1,069 matches
-
vremii Cînd se scoală mîța de pe pat și se trîntește în mijlocul casei îi a moloșag. Dacă mîța se tologește* drept în mijlocul casei e semn că va fi moloșag. Cînd pisica se linge însamnă moină. Cînd e ger și cînele se tăvălește e semn că vremea se va muia. Slăninele din pod dacă încep a lăcrăma e semn că vremea are să se moaie: are să ningă sau are să ploaie. Cînd cînele se dă de-a tăvălugul pe omăt, are să se moaie vremea. Cînd
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
în Enigmă Otiliei că mâncărurile se făceau cu untdelemn și mirodenii, în tingiri de arama cositorite, se folosea mult peștele și carnea de oaie. Ion Creangă, în Amintiri din copilărie descrie foarte frumos mâncărurile noastre țărănești ” pui tineri în tigaie tăvăliți prin unt, aliveni și plăcinte, poale-n brâu”. Bucătăria moldoveneasca a reușit să păstreze tradițiile milenare ale poporului nostru . Influență europeană se regăsește în planul bucătăriei românești, astfel imperiul austriac influențează bucătăria din Transilvania și Banat, Rusia bucătăria din moldova
Plante Aromatice și Bucătăria specific Moldovenească by Marinescu Magda, Ţibulca Eugenia [Corola-publishinghouse/Science/91519_a_92392]
-
ca-n mitologie, va fi decisă de cele trei ursitoare, care însă aparțin altui mileniu, având deprinderi și ritualuri moderniste: fumează (plăcându-le să fie „binișor amețite de fum, joc și băutură”), dau dovadă de pasivitate („chicoteau ca niște babe tăvălite prin mocirla vieții”), deși par păstrătoare a unei vechi tradiții (așezate fiind în jurul unei mese rotunde, rudimentare și grosolane). îl lasă pe prunc „Vă se descurce singur” și, după scurtul „urlet primordial”, decid că acestuia îi va plăcea Vă tacă
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
cele rele<footnote Talasie Libianul, Despre dragoste, suta a treia, cap. 3, în Filocalia, vol. IV, p. 26 footnote>”, astfel, singur omul este răspunzător pentru păcatele săvârșite, diavolul având putere doar asupra celor ce se complac în patimi și se tăvălesc în mocirla lor. Părintele Stăniloae, ca un bun cunoscător al firii omenești, menționează că „păcatul nu poate fi inspirat de fire. Firea nu poate da decât temeri și inspirații bune. Păcatul vine ca un adaos, prin faptul că voința primește
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
ce se încheie asemănător. Spre pildă, textul „Ca un copac se prăvăli frumosul său trup. Așa îl omorâră, fără ca să știe, fără ca să se nimerească sabia în mâna sa cea iute. Și-i rămase trupușorul în țărână aruncat, fără cămașă, tăvălit în sânge. Acestea le izbuti pizma înverșunată. Și se pierdu așa, pe nedrept, acest viteaz” devine în Cronica...: „Și căzu ca un copaci trupul lui cel frumos. Într-acest chip l-au omorât, pentru că n-au știut, nici s-au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
și „înșelătorie”) ori măcar puse la îndoială prin câte un optativ („ar avea ei și leacuri”) care zdruncină încrederea cititorului. Prețuirea își face loc acolo unde este cazul. Lumea aceasta veche, care iubește filosofia și „facerea de bine” (deși „se tăvălesc în multe fapte urâte, însă o fac cu grijă mare și născocesc tot felul de mijloace pentru ca nimeni și niciodată să nu bage de seamă”), în care părinții și dascălii sunt înconjurați cu respect, nu agreează violența și nici actul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
făcea să nu-ți imiți idolii. Azi, cravata e ceva câh. Doar papagalii mai poartă. L-am văzut pe unul care asorta cravata la trening. Că veni vorba. În beciurile Securității, tot tacâmul, palme peste cap, lampă în ochi, degete tăvălite prin tuș în toate felurile și, mai ales, groaza de a nu înțelege cu ce ai greșit. Pe scurt, Nae și ai lui au fost acuzați că întrețin corespondență cu străinii, că subminează siguranța națională. După ce au cercetat și casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Da’, ce-ai cu noi, fă, pentru ce să dăm cu var? - n-am zis «pula» am zis «pulma».“ Și așa a decurs conversația asta licențioasă care urmărea să stabilească diferențele de nuanță dintre pulă și pulmă - și noi ne tăvăleam prin bănci de râs. Altă dată, fază de zece puncte, eram la ora de limba și literatura română, la Șoseaua Nordului a lui Eugen Barbu, țin minte lecția cu așa mare precizie pentru că desenasem în fața unui tanc un bețiv cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pe ei. Să-i legitimeze. Asta fac și mahării de azi cu manelele. Am avut și io un vecin care, în copilărie, prindea pisici în menghină și le opera pe cord deschis, lua pui de găină, îi uda, apoi îi tăvălea prin apă și pretindea că face șnițel. Odată, când a mai crescut, a ieșit din casă să dea mâncare la câine și s-a întors după trei zile. Bea și fumează de la nouă ani. Dar el n-o să pretindă niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
