628 matches
-
de câteva ori cu putere de ea. Apoi se amestecă printre oaspeți, și toți se bucurară că-l văd din nou atât de prietenos. Seara, după ce casa se mai goli puțin, Jonas luă o lampă cu gaz, un scaun, un taburet și o ramă. Le urcă pe toate în cămăruța lui suspendată, sub privirea uimită a celor trei femei și a copiilor. - De acum înainte, zise el din ungherul lui înalt, voi lucra fără să mai stingheresc pe nimeni. Louise îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
seamă care au pictat la lumina lumânării și... - E destul de solid podețul? Podețul era solid. - Fii liniștită, spuse Jonas, e o soluție minunată, și coborî. A doua zi în zori urcă iar sus, se așeză pe scaun, puse rama pe taburet, sprijinind-o de perete, și așteptă așa, fără să aprindă lampa. Singurele zgomote pe care le auzea limpede veneau de la bucătărie sau de la closet. Toate celelalte păreau îndepărtate, iar vizitele, țârâitul soneriei sau al telefonului, tot acel du-te-vino zilnic, conversațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
rigide, răcit, singur : bărbat ! Jefuit de iluzii, înfruntând incendiul zilelor, urletul lor rece, înfometat. În amețeala serii, se clătina camera părintească : scaune desperecheate, dulapul pătat, masa rotundă, pe trei picioare groase, patul bolnavei, lângă care se revăzu șezând pe un taburet scund, martorul trupului asediat. Bătăi de aripă lovită, pe cuvertura albă, degete galbene, sche le tice, pielea pergamentoasă, striată de riduri. Degetele se închideau, în răstimpuri, în bulbul pumnului. Convulsii scurte, un geamăt, paharul înalt, plin de apă, pe care
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Chipul se reflectă de pe luciul uneia din jumătățile ferestrei deschise pe luciul negru al celeilalte. Poartă o bluză roșie, mult răscroită, fără mâneci. Marginea fustei albe s-a tras deasupra genunchilor sticloși, arămii. Picioarele atârnă goale și fragile peste stinghia taburetului înalt, vibrează. Umerii sunt curbați, mijlocul îndoit spre colțul mesei. Între degetele lungi, cu unghii retezate, rotește un creion galben, din care iese tija subțire, ascuțită a grafitului. Închide ochii, din nou îi deschide, privind furiș, parcă pentru a compara
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
clipă îi unește și îi desparte : legea coliviei. „Neatent, mereu neatent, eu, acum el, cineva neatent și.“ Revede, pentru o clipă, rama scorojită a ferestrei, chiuveta adâncă și îngustă ca o oală, caietul cu coperțile verzi de pe măsuță, papucii scâlciați, taburetul înalt, vopsit în roșu. Nu-și suportă maturitatea, așa sugerase, ironic și iritat, colegul Vornicu într-un bâlbâit dialog cu colegul Manole, soțul disputatei doamne. Formulare aparent întâmplătoare, diagnostic însă nu cu totul nepotrivit. Nu cu totul, nu cu totul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
obțineau, iată, validarea unei îndelungi și intime colaborări : brevetarea turnului de răcire. Lotomanul își suflecase mânecile deasupra planșetei, cu creionul mult ascuțit, vârf lung în aer, gata să înțepe foaia de calc în chiar punctul vulnerabil, Mina maura, cocoțată pe taburetul înalt, vântura piciorușele mentolate privind fix în ochelarii nesiguri ai lui Braun, zâmbindu-i, fără ca rotofeiul Robert să observe. Filatelistul abia se întorsese din concediu, gata de treabă. Revenise din concediu și tovarășul Manole, se pregătește tovarășul Caropol, Șeful, cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nu putem face nimic... La tranzistorul din colț se transmite muzică patriotică, la cel din fundul sălii o emisiune de versuri. Filatelistul arată vecinului scrisoarea de la un colecționar. Doamna veselă și grasă se întoarce roșie de la telefon, se înfundă în taburetul înalt, privirea coborâtă, plânge încet. Colegul din stânga reînvie la loc, se așază, se întoarce spre vecin. Îi spune că după meciul pierdut întreaga Brazilie a plâns. Fanatism mistic, dar real. — Poate ar trebui luat în serios... Vecinul ridică bila rasă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
A mai sosit un tip cu un început de chelie (era Mușina), cu care am urcat în podul facultății. Cenaclul se ținea acolo, într-un spațiu vast și sobru, cu măsuțe pline de scrum, înconjurate de buturugi în chip de taburete. Ne-am adunat până la urmă vreo zece inși, a venit și "tata Croh", cum îi spuneau cei mai "bătrîni" din cenaclu, și din momentul acela s-a creat atmosfera unică a "Junimii", cea mai plăcută, mai stenică, mai favorabilă literaturii
