1,658 matches
-
pozitive. Observa, tacit, cum se adună norii negri pe fruntea lui și cum copilul lor se retrăgea tot mai mult în lumea sa imaginară, căutând diverse poze cu pui de animale pe telefon. A fost de ajuns o intervenție mai tăioasă a Mirei, ca soțul ei să rostească cuvinte care să o șocheze și să o reducă la tăcere din nou. Nici nu își amintea acum ce anume l-a supărat din ceea ce i-a spus. Auzea, repetat, replica lui: ”Așa
CONTOPIRE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384038_a_385367]
-
înscriindu-se în canoane sau reguli, ci să fie ea însăși. Prin natura meseriei, filolog fiind, lectura își pune amprenta până la nivel subconștient, acesta fiind motivul pentru care se remarcă în poeme și apelul la neologism, ba chiar la cuvinte tăioase, dar potrivite pentru redarea unei anumite realități, așa cum declară însăși poeta. Cum să descrii o realitate a universului-carceră, un mediu al recluziunii în care rodește doar întunericul, elementul suprarealist din care nu poți dori decât ,,debranșarea”? Cum o poți face
MARTIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383459_a_384788]
-
vor veni,va avea un plan pentru ce vă urma.Nu se putea lăsa doborâta Astfel, încerca să înainteze dar atunci văzu în semi-umbră pe piele o pată violacee umflată...Oftând adânc, încerca să se deplaseze ținându-se de crengile tăioase ale copacilor și nu după mult timp simții răceală pietrelor nedărâmate ale ruinelor. Se sprijini de un zid rămas nesurpat în fața intemperiilor naturii ,așezându-se pe un mușchi. Deși nu era frig, Karon tremura din toate încheieturile și își prinse
KARON de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382983_a_384312]
-
pace. După plecarea fetelor Magdalena adună ce-a mai rămas pe masă și se așează în fața unui castron cu ciorbă, își ia inima-n dinți și-i spune soțului: -Sunt însărcinată!... se așterne o lungă tăcere în care doar privirea tăioasă a soțului mai urlă-n gândul ei, răspunsul atârna ca securea deasupra capului ei aplecat... -Sper sa fie băiat, altfel să nu-l aduci la ușa mea!...spuse Alexandru și îndreptându-se către ea izbeste cu furie cu pumnul în
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > PREZUMȚIA DE NEVINOVĂȚIE Autor: Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cu răbdarea crestată în somnul tăios al frunzelor, cu testamentul ascuns sub ultimul butoi al cramei mănăstirești, mă gîndesc să inventez ninsoarea mecanică, mă gîndesc să dorm o vreme pe niște cuie de levănțică, pînă se va pensiona și miliardarul care muncește benevol în farul de la
PREZUMŢIA DE NEVINOVǍŢIE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383052_a_384381]
-
niciun viitor, pe lumea asta!...” ...Preoții (printre ei, protopopul Vasile Lăiu - ...cine a zis că Biserica Lui Hristos i-a părăsit pe oameni?!) sunt alături de țărani, înfruntă, curajos, cu vânjoșie și credință, și frigul, și jandarmii, încurajându-și, cu fermitate tăioasă și amară, enoriașii - așa cum fac ei de mai bine de un an, de când au început să apară zvonurile apariției neo-năvălitorilor, năvălitorilor “moderni”. Bandiții de la “frățescul” Chevron american... Am rămas siderat, când am auzit, pe un jurnalist de pe la TVR, spunând că
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92932_a_94224]
-
Glăvan, pe care oboseala nu l-a descărcat de entuziasm este în ultima vreme ținta unor atacuri fără obiect și fără eveniment, inutile și căznite strădanii de a face „spectaculoasă”o realitate lipsită de conținut. Pendulând între ironie și observații tăioase, câțiva colegi fixați în sistem, cărora le e greu să creadă că ar putea greși vreodată, prezintă situații conflictuale în care se poate regăsi un om obișnuit. Pentru ei nu mai e timp de „nuanțe”umane și morale. Mesajele trimise
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93524_a_94816]
-
oară, fiind el membru al comisiei de examinare. Era încă destul de tânăr, cu o figură sugerând severitatea, poate și din pricina feței adânc ridate și a ochelarilor cu multe dioptrii, îndărătul cărora se conturau, probabil din pricina lentilelor groase, niște ochi mici, tăioși. Mai degrabă putea să mă țină minte urmare a unei întâmplări din pricina căreia îmi făcusem cândva mult sânge rău. Avusese loc în timpul sesiunii de examene de la sfârșitul anului I. Pe atunci, Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic de 5 ani
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
