642 matches
-
încă încrețită, iubindu-l pentru această mică imperfecțiune. — A sărutat-o mama ta ca să treacă? Laurence se încruntă și încercă să tragă așternutul. — Cum poate cineva atât de chipeș și plin de succes să se simtă atât de nesigur? îl tachină Fran, trăgând de cuvertura de bumbac și râzând. — Trebuie să simți că ești iubit ca să te vezi în oricare din aceste feluri, spuse el încet. Amărăciunea din glasul lui o șocă și o nedumeri. Sentimentul matern pătimaș din inima lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
prin mijloace mai convenționale. Fran roși și întoarse privirea. — Îmi pare rău, spuse Laurence coborând vocea în timp ce strângeau masa. Nu-mi aduc prea des prietenele pe-acasă, așa că întinde antene peste tot. — Cât de des înseamnă nu prea des? îl tachină Fran. — Dacă tot veni vorba, n-am mai adus pe nimeni acasă de șapte ani. Fran fu intrigată de cât de bine își amintea. — Și ce i s-a întâmplat? Cum a scăpat? Laurence se întoarse brusc, lovind din greșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu o fată firavă, brunetă. Știi cine-o fi? — N-am nici cea mai vagă idee cu cine își petrece Jack Allen timpul și nici nu mă interesează. Probabil le găsește în Pagini Aurii, la D, de la Disponibile. — Mia-aau! o tachină Stevie. Bănuiesc că-i mai bine să nu împărtășești sentimentele lui Jack. Stevie smulse câteva din scamele de pe puloverul ei antic și de demult, însă era ca și cum ar fi cărat apă cu sita, pentru că părea să aibă la fel de de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
din cauză că nu le putuse dărui tuturor copilul pe care și-l doreau. — Sigur că sunt emoționată. Evită privirea Camillei, sperând că nu-și amintise de conversația lor telefonică. — Mi-aș dori doar să nu fiu atât de ocupată. — Aiurea, o tachină Laurence, cu un aer incredibil de ștrengăresc și seducător. Îți place la nebunie! Te-ai plictisi de moarte dacă n-ai avea altă grijă decât să te gândești la lista de cadouri și la grupul care va întâmpina oaspeții. Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
râs în public. — Mulțumesc, mamă. Ești o fată de comitet. Phyllis zâmbi șovăielnic. — E mai bine decât să fiu o pacoste, bănuiesc. Când ajunse în sfârșit la redacție, totul era din fericire în parametri normali. Reporterii zbierau, Keith Wilson îl tachina pe Mike Wooley, iar Sean McGee, cu părul prins în coadă și cu un aer preocupat, era pe urmele unui ticălos fără inimă care arunca deșeuri periculoase, înșela consumatorul sau, în general, distrugea echilibrul planetei după părerea lui Sean. Stevie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
încolo cu dobândă de zece la sută pe săptămână. — Ești sadică! — Adică? Dacă nu-ți place, du-te și cerșește în altă parte. — Cum să-i iei dobândă propriului tău frate? — De ce nu te îngrijești și tu mai mult? o tachina el din când în când. Așa n-o să-ți găsești bărbat niciodată. — Crezi? Ia să vezi cum mă pricep eu la ales! — Taci o clipă și ascultă. De exemplu... Rulase filmul italian La Strada. Fără îndoială că l-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
soarele strălucea drept în ochii lor, care tocmai se obișnuiseră cu întunericul de dedesubt. Bucătarul cel gras și marinarul care le arătase drumul erau și ei pe-acolo, cu brațele încrucișate. Văzându-l pe Gaston împreună cu Tomoe, fluierară și-l tachinară pe Gaston în franceză. Gaston zâmbi iar. Deși nu știa deloc limba, lui Tomoe nu i-a fost greu să-și imagineze ce-i spuseseră. „Tipul ăsta nu știe nici măcar să se poarte“, gândi ea. S-a întors cu spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nimic mai sexy decît un bărbat care gătește? — Habar n-am. Așa zic? Tu ești singură, așa că lămurește-mă. — OK, e adevărat că nu e nimic mai sexy decît un bărbat care știe să gătească. E rîndul meu să-l tachinez. Charlie Îmi susține privirea zîmbind. — Asta Înseamnă că nu mă găsești sexy pentru că nu știu să gătesc? Doamne Sfinte, că tot vorbeam despre a pune punctul pe „i“. Mă privește și așteaptă un răspuns, dar nu știu ce să zic. Planurile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
spuse Emma Într-o seară, vreau să fiu și eu Îmbrăcată În alb, la catedrală, și vreau și eu o petrecere cu două sute de invitați care să mănânce șapte ore În șir. Îmi ceri să mă căsătoresc cu tine? o tachină Antonio. Crezi că n-aș fi o nevastă bună? Îl Întrebă ea serios, dar În realitate Întrebarea și-o adresa ei Însăși. Aș prefera să nu aflu, Îi răspunse Antonio. Emma ridică din umeri. N-aș putea niciodată să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
