949 matches
-
Cam rău. (Privește muribundul) Cred că moare... un amărît pe care l-a scos dracu' în fața mea... Vezi tu cum te descurci... Pa, te pup. Ceilalți pasageri din mașina asasină vorbesc și ei la telefon. Și-au pus și ei tăticii și mămicile lor în mișcare. Toți sînt fericiți că odraslele lor sînt bine, merçi! Salvarea nu mai vine. Venele învățătorului s-au golit și spasmele au încetat. Eu îmi imaginez că am un pistol. Trag întreg încărcătorul. Nu sînt mulțumit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
luni?! Mă jur pe ce am mai sfînt că voi prinde Crăciunul. Ce spun eu Crăciunul, Paștele, Învierea. Auzi, Ancuța?! Vom ciocni ouă roșii de Paști, voi mînca friptură de miel și pască. Da, pască făcută de mama noastră. Da, tăticule și vei prinde și celălalt Paște și încă unul... Ei, Ancuța, să ne bucurăm de primul, chiar dacă va fi și ultimul. Abia atunci fetița observă că lacrimi grele își fac drum pe obrajii bolnavului său tată. Le sărută și gustul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu prudență pe drumurile Moldovei și tăcerea apăsătoare copleșea pe cei doi oameni necăjiți, nemilos loviți de jocul hazardului. Ancuța, eu zic că doctorul ăsta știe multe, dar nu poate prezice chiar așa..., doar ești și tu medic, nu? Da, tăticule. Alții au dus-o ani mulți, contrar... Ei, nici așa, scumpa mea. Acum sîntem în iunie, nu?! Da. Iunie, iulie, august și un pic din septembrie, după cum a spus el. Dar, ține minte, o să prind tulburelul, Crăciunul și Paștele. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
întotdeauna de cînd mă știu... O voință de fier a pus stăpînire pe Victor. Ajuns acasă, pe un calendar marca zilele pe care le-a început a trăi. Ancuța, s-a dus iulie. M-am și îngrășat puțin, vezi? Da, tăticule, doctorii nu-s decît niște oameni și ei. Un prieten a venit cu o sticluță în care era un lichid verzui. Un bătrîn din Probota, un unchi de-al meu, spune acesta, avea tot așa un cancer. Doctorul i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
spune mămica amuzată. Trebuie să se imunizeze... Bine că nu m-am băgat în vorbă! Am mai învățat ceva! Ce mai sterilizam pelincile, cădița în care le făceam baie copiilor și ce dezinfecții trăgeam prin casă... cînd eram eu tînăr tătic. Lumea evoluează în asimilarea de cunoștințe și unele chestii, pe care le credeam deștepte rău, se dovedesc a fi invers. În vagonul nostru intră un individ însoțit de un băiețel de vreo opt anișori. Individul este curățel, acceptabil îmbrăcat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
marea cosmetizare și o face... de-i strălucesc toate butoanele și piulițele. Cînd hodoroaga este gata de drum, se ia o mică vacanță și are loc prima ieșire a familiei Barrera. Copiii s-au lăudat la școală că va veni tăticul cu mașina după ei...Pornesc în aventură. Rîd, cîntă și un mic ventilator instalat pe bord îi răcorește. Merg spre bătrîna La Habana! Peisaje, cu palmieri imperiali, singuratici, cu mango plini de fructe, cu grădini pline cu arbuști încărcați cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aștept mult s-o văd și eu, deși gînguritul ei în casa ta mi se va părea neobișnuit la început! Așa cum poate ți s-a părut și ție. Mă bucur mult și pentru Iolanda și pentru bucuria ta, pentru admirabilul tătic ce ești! Da, îmi închipui că e deosebit de profund sentimentul patern, deși eu îl am altfel sau, mai bine zis, nu-l am, încă nu-l am. Voi veni să vă văd! Nu știu exact cînd! Încerc, în continuare, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
te culci și pe urmă să te joci cu copiii de seama ta, dar așa a vrut Dumnezeu, nu putem să facem noi nimic, dar să săruți mâinile la cei care te îngrijesc căci dânșii sunt mai aproape de tine ca tăticul tău. Dragi doctori și profesori care îngrijiți și educați acest copil aveți buna voință și dați tot interesul de acest copil să învețe măcar o meserie dacă nu poate să învețe carte. Măcar dumneavoastră să vă dați interesul dacă noi
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
sport răspândit printre boșii de presă. Mulți politicieni sunt arătați cu degetul de numeroși jurnaliști pentru luxul de a-și trimite copii la studii în Occident. Nu de puține ori asemenea demascări sunt transmise din hoteluri de lux occidentale unde tătici și mămici de presă își întâlnesc odraslele aflate la studii. Cam așa stau lucrurile și în privința colecțiilor de tablouri, galeuri, tapiserii, automobile de lux, vile în intra și extravilan sau chiar pe coaste exotice unde româna nu e încă lingua
