8,375 matches
-
are resurse, ci pentru că nu are credință. Și nu mă refer numai la credința în Dumnezeu, deși evident și despre asta e vorba, ci pur și simplu la puterea de a crede în ceva. Încleștarea dintre unul care crede cu tărie în adevărul credinței sale, oricât de aberant ar fi acel adevăr, și unul care se îndoiește de adevărul idealurilor sale, oricât de strălucitoare, se va termina întotdeauna cu victoria primului”, susține poeta. Europa și-a infirmat propria istorie, negându-și
Discurs teribil al Anei Blandiana [Corola-blog/BlogPost/93600_a_94892]
-
decantez, succint, în acest secund Epilog deschis, câțiva dintre vectorii de forță ai destinului omului Leni Pințea-Homeag, ai marii tragediene Leni Pințea-Homeag, ai devotatului rob întru cultură tradițională, cultură majoră și modernitate a teatrului universal: Leni Pințea-Homeag - unic vultur, cu tărie de stei și scânteieri de cremene, țâșnit din Poarta Carpaților Meridionali, din țara Rucărului și a Branului, a Cheilor Dâmboviței și a Grădiștei, acolo unde se înfruntă, prin priviri de foc și fulgere întemeietoare, Munții Bucegi și cei ce poartă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93615_a_94907]
-
Luminată permanent de modelul și de icoana părinților săi, Maria și Nicolae -, Omul Leni, Actrița Pințea, Patriotul Homeag și-au urmat idealurile cu o voință de fier, s-au perfecționat și s-au autoperfecționat continuu, cu tenacitate de Inorog și tărie de Zimbru Carpatin, Zimbru întemeietor, heraldic, pentru ca, sub luminile rampei, să-și poată împlini impecabil, cu inspirație, profesionalism și vocație UNICE Pasiunea domniei sale de o viață: Teatrul, în care a investit, permanent, devoțiunea definitorie numai pentru un sacerdot adevărat. Într-
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93615_a_94907]
-
credem, cea născută în ziua de 9 aprilie, în valea voievozilor de sub Munții Piatra Craiului, Doamna Leni Pințea-Homeag a găsit forța destinică de a-și ciopli - cu frenezie brâncușiană și cu siguranță cuantică, cvasi-demiurgică efigia de VULTUR UNIC, zvâcnit în tăriile cerului, de unde, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, a cucerit aplauzele frenetice ale spectatorilor și sufragiile unanime ale regizorilor, criticilor și istoricilor de teatru, de pe toate continentele. Văzând lumina sub geana și sprânceana Castelului Bran, ale Reginei Maria și ale Prințesei Ileana, trăindu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93615_a_94907]
-
cerem încuviințarea proniei cerești de a o boteza pe Leni Pințea-Homeag cu numele UNIC, de statuară, copleșitoare Columnă a Teatrului. Dacă ar fi cunoscut-o, EMINESCU i-ar fi dedicat ,,Rugăciunea unui dac”, iar BRÂNCUȘI ar fi înălțat-o în tării, cu vibrații eclatante și energii cosmice de Pasăre în Văzduh. Adică, de Pasăre în Duh Sfânt, în neîncetată Înălțare. Vultur Unic al teatrului de aici și de pretutindeni. DAN LUPESCU Craiova, 19 Februarie 2016
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93615_a_94907]
-
de Educare și Informare a cetățenilor în calitate lor de consumatori în vederea dezvoltării de Programe și proiecte axate pe domeniul Trăi Sănătos! Viață Sănătoasă! dar mai ales pentru segmentul învățământului preuniversitar. Sorin Mierlea - Președinte A.N.P.C.P.P.S.Romania - InfoCons: “Cred cu tărie că prin adoptarea unui stil de viață sănătos putem cu adevărat să avem cetățeni europeni în adevăratul sens al cuvântului.” Florentina Opriș - Președinte Asociația “Pentru O Viață Sănătoasă”: “ Starea de bine și sănătate este primul pas pentru îndeplinirea tuturor viselor