demente, în transă. Nu rău, dar sub mulțumirea mea. Trecerea lui T. pe la mine, ca-n vremurile bune, nu mi-a schimbat sufletul. O minune, oricum! Am hoinărit cîțiva kilometri cu ea avînd amîndoi un har cuvintelnic nemaipomenit. Ne-am tăvălit ca niște zei buimaci și am stat cuminți. Dar cît de paralel trăim! Ieri am mai cumpărat de la biblioteca vechiului liceu multe cărți. Deci sînt mulțumit oarecum. Teatru american (toți cei buni!), Max Frisch (teatru), Hoffman, Greene, Capote, Grillet, Mauriac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Raiului. Aici curgea un pârâiaș cu lapte de bivoliță, îndulcit cu miere de albine de salcâm, iar în arinii de pe maluri atârnau provocatori și apetisanți caltaboși și cârnați usturoiați făcuți din carne de urs, de porc mistreț și de căprioară, tăvăliți din belșug în piparcă ungurească, alături de franzele proaspete și rumenite și gogoși făcute din făină de soia anticolesterol, umplute cu magiun ecologic din prune cu gât... de lebădă. Sub coroana sălciilor pletoase, bărdacele pline cu vin rubiniu și cupe măiestre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai diferite și mai convingătoare. S-a ajuns atât de departe cu disensiunile între cele două grupări opozante, încât nu ne mai vorbeam, nu ne mai salutam, fiind gata la orice moment să ne luăm de păr și să ne tăvălim prin curte ca niște adversari ireductibili și ireconciliabili. Era tevatură mare. Văzând această stare de lucruri care generase între copiii ei o stare de tensiune belicoasă, mama, care era neutră, a hotărât că este cazul să intervină și s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de fapt - urâtă, urâtă, urâtă”. Nu e mare lucru de admirat la personajul despre care scrie dl Mihăieș. Tot ce speră autorul acestui volum este să se observe cândva că nu e niciodată mai îngăduitor cu sine decât cu cei tăvăliți prin sticlă pisată. Că asta e suficient spre a fi mai puțin pedepsit decât se pedepsește de unul singur, habar nu are. Și poate nici nu-i pasă. Mulțumesc publicațiilor care au găzduit paginile strânse în acest volum. Dincolo de recunoștință
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
n-am urgisit pe nimeni, unul din șefii mei afirmând odată: Domnule, ești o ființă solară, mereu zâmbăreț, optimist, tonic"! Aprob pozitiv, vorba lui Nenea Iancu. Să nu se creadă de aici că sunt un nătăfleț, fără reacții, bun de tăvălit și de luat peste picior de fitecine. "Cin' se ia cu mine bine, îi dau haina de pe mine, cin' se ia cu mine rău..." M-am născut într-o familie a cărei unică bogăție au fost cei 8 copii, eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
că Gălbenuș s-a așezat pe mine (așezat într-un fotoliu) nu în poziția sa obișnuită, de Gălbenuș, ci în poziția de „broască țestoasă”, a celuilalt. Pentru ca într-o altă zi să observ că a început și el să se tăvălească pe spate, cu burta în sus, răsfățându-se și delectându-ne cu culoarea roșcat-aurie a blănii sale. * Din când în când, nu se știe de ce, ca să ne culpabilizeze probabil (or fi aflat și ei că se poartă!) se așază în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sfinția sa nu mai putea continua cu cetania din ceaslov. Grăbit și enervat și destul de necăjit, sfinția sa a strigat repede către dascăl: << Dascăle, aprinde repede un chibrit ca să văd pe care ... a mai născut și Isac!>> La auzul acestora, Pogor se tăvălea de râs. Atunci dumneata te-ai apropiat de el și, luându-l cu binișorul, i-ai șoptit: „ Coane Vasile! Ți-am făcut pozna. Ai spart perjele cu... șezutul, cum ne-a fost vorba.” Din perjele pe care le-ai așezat
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
