1,240 matches
-
fi numit doar director general al teatrelor. Este ales și vicepreședinte al Societății Scriitorilor Români. În 1945 i s-ar fi jucat piesa Inadaptabila, precum și dramele traduse Hedda Gabler de Ibsen și Banchetul de familie de Bernard Luc. Alte două tălmăciri, Spinoza și Voltaire de Will Durant, sunt imprimate în 1946. Postum, i s-au editat câteva culegeri din publicistică, precum și două din creațiile epice. Au mai ieșit de sub teascuri, cu numeroase croșete, volumele Jurnal (1970) și Teatru (1973). La maturitate
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
de cercetători care, la inițiativa Universității din Freiburg, lucra la traducerea Bibliei. Spera să fie înregistrat și ca poet german, sub pseudonimul Dan Nicoară. I-au rămas în manuscris un volum de versuri originale cu un titlu ciudat, Dempreunul-a-fi, și tălmăcirea completă a celor 81 de poeme ale lui Lao-Tze, cunoscute sub denumirea Tao-tö-king. Lecturile, ca și traducerile efectuate sistematic din opera unor importanți poeți europeni și niponi, i-au dat posibilitatea de a descifra resorturile intime ale unei poetici moderne
CONSTANTINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286369_a_287698]
-
Eduard Mörike, Clemens Brentano, Gottfried Benn, Nietzsche, Konrad Weise, Else Lasker-Schüller, Peter Hille, Karl Wolfskehl, Reich Arendt, Hermann Broch, Rudolf Kassner ori Felix Braun. A transpus în românește versurile lui Oskar Pastior. Se va impune însă mai cu seamă, prin tălmăcirea lui R.M. Rilke (1966) și prin antologia sa în cinci volume din lirica niponă (1974), pe care o va aborda într-o selecție de tanka-haiku și împreună cu Ion Acsan. Critica n-a rămas insensibilă la acest efort, văzând în el
CONSTANTINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286369_a_287698]
-
tocmai fiindcă versurile lui deveneau rezonante intențiilor marelui poet. Mergând în același sens, Nicolae Balotă sesiza și el faptul că în opera traducătorului „adie ceva din parfumul originalului, iar tăcerile acelei mici poezii japoneze umflă ușor perdeaua cuvintelor în limba tălmăcirii”, făcând ca peste ele „harul” să coboare „candid”. SCRIERI: Unde, București, 1969; Vatră, București, 1978. Traduceri: R.M. Rilke, Versuri, București, 1966 (în colaborare), Elegiile duineze. Sonetele către Orfeu, pref. Edgar Papu, București, 1978; Poezia germană modernă. De la Stefan George la
CONSTANTINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286369_a_287698]
-
diverse recenzii în revista „Căminul” (Focșani, 1925). Va continua să traducă și să publice în periodice literare din toată țara (aproape o sută), între care „Freamătul” (Focșani), „Făt-Frumos” (Cernăuți), „Junimea literară” (Cernăuți), „Câmpina”, „Datina” (Turnu Severin), „Hyperion” (Cluj; aici dă tălmăcirea a patruzeci și patru de sonete ale lui Gabriele D’Annunzio), „Luceafărul” (Timișoara), „Prometeu” (Brașov), „Buna-Vestire”, „Gazeta Sibiului”, „Preocupări literare”, „Convorbiri literare”, „Bucovina literară”, „Limbă și literatură”, „Ramuri”, „Tribuna Sibiului”, „România literară”, „Revista de istorie și teorie literară” ș.a. Din
CONSTANTINESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286377_a_287706]
-
în epocă și atenția posterității critice i le-a adus însă lui C. lirica sa, preponderent erotică, dar care cuprindea și cântece de lume sau compuneri meditative, circulând în copii manuscrise sau în repertoriile lăutărești. Prima ediție, Poezii. Alcătuiri și tălmăciri, apare postum, la Iași, în 1856. Între 1800 și 1830, interval în care produce un număr important de versuri, creația a lui C. cunoaște două etape distincte: una, până în preajma anului 1820, este bogată în compuneri ocazionale, acrostihuri, cântece de
CONACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