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pin, din creștetul capului până la coccis. Mențineți pelvisul lejer, „neblocat” și împins în față, pentru a îndrepta balansul de la nivelul părții inferioare a coloanei. Poziția șezând Există două posturi șezând fundamentale: „lotus”, cu picioarele încrucișate, și poziția pe scaun sau taburet. Lotusul are trei variante: lotus ușor, lotus mediu și lotus complet (figura 3.5). Lotusul mediu este cel mai frecvent utilizat. Lotusul complet necesită o practică îndelungată și o întindere atentă a ligamentelor genunchilor, iar lotusul ușor are tendința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
fie puțin rotunjiți, pieptul relaxat, ochii relaxați, îndreptați spre pământul din față, mâinile trebuie ținute confortabil pe coapse sau genunchi sau cu palmele făcute căuș și îndreptate în sus, ținute în poală, sub ombilic. Cealaltă metodă presupune șederea pe un taburet sau un scaun tare, cu coapsele paralele cu solul și cu gambele perpendiculare pe acesta (figura 3.6). Aceasta este cea mai bună poziție pentru a fi adoptată de începători atunci când practică respirația profundă, cel puțin până când își dezvoltă coapse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
vremea vă permite, mergeți în sânul naturii pentru efectuarea exercițiilor de respirație și a celor pentru vitalitate. Dacă este frig afară sau plouă, stați pe o verandă protejată sau în fața unei ferestre deschise. Adoptați postura Calului sau pregătiți-vă un taburet ori un scaun pe care să ședeți și realizați o serie de exerciții de respirație, cum ar fi următoarea: Mugetul (un sau două minute) Respirația de comprimare a qi-ului (douăsprezece repetări), alternată cu seturi de trei-cinci respirații Muget Respirația alternativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
conservarea energiei și la tonifierea organelor, ci are ca rezultat și un orgasm deplin al corpului, pe care doar femeile îl pot simți. Pentru a cultiva mișcarea orgasmică ascendentă, practicați întâi singură și neexcitată, după cum urmează. Ședeți pe marginea unui taburet sau a unui scaun și realizați respirația Muget timp de câteva minute. Apoi inspirați încet și profund, țineți-vă respirația și blocați întregul corp încleștându-vă picioarele și a pumnii, contractând anusul, perineul și vaginul și aplicând blocări ale gâtului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
uși și pardoseala din lemn lucios acoperită cu covoare orientale groase. Totul era ordonat și bine lustruit Într-o asemenea măsură, Încât apartamentul nici nu părea locuit. În dormitor erau două paturi mari identice, o măsuță de toaletă și un taburet. Schema coloristică era alcătuită din culoarea piersicii, verde-jad și crem, prima dintre ele fiind predominantă. Nu mi-a plăcut. În fiecare dintre paturi se afla câte o valiză deschisă, iar pe podea erau pungi goale de la câteva magazine cunoscute, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pălării, numai că nimeni nu se deranjase să-și lase pălăria acolo. Dincolo de el era o Încăpere mică, unde cineva cânta la pian de parcă avea niște degete lipsă. În capătul cel mai Îndepărtat era un bar rotund, Înconjurat de niște taburete. În spatele lui se aflau o grămadă de trofee sportive și m-am Întrebat cine le câștigase și pentru ce. Poate pentru „Cele Mai Multe Crime Într-un An“ sau „Cea Mai Curată Lovitură Cu Un Baston De Cauciuc“ - aveam eu Însumi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mașini parcate unele lângă altele, obiective de vânzare întinse pe capotă, autobuse, motociclete, o tarabă cu acadele, dulciuri, pe lângă care se învârt copiii, vată pe băț, șlapi în toate culorile, pe arbuștii joși puse la uscare tricouri, maieuri, cămăși, pe taburete, mese de tot felul, biblii, tablouri din acelea mari, înrămate în rame aurii, cu sticlă, Cina cea de taină, roșii, ardei, un întreg aprozar, pe-un grătar se frig mici, bere, casetofoane cu muzică, big mistake, hituri la modă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dar pe fiecare post e aceeași scenă a incapacității noastre de a fi oameni și nu fiare, Cum să ajungem zei, Daniel, când nici n-am ajuns să fim oameni?! Cu pensula în mână, murdar de culoare, cocoțat pe un taburet să ajungă la partea de sus a tabloului, o ultimă tușă, coboară, îl las să se usuce, trebuie să pregătesc un glasi, mă prinde de umeri privindu-mă drept în ochi, Tu te-ai născut înger, Daniel, nu-ți dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de-atâtea scandări ale numelui meu. În colțul opus, antrenorul lui Blanchard îi tampona arcadele cu un creion astringent și îi prindea niște bandaje adezive minuscule pe bucățile de piele zdrelită, care-i atârnau flasc. M-am trântit vlăguit pe taburet și l-am lăsat pe Duane Fisk să-mi dea apă și să-mi maseze umerii. În toate aceste șaizeci de secunde m-am uitat lung la domnul Foc, imaginându-mi că-l văd pe bătrânu’, ca să strâng în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