cârnățarilor și al grataragiilor, sau La Steag, cârciuma din Dealul Filaretului, sau pe Calea Dudești, unde ți așteptai rân dul la grătarul din ușa cârciumii, cu coltucul de pâine caldă la subțioară și mușcând din mititeii luați de pe grătar și tăvăliți prin ardeiul roșu pisat din farfuria comună tuturor mușteriilor. Ce să mai spun de cârnăciorii În pielea lor ca foaia de țigară și de cotletele mici de berbec, cât de-o Înghițitură, de la grătarul lui nea Niță din Giurgiu, În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și catran. Pe redută la Valea Albă fâlfâie steagul verde cu semilună al Profetului. Osmanlâii se bulucesc peste parapete, valuri-valuri... "Paștele!!! Dumnezăii!!! Anafura!!!" Capetele se rostogolesc cu turban cu tot. Corp la corp. Moldovan cu turc; turc cu moldovan, se tăvălesc în mocirla mustind de sânge, cu degetele încleștate unul în beregata celuilalt, gâfâind, gâjâind: "Moldovaaaa....." "Allahhhh....." Ajutați-mă, oameni buni, bolborosește un bătrân oștean târându-se printre cadavre... Ajutați-mă... Câțiva tineri oșteni, însângerați și ei și săbiile lor picurânde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
iau atunci cu binișoru': "Pricepe fă muiere-hăi! Ditai Suceava... Tătă Moldova-i un pârjol! Și tu, fă, te frăsui pentru o amărâtă de bojdeucuță?! Așa-i soarta noastră, fă, muiereo!!" răcnesc eu scos din țâțână. Muierea își smulgea părul, se tăvălea în pulbere și blăstăma: "Arză-te-ar focu' să te arză!!... Ba, pe mine să mă arză să scap de toate!!" Urla muierea, urlau copchiii în căruță... Dac-am văz't și am văz't că nu-i chip cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și l-a podidit sângele și pe gură și pe nări. Mă privea blând și ochii i se abureau încet... I-am încolăcit grumazul, mi-am ascuns fața în coama lui și am izbucnit în hohote de plâns. Urlam, mă tăvăleam prin frunzele ce foșneau uscat... Aș fi vrut să mor acolo, odată cu el. Atunci, mi s-a arătat taica, l-am văzut cu ochii minții. Ochii lui albaștri-albaștri mă priveau triști, mirați... Mi-am șters lacrimile, am ridicat ochii spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a turnat otrava!! El!!! Numai el!!!.. Eu nu!... Eu nu!...Îndură-te! Am prunci! Cinci! Rămân pe drumuri!...Îndură-te, "Stăpâne"!! O să-ți fiu cu credință! Câine o să-ți fiu!!... Câine!!... Scârnă împuțită! șuieră cu ură Isaia. Otreapă! Negrilă se tăvălește în spasme, împroșcând cu spumă la gură: El!!!... El!!... Taie-i capul!!... Înțeapă-l! Numai el!!! Eu nu!... Eu nu!... Boier Alexa, ce ai de spus în apărarea "domniei tale"? Alexa, cu brațele încrucișate la piept, resemnat, liniștit, împăcat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cele lumești, de cele sfinte, înjuram! Nu mai pridideam tăind la turcime! Mare tăiere am făcut în turcime!... Veneau-veneau, valuri-valuri veneau, puhoi se revărsau... Ne copleșiseră... Piept la piept! strigă Ștefan gâfâind, cu pumnii încleștați, cu fălcile încleștate, înfierbântat. Ne tăvăleam în mocirla de sânge! Cu jungherul! Cu mâinile goale! De păr! De beregată!... Allah!!Allah!!... Moldova!!Moldova!!.. Dumnezeule! "Multă moarte am semănat atunci în turcime!" Dar și vitejii mei, au 'nălbit poiana cu trupurile lor", adaugă cu glas frânt. Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la biserică, a luat-o în primire pe Marița spunându-i: − Fă, Marițo, ai casă și bărbat, du-te și trăiește cu el și lasă-l pe Neculai al meu în pace. Că vă știe tot satul, cum v-ați tăvălit pe dealul teilor și am aflat de la moașă că fecioru-tău, Ion, e făcut cu el și i-ai dat numele Ion, chipurile, în amintirea lui taică-tu. Marița își amintește că s-a simțit rușinată de pleftureala lui Ileana, mama
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
sentimentalism și revoltă. Când ridicau mâna sau joarda asupra mea, scoteam țipete și urlete în stare să alarmeze vecinii: asta și voiam, cu asta mă răzbunam. Datorită prezenței mătușii, bătaie n-am mâncat, cum n-am mâncat atunci nici clătitele tăvălite-n praf și impregnate de cioburi de sticlă și porțelan - dar zile întregi au plouat peste mine reproșurile și batjocura. În ce privește lipsa de expansiuni sentimentale a mamei mele, se cade să amintesc mărturisirea ce mi-a făcut-o odată, poate
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
au lungit spre bucuria petrecăreților. Castanele culese pe lună plină te îmbie, fierbinți și gustoase, la fiecare colț de stradă. La o cupă de sake încălzit merge Saury (pește), o delicatesă a sezonului. „Ban Moon” păstăile de soia, fierte și tăvălite prin sare, dau un gust special berii. „Kirin”, bere de care japonezii sunt foarte mândri și o savurează cu plăcere. NOIEMBRIEluna agerului. „Shimotsuki” (numele vechi) și „Juuichi-gatsu” (denumirea modernă). O cupă cu sake aromat Într-o seară de iarnă La
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]