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
nou la noi. Nu-i nimic, poate că până atunci vom fi din nou avizi de oameni. Transmite salutări întregii Tabere, iar pe tine și pe Tata vă sărut cu drag. Al vostru, sănătos, Petia 20 august 1954 Dragii mei Tăticule și Mămică, Expediția noastră pe Piatra Mare, cu toate că ne-a adus la țelul propus -1844 de metri -, s-a încheiat tot atât de ud ca și precedenta, de acum 16 ani... Ne-am întors pe aceeași vale minunată a Gârcinului sub ploaie
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
necontenită goană și nervozitate, mai cu seamă pentru cei ca de-alde mine, care au colocatari cu o poftă de mâncare sănătoasă și cu o rezervă serioasă de pretenții iraționale, iar pe deasupra - o groază de reproșuri, împunsături și aluzii răutăcioase. Tăticul tău se chinuie la gândul că îi acord mai puțină atenție lui decât lui Ion și că stau cu acesta din urmă mai mult de vorbă decât cu dânsul, dar cum, Doamne, să stau de vorbă cu Tata dat fiind
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
era întuneric, nu mă înșelam: zâmbea, aiuritor, și tocmai acest zâmbet mi-a dat fiori). „E nebună”, mi-a fulgerat ca o bănuială prin minte. Stătea lipită cu fața de gardul cimitirului și privea într-o direcție precisă. „Aici e tăticul”, a rostit de abia auzit, după un timp, ca și cum mi-ar fi dezvăluit o taină, de care acum mă considera demn. După aceea, când am mers în cimitir ziua, am putut să constat că mormântul se afla, într-adevăr, destul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și crăcănați pe slabele noastre mădulare, toate dintr-odată: lite ratura, științele și artele, sensibilitatea rafinată și decadentă a epocii, veritățile substanțiale agonisite de secoli de cultură, tot ce-au ignorat strămoșii și părinții noștri... Te joci matale cu noi, tăticule?... Drept [e] că pe alocuri silabiseam, ca vai de capetele noas tre exaltate, cu dicționarul În mână sau amețiți doar de muzica litatea și parfumul versului și al prozei neînțelese, pe autorii chiar mai dificili și „absconși“, dibăciți, te miri
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe podele, printre lacrimi, sânge, zdrențe, toate repede uitate. - Atenție, doam nelor și domnilor, la bestia lubrică ce Încă dormitează În noi. - Amor = război cu femeile; prietenie = pace cu femeile, spunea Boni de Castellane, prinț adorat al Parisului. - Teoria bunului „tătic“, omul care le lipsește atât de mult. - Marea vrăjmășie a sexelor explicată de Aristofan la sympozionul cele brat de Platan. [...] Am un dor la i-ni-mioară și nu pot ca să-l alin, căci iu-besc o dom-ni-șoară, pentru ea mereu suspin etc.
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
spună, ca prin romanele foileton cu contese fudule și ca și când s-ar adresa unei armate de valeți cu peruci pudrate și cu pulpe false, de mucava: „Domnul Beldie“. (Cine-o fi Învățat-o, Dumne zeule mare?) ... Cunoașteți cumva teoria bunului „tătic“? Nici eu, dar o să-ncercăm. „Tăticul“ este un diminutiv cu care femeile Își exprimă, mai bucuros În intimitate, cultul lor secret, nebănuit și nemăr turisit, pentru Întreg complexul nostru masculin, cu atributele și prerogativele lui, cărora, de data asta, Înțeleg
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
contese fudule și ca și când s-ar adresa unei armate de valeți cu peruci pudrate și cu pulpe false, de mucava: „Domnul Beldie“. (Cine-o fi Învățat-o, Dumne zeule mare?) ... Cunoașteți cumva teoria bunului „tătic“? Nici eu, dar o să-ncercăm. „Tăticul“ este un diminutiv cu care femeile Își exprimă, mai bucuros În intimitate, cultul lor secret, nebănuit și nemăr turisit, pentru Întreg complexul nostru masculin, cu atributele și prerogativele lui, cărora, de data asta, Înțeleg să li se supună ca niciodată
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
este un diminutiv cu care femeile Își exprimă, mai bucuros În intimitate, cultul lor secret, nebănuit și nemăr turisit, pentru Întreg complexul nostru masculin, cu atributele și prerogativele lui, cărora, de data asta, Înțeleg să li se supună ca niciodată [...]. „Tăticule!“ este țipătul lor Înăbușit sub brațele vânjoase și cu nasul lor turtit prin părul aspru de pe pieptul gol și gâfâind al bărbatului iubit. „Mamă!“, le răspunde geamătul surd al bărbatului sfârșit pe pântecul lor cald; la fel cu geamătul ostașului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