iminei, obișnuit a subtiliza pe sofale și a-și trimite mesagiile prin țiganii lăutari, neverosimil în pădure, ducând omagiul până la târârea în pulbere și la închinarea ortodoxă, și tristețea occidentală până la pandalii și istericale. G. CĂLINESCU SCRIERI: Poezii. Alcătuiri și tălmăciri, îngr. Neculai Ionescu, Iași, 1856; ed. 2, îngr. Miron Pompiliu, pref. Caterina Vogoride-Konaki, introd. Em. Vogoride-Konaki, Iași, 1887; ed. I-II, Iași, 1893; Poezii, îngr. Ion Pillat, București, 1942; Scrieri alese, îngr. Ecaterina și Alexandru Teodorescu, pref. Alexandru Teodorescu, București
CONACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
schimbându-și după circumstanțe posesorul și (răs)cumpărat, la Viena, de I. Micu-Klein, va aparține în veacul următor lui Timotei Cipariu. În fine, după jumătatea vieții, în exil, jelind și el „de țara Domnului”, C. se încumetă a da o tălmăcire proprie, în versuri a Psaltirii, fără a egala virtuozitatea predecesorului „artist” care fusese Dosoftei, dar întrecând cu mult în expresivitate pe ardeleanul Ioan Viski (căruia i se atribuie o nouă și modestă transpunere în stihuri a psalmilor, datând de la 1697
CORBEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286409_a_287738]
-
versiunea latină a cărții lui Antonio de Guevara (Horologii Principum sive de vita M. Aurelii imperatoris, datorată lui M. Wunckelius, în 1606), cuprinde viața împăratului roman Marc Aureliu, scrisorile lui către regele Siciliei, precum și sfaturi privitoare la educație și cârmuire. Tălmăcirea mai conține aforisme, pasaje scoase din autori antici și moderni și din Biblie. Dintre numeroasele povestiri întrețesute în cuprinsul romanului celebră a devenit El villano del Danubio (Țăranul de la Dunăre), în care un țăran dârz, de pe țărmurile sălbatice ale Dunării
COSTIN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286445_a_287774]
-
care, atunci când e făcută în românește, adaugă preciziei și sobrietății științifice o suplețe a frazei și o bogăție a lexicului ce atestă un exercițiu îndelungat, participare afectivă și, pe alocuri, chiar o „contaminare” beletristică. Evidente sunt aceste calități și în tălmăcirile realizate de C., îndeosebi în aceea a lucrării lui Hans Robert Jauss, veritabilă performanță, dat fiind stilul complex, bogat în invenții lexicale al autorului german, și în Minima Moralia a lui Th. W. Adorno, unde se conservă aliajul, adesea incandescent
CORBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286410_a_287739]
-
aliniere la forme prozodice îndrăznețe, anulate însă de platitudinea imaginilor și a simbolurilor sau de rigiditatea declarativă a sentențelor. A semnat și două traduceri: comedia într-un act Trei pălării de damă de Paul Siraudin și A. Brentano (1926) și Tălmăciri din liricii germani contimporani (1926), o antologie mediocră din versurile a 63 de poeți germani. SCRIERI: Cântecele mele, I-II, București, 1922-1924; Graiul bănățean, I-II, Timișoara, 1926-1934; Priveliști și reverii, Timișoara, 1929; Studii asupra folclorului bănățean, I, Timișoara, 1930
COSTIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286443_a_287772]
-
Timișoara, 1927; Legende, Timișoara, 1927; Snoave, Timișoara, 1927; Anecdote din popor pentru popor, Timișoara, 1928; Balade bănățene, Craiova, 1938; Ghicitorile bănățene, Craiova, 1941; Anecdote, snoave, legende, Craiova, f.a. Traduceri: Paul Siraudin și A. Brentano, Trei pălării de damă, București, 1926; Tălmăciri din liricii germani contemporani, Timișoara, 1926. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, XII, 518; Al. Bran-Lemeni, „Astrale”, „Năzuința” (Brașov), 1931, 3-6; Traian Mateescu, Lucian Costin, „Astrale”, „Provincia literară”, 1932, 2; Stelian Segarcea, „Peisagii și simfonii”, „Progresul”, 1939, 70; Gh. Lică-Olt, Scriitorul Lucian
COSTIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286443_a_287772]
-