Protocol cu Asociaţia „Pentru O Viaţă Sănătoasă” [Corola-blog/BlogPost/93787_a_95079]
-
visând la cavaleri și invocând pe muze pentru iubirea ta, Maria turnirurile ieșiseră din vogă și florile de crin au rămas pe scuturi ca urme ale unor vagi săruturi și petele de sânge de pe togă numai florile își cunosc singure tăria mor și renasc în fiecare an nimic nu se naște și moare în van și nici dragostea mea pentru tine, Maria! mai recunoști orașul, teatrul vechi cu turnuri gotice, statui când ni se pare azi că nu-i decât un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
a falezei. Deasupra, a treia piesă a ludicei și straniei clădiri, se sprijină pe laturile celor de jos, închipuind și ermetizarea spațiului de locuit. Nici o fereastră, nici o ușă nu dau speranță accesului în incintă. Lumina interiorului se lasă ziua dinspre tării prin plafonul translucid al cubului superior. Direcționată spre vegetalul orangeriei, infuzează natural atmosfera, lipsind-o de impurul flux lateral de curenți. Noaptea, o perdea caldă, albăstruie e proiectată în interior de cubul de sus ce parcă ține captivi miliarde de
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
sine și să fim umpluți de Duhul Lui Dumnezeu. Și atunci declarațiile noastre de iubire vor fi cu siguranță adevărate și vor avea adevărata semnificație și un deznodământ fericit. Dumnezeu cunoaște inimile noastre și atunci când îi spunem: „Te iubesc, Doamne, tăria mea și pricina laudelor mele!”. Și dacă îl iubim atunci ascultăm poruncile lui. O, de multe ori cerem să se facă voia Lui și tot voia noastră o facem! Doamne, iartă-ne! El vede cât suntem de sinceri și buni
DESPRE DECLARAŢIILE DE IUBIRE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377238_a_378567]
-
din șipci de brad, troița uimea trecătorul cu picturile ei păstrate de-a lungul timpului intacte, vii și proaspete, ca și când ieri ar fi fost migălite de mâna meșteră a neștiutului iconar! Doamne, ce frumoasă era! Cum se ridica zveltă spre tării, deschizând cale rugilor către Domnul! < > devenise un reper pentru localnici: acolo drumul se despica în trei: spre satul vecin, spre vii, spre islazuri. Acolo era loc de taină în zilele de sărbătoare, căci veneau să se vadă și să-și
TROIŢA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377250_a_378579]
-
să nu li se aprindă șirele de paie prin ogrăzi. Îndesiseră slujbele de implorare a ploii. Veneau la troiță, se rugau, aprindeau lumânări și plecau pe la casele lor. Dar nu le tihnea nici muncă, nici odihnă, căci iscodeau cu ochii tăriile cerești, doar-doar vor zări vreun norișor aducător de ploaie. Începuse a se înnopta. Căldura nu scăzuse. Cei mai lacomi de muncă veneau alene spre casele lor, neuitând să treacă pe la troiță ca să se-nchine. Toți nădăjduiau ca Pronia Cerească se
TROIŢA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377250_a_378579]
-
găseau la troiță, se închinau cu evlavie. Cum trecuse și ultimul pâlc de săteni, liniștea se așternuse ușor peste vipia groasă. Și, ca la un semn, baierile cerului se desfăcură slobozind fulger după fulger minute în șir, urmate de tunete; tăriile păcuroase deveneau luminoase ca ziua, pentru ca să recadă în smoala fierbinte și gălăgioasă a tunetelor iar și iar, de parcă avea să vină sfârșitul... Și se făcu să treacă în clipele acelea pe la troiță un uncheș uitat de Domnul pe pământ - așa
TROIŢA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377250_a_378579]
-