Încă În viață ca să facă una ca asta. Bargello apropie torța de perete, ca să poată vedea mai bine. Pe zid, Într-o Încurcătură de striații roșiatice, În niște caractere nesigure și aproape ilizibile, trasate sub imboldul disperării cu un obiect tăios, mâna lui Ambrogio săpase niște semne asemenea unor litere: „IIICOE“. Dante se aplecă din nou să examineze semnele săpate superficial pe tencuială, probabil cu muchia unei plăcuțe. Bargello Îi urmărise atent mișcările, aplecându-se la rândul lui să privească inscripțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la porunca dumitale. — Cheamă doi polițai ca să mă Însoțească de Îndată la Santa Croce. Bărbatul Încuviință din nou din cap, În timp ce Își freca obrazul. Poetul Îl văzu alergând spre camerele de gardă. Dar mai Înainte Îi simți privirea asupra gâtlejului, tăioasă ca un pumnal. Poate că trebuia să fie mai precaut, Își zise. Nu avea să fie prior pentru totdeauna. Era zi de târg, În spatele zidurilor vechi. Dante se hotărâse să străbată străzile Îmbâcsite de tejghele pentru a scurta traseul. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
în capitala Franței în ziua eliberării, cocoțat pe un tanc vechi și cântând în gura mare Marseieza. Bătrân și bolnav, nu mai avea acea distincție care-l făcuse atât de popular printre femeile din vremea sa, dar își păstrase privirea tăioasă și enigmatică și vocea profundă și autoritară ce continua să impună respect. Acum, așezat pe un covor ros pe care-l îndrăgea în mod deosebit, deoarece se spunea că îi servise pentru rugăciuni în timpul războiului, îl observa în tăcere pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
terminat primul volum, mai bine nu citeam. E ca o premoniție. Cine știe ce mai e În stare să facă, Doamne ferește. Perdeaua a prins să se umfle zgîlțîită de o rafală de vînt. Din depărtare apar și dispar În răstimpuri fulgere scurte, tăioase, urmate de tunete Înfundate. Doamna E. pune cu grijă cartea pe noptieră, se Învelește, cuprinsă deodată de un frison, cu cearșaful pînă la gît și strigă să o audă domnul D. din camera de alături: — Ce faci, nu vii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
gălăgioasă și premonitorie. Noi care ne puneam fracuri și mănuși glacé cînd intram În arenă - nu eram gladiatorii, nu eram leii, nici sfinții, nici martirii. Noi eram oniricii, eram clovnii, fără săbii și scuturi, electrizați sub reflectoare de comenzi scurte tăioase, de bice urcînd rumegușul În trîmbe În jurul siluetelor noastre dansante ca eșarfele palide ale Isadorei. Noi n-am avut știre de nici o speranță de viață la naștere. Timpul nostru a fost scurt ca un hohot de rîs Într-o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
uitat la mine cu ochii ei mari și albaștri. Trebuia să recunosc că era extrem de drăguță. —Și el trăiește totul atât de intens. Mi-e frică să nu-și facă vreun rău. —Nu-ți face griji, am vrut să fiu tăioasă. Tom nu e genul. E mai degrabă tipul care se îmbată criță, se ia la bătaie cu cineva, după care nu-și mai aduce aminte nimic a doua zi. Părea extrem de revoltată. Cred că ai dreptate. La petrecere era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ziua judecății? - Prostii! Nu va avea loc nici o zi a judecății. Toate zilele sunt întunecate pentru noi. - Atunci înseamnă că nu există nici Dumnezeu? l-am întrebat eu dezamăgit. - Există numai un număr mare de noțiuni științifice, a răspuns el tăios. Dacă se poate specula, atunci totul se poate pune pe roate. Stătea în fața mea ca un domn elegant, cinstit - fără barbișon de țap și coarne sau dinți ascuțiți și coadă, cum îl pictaseră oamenii. Nu! Era un bărbat cu stil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și pe care-l încercasem în clipele când ezitam să apăs pe clanță, intuind că nu am ce să caut aici, erau privirile acestor oameni. În acele momente puteam să jur că niște căutături mai pline de ură și mai tăioase nu întâlnisem nicicând. Mă priveau toți, fără excepție, cu o răutate ce depășea cu mult puterea mea de înțelegere și pot spune, fără să greșesc, că se aflau acolo pe puțin cincizeci de oameni, femei și bărbați. Ne-am privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
un artificiu, eroul obține un spațiu vidat de timp, de sensibilitate și de senzații, un spațiu inundat de lumină. Dar nu este vorba de lumina lină, divină, despre care se știe că nu trebuie „ținută sub obroc“, ci de lumina tăioasă și otrăvită a analizei care năvălește nechemată și înlocuiește gestul de celebrare a Sufletului cu disecarea lui anatomică. Orbit de această lumină, Vadim Maslennikov își irosește talantul, dar o face într-o ultimă încercare de a mărturisi ceva. Dincolo de cădere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