săi, ca unui amant. Mitzura Arghezi se gângurește toată ziua cu taică-său, cu diminutive mângâioase născocite de ei Înde ei, cum i-am auzit adesea șopotind, ca doi tandri logodiți, la telefonul casei mele. Nu este tatăl lor, este „tăticul“ lor. Existența apoi a acelor souteneurs sau maquereaux, sau simpli „pești“ pe românește, de pe lângă prostituatele de joasă categorie, nu se explică prin vreo inaptitudine a acestor indi vizi de a-și câștiga Într-alt fel traiul, cum nici prin vreun
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
zi și de noapte, destinat tuturor bărbaților. Auzeam mai demult pe cucoanele noastre de la Iași sporovăind Între ele: „Să ai acolo un lemn și să-i zici: Ăsta-i bărbatul meu! Parcă te simți altfel.“ [...] Am fost și eu un „tătic“ al femeilor mele, cărora o viață Întreagă le-am ținut picioarele, totdeauna reci ca niște flori de gheață, În palmele mele calde și sub dogoarea gurii mele, lăsân du-le să se strecoare În cel mai fierbinte și mai considerat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de frumos! M-am dus lângă monument și-o liniște s-a instalat în toată curtea. Parcă a amuțit și vântulețul care adia lin printre crengi. Și-am început cu glas abia auzit: "Scrisoarea unei fetițe", recitând cu patos versurile: "Tăticule, îți scriu scrisoarea asta Ca să n-o vadă mama Ci numai eu, căci dorul tău M-apasă și mi-e tare greu... Tăticule, tu unde ești, de ce nu vii Acasă. Doar tu nu ne-ai uitat Te-aștept mereu în
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
lin printre crengi. Și-am început cu glas abia auzit: "Scrisoarea unei fetițe", recitând cu patos versurile: "Tăticule, îți scriu scrisoarea asta Ca să n-o vadă mama Ci numai eu, căci dorul tău M-apasă și mi-e tare greu... Tăticule, tu unde ești, de ce nu vii Acasă. Doar tu nu ne-ai uitat Te-aștept mereu în nopți târzii Cu ochii triști și sufletul înlăcrimat. Ce e pe front, tu pentru cine lupți? Că cei ce s-au întors curând
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
că acuma trebuie să fi fost multă bere. ți se taie - ți se taie, dar cît să reziste și vezica aia ? Că doar n-o fi sac fără fund ! „Piff-Piff !“ Aaa, mai era și șmecheră. și avea o dexte ritate, tăticule, de parcă ar fi lucrat toată viața numai cu ciocănașul ăla ! Se cunoaște că a fost o majo retă meseriașă ! „Piff !“ încă o învîrtoșare, și ultima. Barosul lui era încordat la maximum - beton, ce mai ! și aștepta ciocănelul ăla jucăuș. „Piff
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
celor cinci mii de franci. 2) Telefonat Mariei pentru Cântărețul Tristeții Sale. Mâine-dimineață o să-l vadă pe Negreanu și are să-mi dea răspunsul. 3) Telefonat lui Camil; se duseseră la cinema; el, mai ales, e cel mai caraghios și înduioșător tătic. Îl tot pisează pe mititel - o minune - cântându-i ceva de genul „Măi Ca zace, Căzăcele“, încă și mai comun. Îi strigă „Mă, puștiule“ și micuțul își subțiază comic buzele și-i răspunde: „Gu, gu, me, me“. 4) Am să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
În schimb, Jean Ciută îi privește realist și nu cruță pe nimeni. Ca să fie convingător, a arătat (scenă de efect, excelent mimată) cu cîtă nespusă silă pun odraslele noastre mîna pe cîrpa de șters tabla. M-am uitat în sală: tăticii și mamițele se amuzau. Neexistînd individualități puternice, clasa lui Ducu e mai omogenă, mai solidară, cu un climat de toleranță reciprocă. În cea a Roxanei sînt cîțiva „monștri de egoism”, fapt care a și dus la apariția „grupulețelor”, indiferente unul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Dar sunt și mijloace de a încerca să menții interesul cumpărătorilor. Una din metodele cele mai noi și eficiente necesită prezența copiilor, din acest motiv a fost folosită pe scară largă în raioanele de cereale, unde de obicei mămica și tăticul ar vrea să înșface ceva la repezeală și să fugă. Am văzut de multe ori că un șotron desenat pe podea lângă aceste rafturi îi țintuiește pe cumpărători, obținându-se astfel efectul scontat - faptul că aceștia zăbovesc mai mult în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]