nu era Maestrul, precum precum Eminescu. Desigur, nimeni nu este de neînlocuit. Spun o banalitate, dar puțini sesizează cruzimea acestei realități. Un japonez spunea că el crede în Soare și în Oțel. Este o formulă ca oricare alta. Lumină și tărie. Da. O vrabie s-a așezat pe grilaj. E jalnică. Noi suntem acea vrabie. Lumea se schimbă și fără noi. De pildă, eu scriu. Nimeni nu este obligat să mă citească. Dar eu scriu pentru asta vreau să fac. Dacă
GÂNDURI DIN JURNAL (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377245_a_378574]
-
fii creatorul, să scoți din genuni Crâmpeie de viață căzute în haos, Când ani m-au călcat în picioare, nebuni. Suflare de viață să-mi dai și s-aduni Tot cerul de-azur la mine în naos. Când crezi cu tărie, se-ntâmplă minuni! Referință Bibliografică: CÂND CREZI / Silvia Rîșnoveanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1983, Anul VI, 05 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Silvia Rîșnoveanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
CÂND CREZI de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382126_a_383455]
-
căderi amețitoare și iute pun stăpânire pe animalul doborât, sfârtecându-i puterea vieții cu oțelul încovoiatului cioc. Săltând-o în chingile ghearelor, duc mai apoi captura la stăpân. Îndemnuri răsună pe rând. Zboruri de acvile se-ncrucișează semeț. Glasuri sparg tăriile, unele ciudoase, altele învingătoare. Într-un chiot prelung se unesc și vocea de om, și vaietul ucigaș al păsărilor, și urletul căznitelor fiare... Trufași se arată acei ajutați de noroc, în preajmă-le cu bogate leșuri de lupi și de
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
ori desferecarea cerului din ceața rece-a iernii?! Fata-ncalecă degrabă. Asmute căluțul spre coastă, să vadă mai bine rostogolul de zăpezi strălucind înspre vale. Sub atingerea perdelei purtate de vulturiță-n gheare, omătul se preface-n pulbere învinsă de tăria vremii calde... Ce pradă mai de soi putea să-i aducă sora din înălțimi?! Fericită de izbândă, Makhan scrutează orizontul în căutarea vulturiței, s-o cheme, s-o strângă la piept mulțumindu-i. Dar n-o mai poate ajunge, nici
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
după apă. (Femeia tânără pleacă. Cât timp este plecată trece pe acolo o femeie cu o fetiță.) Femeia cu fetița: Ce rușine! S-a îmbătat și acum zace în mijlocul drumului. Bătrâna: Ce-am ajuns! Acum sunt acuzată că am consumat tărie, eu, eu care n-am pus buzele pe așa ceva niciodată. (peste un timp) Nu mai vine. (Câțiva oameni trec pe lângă bătrână, o privesc, după care își văd de drum. Femeia tânără revine cu o sticlă de apă.) Femeia tânără: A
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
care poți privi si poți vedea doar căutând.” Andrei este ferm convins că acesta este drumul pe care îl va urma și în viitor, fiindcă pasiunea sa este atât de puternică încât îi va fi tovarăș pentru totdeauna. Crede cu tărie în harul său, în menirea sa și vrea să realizeze opere cât mai frumoase, originale, care să poarte amprenta sa. Știe că nu premiile sunt confirmarea succesului său, ci aprecierea publicului și a celor la inimile cărora a reușit să
ANDREI GEORGE CROITORU, DESPRE ARTA GRAFICĂ de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382303_a_383632]
-
importăm la rândul nostru produsele din alte țări). Țară noastră nu duce lipsă de oameni inteligenți și inovativi, ci dimpotrivă facem export de „inteligență” altor state. Ne pierdem pe zi ce trece resursa cea mai importantă - cea umană. Cred cu tărie că avem nevoie de o schimbare de mentalitate, atât a clasei conducătoare, cât și a generațiilor actuale și viitoare. Trebuie investiți bani în educație și în infrastructură. Tinerii proaspăt absolvenți trebuie stimulați să își caute un job în țară (și