copil, clătinând interogativ-afirmativ din capul ei cărunt. - Buunăă, am spus eu în batjocură, fără să afirm sau să neg. Am pronunțat acest cuvânt cu o grimasă de dezgust, de parcă eram gata să vomit, în timp ce privirile noastre se întâlneau: a mea, tăioasă și plină de ură, a ei, caldă, plină de iubire și radiind numai suflet. Acest moment a durat mult, timp în care am urmărit cum ochii ei buni se sting, plini de nedumerire și apoi de durere. Și, cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
a mea îi poate răspunde cu un zâmbet doar o prostituată sau o fecioară, în aceste ore ale serii nici un trup gol n-ar fi putut să-mi usuce brusc gura și să mă facă să tremur așa ca privirea tăioasă, rea și tristă de femeie care mă pătrundea până-n adânc -, o privire care egalează în efect contactul sexual. Când dădeam de o așa privire, pentru că, mai devreme sau mai târziu, se întâmpla chiar să o întâlnesc, făceam cale întoarsă, ajungeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu acesta. După cum lansase atacul, Cristian înțelese pe loc că bărbatul nu glumea, era decis să-l omoare. Încercă să evite lovitura, dar era prea târziu. Cu podul palmei drepte lovi brațul agresorului îndepărtând cuțitul din dreptul gâtului, însă lama tăioasă se înfipse în umăr, sub claviculă. Imediat, cămașa i se năclăi de sânge, în timp ce o senzație de moleșeală îl cuprindea cu încetul. Nu-l durea aproape de loc, dar simțea că-l lasă puterile și alunecă încet la pământ. Ca prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
avea să se înfrupte din băutură. A doua zi dimineață, un urlet puternic se auzi dinspre casele lui Negru. Cu paloșul în mâini, acesta se repezise afară. Mergea ca un hăbăuc și se izbea de acareturile din curte. Rotea lama tăioasă deasupra capului, sfărâmând tot ce-i ieșea în cale. Chiar și așa orb, Negru era un dușman de temut, așa încât cei trei se fereau din calea lui. Simțea el că ceva nu era în regulă, așa încât pe bâjbâite și împiedicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
negru peste care se scurseseră din versant grohotișuri mărunte de calcar. Culoarea albicioasă, pătată cu tente roșiatice a acestora, contrasta puternic cu negrul de dedesubt. El însuși stătea pe un platou înclinat, acoperit și el de pietre mici cu muchii tăioase. Deși în jurul lui totul era încremenit, știa că toată grămada aceea de roci se afla într-un echilibru extrem de fragil. Nu mai îndrăznea să facă nici o mișcare, de teamă să nu determine alunecarea acestora. După cum arăta peisajul, avea senzația asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
istoria proletariatului, că În acea noapte se petrecuse o mică revoluție separatistă: marinarii hamburghezi se năpustiseră asupra dulăilor celor avuți, căci toate progeniturile proletariatului din Le Havre, Marsilia, Anvers masacraseră, sub pavăza nopții, gladiole, retezîndu-le de la rădăcină cu briciurile lor tăioase de mateloți, strivind cu bocancii lor scîlciați tot ce era vegetală mai pripășită, nedemnă de custurile lor. În noaptea aceea parcurile și scuarurile fuseseră bătucite „În mod barbar“, nefiind cruțată nici Primăria, „la doi pași de Poliție“. „Acel act barbar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
așteptînd parcă să-i vină rîndul ținîndu-l În brațe pe Kitmir cel cu ochi brumării. 9. Dinspre fundătură venea o lumină pîlpîitoare, cea din străfundul galeriei, mai degrabă presimțită, iar cea din fața sa, tot mai sfredelitoare, care răzbătea printre dinții tăioși ai fălcii lui Polifem, uriași și cu strungăreață, căci lucrurile stăteau de bună seamă astfel: aceea era vechea intrare În peșteră, Își amintea bine, ca și de povestea pe care i-o spusese Ioan, cuviosul păstor, În primul său vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de rece, acel enunț trebuia să fie pronunțat ca o parolă, fără patos, ca atunci cînd spui după o beție: „Noapte bună, domnilor!“. Deși atunci i se păru că nu-i prea reușise. Vocea Îi era pură și sonoră, silabele tăioase, mesajul simplu, dar Întrucîtva Înmuiat, ca o plesnitură. Din ziua În care Îl vizitase mama, el va Înțelege că, În ciuda nădejdii ei demente, demente și deșarte, din momentul acela, viața sa va fi o farsă tragică scrisă de niște indivizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]