlefuind pe piatra cenușie lama scurtă a bisturiului. Era așezat pe un scăunel cu trei picioare, În mijlocul bătăturii, se lăsa mângâiat și moleșit de căldura lină, din când În când ridica tăișul În lumina puternică, spre a se lămuri dacă era desăvârșit au ba. Se ridicase apoi, alene, și se pornise către cuști. Apucase de ceafă un iepuroi nărăvit la rele, care avea obiceiul de a-i mușca fioros de testicoaie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]