INTERVIU CU ING. ADRIAN CÂRLAN, ROMÂNUL DIN CIPRU PREMIAT DE NASA [Corola-blog/BlogPost/93089_a_94381]
-
cea mai lungă misiune, trăită pe șapte mări, parcurse, timp de o lună de zile, pornind din portul Constanța, până în cel italian La Spezia. Și retur. Efectuată cu fregata de azi - distrugătorul de atunci - „Mărășești”. La bordul căreia am înțeles tăria fiecărui marinar militar, cea testată și de o furtună zdravănă, care parcă transformase nava într-o simplă copaie, zdruncinată de loviturile de ciocan ale valurilor uriașe. Ben, cum îi spun prietenii, a intrat în fiecare compartiment al navei, a stat
Ecou la : Afganistan, un tărâm al contrastelor [Corola-blog/BlogPost/93109_a_94401]
-
Era în amiaza vieții. Rămâne într-o amiază a aducerilor aminte, cu atâtea date ale superlativului absolut limpezind - vorba înțelepților - huma sub clopote de aur; edificând cu tăria jurământului. De aceea tot ce a întreprins Nicolae Dan Cetină are temeinicie. Când dezvălui destine ale celui mai tragic secol din istorie nu poți fi decât temeinic. Dreptul de copyright pentru versiunile în limba română ale cărților războiului era aspirația
Comemorarea lui Nicolae Dan Cetină la PUNTI DE LUMINA [Corola-blog/BlogPost/93194_a_94486]
-
satului povestesc că din moși strămoși știu că Apoulon era “cetatea dacilor liberi”, cea mai puternică și în care chiar Regele Decebal s-ar fi retras în vremurile cele mai grele prin care trecea Dacia. Localnicii cred și susțin cu tărie că la Piatra Craivii ar fi îngropat într-un loc tainic chiar capul lui Decebal dar și comoara regelui dac. Legenedele spun că în măruntaiele pământului ar fi ascuns aurului lui Decebal, iar, din când în când, stâncile se deschid
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93210_a_94502]
-
viitorul comun al țărilor-surori de pe ambele maluri ale Prutului, poetul se străduiește să afle calea comună de înțelegere, de comunicare frățească directă, de la suflet la suflet, cu toți cititorii săi. Și se cuvine evidențiat că prin ideile ardente dezbătute, prin tăria și duioșia graiului și a simțirii, Iacob Cazacu-Istrati reușește să se afirme în chipelocvent pe tărâmul fierbinte al cauzei reunirii Basarabiei cu pământul străbun al Patriei, de la sânul căreia a fost cu brutalitate smulsă în momentele de grea cumpănă ale
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93222_a_94514]
-
Densusianu face în cartea sa o mulțime de trimiteri la documente, indicând documentul și rândul care susține teza să. Românii, nimic ! Dacă nu sunt de acord, nici macar nu cercetează documentele citate de autor. Marea personalitate americană Marija Gimbutas susține cu tărie și cu documente teza că arealul centrat de teritoriul României este locul de unde a pornit civilizațiile ce au urmat. Unele constatări vi le prezint: limba sanscrita, considerată limba arienilor conține peste 1000 de cuvinte românești așa cum sunt pronunțate astăzi. Ex
VLAD ŢEPEŞ A AJUNS ÎN PAGINILE ZIARULUI PRAVDA [Corola-blog/BlogPost/93255_a_94547]
-
Speranța mea tu n-o lăsa să moară/ Din inima-mi-adânc noian de vină;/ Privirea ta de milă caldă, plină,/ Îndurătoare-asupra mea coboară./ Străin de toți, pierdut în suferința/ Adâncă a nimicniciei mele,/ Eu nu mai cred nimic și n-am tărie./ Dă-mi tinerețea mea, redă-mi credința / Și reapari din ceriul tău de stele:/ Că te ador de-acum pe veci, Marie!” -1880. (Mihai Eminescu, Poezii. Ed. Minerva, 1982, vol.3) Sandu Tudor, fiu de magistrat de București, înzestrat cu
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]