spre lirică, și îndeosebi spre cea contemporană, C. are meritul de a fi schițat prin traducerile sale o panoramă a poeziei letone și de a fi selectat și tradus din cei mai reprezentativi lirici ruși ai secolului al XX-lea. Tălmăcirile sale se caracterizează printr-o acuratețe poetică remarcabilă, surprinzând și redând individualitatea tonului fiecărui autor în parte, oricât de diferiți ar fi fost aceștia. După o carieră strălucită de traducător, C. surprinde publicul, dezvăluindu-și prin volumul Trident (2002) alte
COVACI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286457_a_287786]
-
Catul. Prin utilizarea unor structuri strofice întâlnite și la G. Coșbuc, el realizează o versiune izbutită a versurilor poetului latin. Din spaniolul P. A. de Alarcón, a transpus în românește nuvela El sombrero de tres picos, sub titlul Morăreasa și corregidorul. Tălmăcirea, realizată în 1896, a fost reluată, îmbunătățită substanțial și republicată postum (1908), atrăgând atenția prin cursivitatea stilului și firescul expresiilor. Traduceri: P. A. de Alarcón, Morăreasa și corregidorul, București, 1896; ed. 2 (Morărița), București, 1908. Repere bibliografice: Mihail Dragomirescu, N. I. Basilescu
BASILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285667_a_286996]
-
în 1967, denunță, fără nerv, într-un cadru de melodramă, venalitatea și parvenitismul unor medici. Mai interesante sunt Neguțătorul de ochelari și Interpretări la cleptomanie (apărute în volumul Teatru, 1968), mici jocuri dialogale de un fantezism cvasiurmuzian. În schimb, în tălmăciri (farsa Maestrul Pathelin, după un anonim francez, un fragment din Hamlet de Shakespeare, Ana Fierling și copiii ei, după Mutter Courage de B. Brecht, comedii de Molière: Mizantropul, George Dandin, Avarul, Domnul de Pourceaugnac, părți din Gargantua de Rabelais, poeme
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
pentru opereta Fatinița a lui Fr. Suppé. A mai tradus Corabia Salamandra de Ch. de Livry, Deforges și A. de Leuven, Domnu’ Choufleury de Saint-Remy și Martira de A. d’Ennery și Ed. Tarbe Des Sablons. Fără a avea strălucire, tălmăcirile sale sunt plastice și scutite de prezența unor neologisme stridente. În anul 1896, a tradus Macbeth de Shakespeare. B.-D. este și unul dintre întemeietorii operetei naționale românești. Dacă libretul scris de el în 1876 pentru opereta Scaiul bărbaților nu
BENGESCU-DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285698_a_287027]
-
în proză aparțin genului memorialistic, evocând cu predilecție vremea și mediul copilăriei. Amintiri din timpul stagiului militar sunt străbătute de sentimentul aproape euforic al noutății, de bucuria de a vedea și a trăi frumusețile Italiei. Două teatre bucureștene au folosit tălmăcirile lui B. după Clopotul scufundat de G. Hauptmann și după Oricine de Hugo von Hofmannsthal. Ca activ om politic și specialist în drept, B. este autorul unor lucrări precum Tricolorul românesc (1901) și Noua Constituție a României (1922). SCRIERI: Făt-Frumos
BERARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285702_a_287031]
-
obținerea prin efort comun a unor versiuni cât mai apropiate de original, din opera poetică a lui George Coșbuc și din narațiunile lui Emil Gârleanu. Dă, de asemenea, un volum de versiuni din poeziile lui St. O. Iosif și o tălmăcire a unui roman de Ionel Teodoreanu (Bal mascat). B. își măsoară forțele în transpunerea unui poem atât de dificil cum este După melci de Ion Barbu, convingându-i, prin versiunea obținută, pe îngrijitorii unei ediții Ion Barbu în germană. Disponibilitatea
BERG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285707_a_287036]
-
Gură de Aur. A lăsat o monografie asupra primului umanist de origine română, Nicolaus Olahus, a publicat Cronica inedită de la Blaj a protosinghelului Naum Râmniceanu. Cu Trei comedii (1922) din Ludwig Holberg, B. este primul nostru traducător din daneză. La tălmăcirea Utopiei lui Thomas Morus, apărută în 1958, a lucrat împreună cu fratele său, Elefterie Bezdechi. Versiunea românească din 1959 după Erasmus, Elogiul nebuniei, îi aparține. Traducerile lui B., antologiile pe care le-a alcătuit sunt însoțite de prefețe, adevărate studii prin
BEZDECHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285715_a_287044]
-
importantă realizare filologică. Apariția cărții s-a impus la un moment dat ca un deziderat al politicii culturale promovate de domnitorul Șerban Cantacuzino. Biblia de la București a suscitat întrebări referitoare la autorul sau autorii traducerii, precum și la raporturile textului cu tălmăcirile anterioare, parțiale, din Scriptură în limba română - tipăriturile lui Coresi, Palia de la Orăștie, Noul Testament de la Bălgrad, tipăriturile mitropolitului Dosoftei al Moldovei sau traducerea Vechiului Testament rămasă în manuscris de la Nicolae Milescu. S-a considerat îndeobște că la întocmirea acestei ediții
BIBLIA DE LA BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
sau de mică întindere, se subsumează aceleiași strategii cultural-informative. B. selectează și cărți de succes, precum romanul Giacomo Casanova Cavaler de Seingalt (Un poet al vieții sale) de Stefan Zweig, tradus în colaborare cu Al. A. Philippide. Excepții notabile sunt tălmăcirile câtorva eseuri ale lui Benedetto Croce, adunate în broșura Lirismul și totalitatea artei (1929), și romanul lui Stendhal, Roșu și negru (1928). Recenziile sale la cărți românești și străine (Tudor Arghezi, F. Aderca, Gala Galaction, Ion Minulescu, Liviu Rebreanu, Tudor
BLAZIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285761_a_287090]
-
1891), Vlad Țepeș și narațiunile germane și rusești asupra lui (1896) -, dar și scrieri legate de relațiile cu alte culturi sau de istorie a vechilor instituții românești. B. rezolvă problema dificilă a transpunerii în românește a textelor vechi, realizând o tălmăcire fidelă, de coloratură arhaică a Letopisețului de când s-a început Țara Moldovei, a Letopisețului de la Putna ș.a. Pentru a stabili însemnătatea istorico-literară a textelor, B. întreprinde o analiză detaliată, urmărind, concomitent, soluționarea unor controversate chestiuni de datare, localizare și paternitate
BOGDAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285785_a_287114]
-
fantezia îi era destul de sărăcăcioasă, versurile, nu o dată fluide, ușor de memorat, i-au fost prețuite în Transilvania, ca și cele ale lui I. Al. Lapedatu. A tradus din Confesiunile Sf. Augustin, din Lessing (Nathan cel înțelept ș.a.), numeroase alte tălmăciri fragmentare circulând prin intermediul cărților lui de citire. SCRIERI: Sunete și resunete, Sibiu, 1862; Cuvântări funebrale și memoriale, Sibiu, 1889; Semințe din agrul lui Christos, I-III, Sibiu, 1898-1899; Frunze de laur, îngr. și pref. Ioan Baptist Boiu, Sibiu, 1904. Repere
BOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285797_a_287126]
-
continuă istoria, de la 1683 până la 1712, și urmărește scăderea treptată a puterii imperiului. În secolul luminilor, cariera europeană a cărții începe cu traducerea engleză, tipărită în 1734-1735, și continuă cu cea franceză, din 1743, și cu cea germană, din 1745. Tălmăcirea în limba rusă, făcută în timpul vieții autorului, a rămas în manuscris. Istoria exactă era adiționată cu numeroase note și legende, fapt ce i-a atras pe scriitorii romantici europeni. Astfel, Victor Hugo folosea Historia... pentru ciclul Orientalelor din La Légende
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
comentate elogios de Perpessicius printre alții, sau mai vechea traducere în versuri, Domnișoara Felicia sau Fericirea de Guido Gozzano (1933), ci îndeosebi ceea ce critica literară franceză a considerat un moment de excepție în integrarea lui Dante în mediile literare francofone, tălmăcirea în limba franceză a capodoperei La Divina Commedia (1964). Ea constituie, probabil, în destinul lui C. expresia cea mai elocventă a universalismului pe care l-a profesat o viață. Dintre scriitorii de reputație mondială ai exilului românesc, C. a scris
CIORANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]