care dădea în peristil, posibilitatea de a intra și de a ieși fără să fii văzut. Pe pereți, în rame elegante de stuc, erau fresce cu imagini senine: lebede, grifoni, flori de lotus. O mică masă prețioasă, scaunul său, două-trei taburete, un lectulus, un soi de divan pentru odihnă și citit - o invenție a lui Marcus Tullius Cicero. Pe toți pereții însă, nișele și consolele erau pline de mici obiecte prețioase. Suveranii învinși, ambasadorii care doreau pacea, notabilii locali, guvernatorii provinciilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
al meu“. Acum ușa de la zothecula era din nou deschisă, și toți se arătară în prag. Durerea se prefăcuse în epuizare, iar Împăratul își primea vizitatorii - de fiecare dată puțini, câți puteau încăpea în camera minusculă. Ședeau în jurul lui, pe taburete și perne; din când în când, un paharnic le umplea atent cupele, la sfatul medicilor imperiali, cu un vin roșu vechi, pe care Manlius îl scosese dintr-un dolium centenar din pivnițele sale, săpate în măruntaiele vulcanice ale muntelui Artemisium
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
marea lor majoritate amestec de poliester cu mătase artificială, dar erau și câteva ce conțineau bumbac. Nu aveau luciu și erau destul de murdare. Cele negre erau din lână. - Mel, ce părere ai de fibrele negre? Cooper se așeză pe un taburet și începu să examineze cu atenție fotografiile: - Imaginile nu sunt prea clare. Dar cred că sunt fibre de la o țesătură foarte densă și probabil în diagonală. - Îmbrăcăminte? - Nu pot fi sigur până nu văd o porțiune mai mare din material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
apărut și Duncan lângă ea. — Bună, eu sunt Duncan. S-a strecurat între scaunul ei și cel liber de alături, sprijinindu-se cu brațul drept de tejgheaua barului. Oh, scuze. Eu tocmai plecam. Emmy s-a dat jos iute de pe taburet pe partea cealaltă și l-a pus între ei. El a zâmbit. — Nu vreau să-ți iau locul. — Oh, ah, scuze. — Vreau să-ți fac cinste cu ceva de băut. — Mulțumesc, dar eu tocmai, ăă... — Plecai. Mda, așa ziceai. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a Yaelei. Își reveni imediat și fugi să-și caute paltonul. Cercetă fiecare cameră cu atenția unui somnambul, dar nu-l găsi nici pe Ted, nici paltonul, cu toate că verificase fiecare loc luminat. În cele din urmă se așeză pe un taburet din bucătărie și căută din ochi cuțitele cărora nu le găsise locul Înainte. Ted Tobias se ivi din Întuneric cu o riglă de calcul În mână și spuse Încet, accentuând fiecare cuvânt, ca un soldat care transmite un mesaj prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
maro ponosiți și o cămașă albă, nu prea curată, Închisă până la ultimul nasture, sub gât, dar fără cravată, cu pantofi maro scâlciați și cu o haină uzată, demodată, puțin prea mică pentru el. Acest creator somnola tot timpul pe un taburet din nuiele, cu fața spre soare, capul căzut pe piept și ochii aproape Închiși, În fața prăvăliei sale de galanterie din cartierul Zichron Moșe. Un muc de țigară stins Îi atârna de buza de jos. Un șirag de mătănii din chihlimbar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
l-ar fi ales după ce cercetase cu atenție viața lui, a lui Fima, la fel cum cerceta el viața lui Yoezer și a părinților lui, care nu se născuseră Încă. Și ce ar fi gândit acel señor sefard, moțăind pe taburetul său din nuiele, În fața prăvăliei sale de galanterie, despre rămășagul lui Pascal, În care, potrivit autorului, pariorul nu-și asumă nici un risc și nu poate pierde? Oare un pariu pe care Îl poți doar câștiga se poate numi pariu? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nu ne Înțelegem bine cu el. N-ai nimic nou să-mi spui. Nici tu nu ești tocmai În regulă. Fima Înțelese deci că trebuia să-și ia rămas-bun și s-o șteargă. Cu toate astea se așeză pe un taburet scund din bucătărie, Îi aruncă Yaelei o privire devotată, ca a unui câine, uitându-se În sus, clipind din ochii săi căprui și Începu să-i explice că era vorba de un copil nefericit, singur până la limita pericolului. Alaltăieri-seară, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]