inima-mi încă strigă: Te iubesc! Am încercat să trec peste... și așa-m crezut, Am încercat să fiu fericită și să zâmbesc, Dar pentru moment, te-am văzut; Iar inima-mi spunea: Nu vreau să-mi amintesc! Înainte ne tachinam, ne prosteam, ne iubeam Acum suntem doar doi străini ce-și aruncă o privire-n treacăt... Unde a dispărut vechiul el de care m-am îndrăgostit prima dată? Olteanu Alina-Nicoleta, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești - Bacău
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
simțea norocoasă în acel moment, „Privește ce tron de regină ți-au făcut surorile tale”. Inna a vorbit încontinuu, îndepărtând zidul înfricoșător de tăcere care se făcuse în jurul Leei. Inna a întrebat-o pe Ada despre durerile ei și a tachinat-o pe Zilpa cea cu părul de nepătruns. Dar ori de câte ori apărea o contracție, Inna avea de vorbit numai cu Lea. O lăuda, o asigura, o liniștea: „E foarte bine, e foarte bine, fata mea. Bine, bine, bine”. Repede, toate femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la nimic plăcut. Zilpa a rămas gravidă în timpul sarcinii Bilhei. Și curând după ce s-a născut Dan, a început să se vadă ca și cum Zilpa chiar înghițise luna. Pe trupul ei slab, pântecul părea enorm și perfect rotund. Surorile ei o tachinau, dar Zilpa doar zâmbea. Era bucuroasă că scăpase astfel de insistențele lui Iacob, pentru că bărbații nu se culcă cu femei însărcinate. Radia în noul ei trup și avea vise splendide, în care se făcea că are puteri fantastice și putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
trimitea mâncăruri alese toată ziua și toată noaptea și-i instruia pe servitori să umple baia cu apă proaspătă și parfumată ori de câte ori noi dormeam. Nu-mi făceam griji pentru viitor. Shalem spunea că unirea noastră trupească ne pecetluise căsătoria. Mă tachina în legătură cu prețul miresei pe care i-l va duce tatălui meu: găleți cu monede de aur, cămile încărcate cu pietre prețioase și pânzeturi, o caravană de sclavi, o turmă de oi cu lâna așa de fină că n-avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
curând toate astea vor fi doar un vis urât și îmbrățișările noastre vor fi mai dulci ca niciodată. Apoi a închis ochii și l-am auzit sforăind pentru prima dată. Când alunecam în somn, m-am gândit cum o să-l tachinez pentru zgomotele pe care le scoate când doarme - ca un câine la soare. Nici până în ziua de azi nu știu dacă Shalem chiar mi-a spus acele vorbe sau dacă n-a fost doar un vis liniștitor. Dar restul știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ar fi vrut să ne spună o poveste și nu să ne vândă ceva. M-am uitat mereu la cutie în timp ce vorbea, auzeam doar căldura vocii lui și îi urmăream mâinile care mângâiau liniile obiectului. Meryt a început să-l tachineze: - Drept ce ne iei, șmechere? Crezi că suntem niște doamne din alea bogate deghizate în moașe? Cine altcineva decât un bogătan și-ar permite un lucru așa fin ca ăsta? Cine ar putea visa la un așa obiect de artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Dacă mă crezi un omuleț, înseamnă că tu vii de pe tărâmul giganților, surioară. Eu sunt Benia, s-a prezentat el. Și ai fi surprinsă ce afaceri bune se pot face în prăvălia mea. Totul depinde de cumpărător, draga mea, a tachinat-o și el. Femeile frumoase întotdeauna obțin ce vor. Auzind asta, Meryt a izbucnit în râs și mi-a dat un ghiont în coaste, dar eu n-am zis nimic, pentru că știam că acele vorbe îmi erau adresate mie. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Mâinile lui imense îmi luau corpul ca pe un potir și desfăceau noduri secrete create de anii de singurătate și de tăcere. Picioarele lui dezgolite, groase și sculptate cu fibre mă stârneau atât de mult încât Benia ajunsese să mă tachineze dimineața, când pleca și își ridica haina arătându-mi partea de sus a coapselor. Eu mă înroșeam și râdeam. Bărbatul meu se ducea la atelierul lui în fiecare dimineață, dar, spre deosebire de tăietorii în piatră sau de pictori, el nu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Mâncam fructe necoapte din grădina cam neîngrijită a lui Benia și ne rugam de pâine la Menna. Rușinată, am rugat-o pe Shif-re să-mi dea o lecție de gătit, iar Meryt a vrut să stea și ea ca să mă tachineze. Am încercat să recreez rețetele mamei mele, dar îmi lipseau ingredientele și uitasem proporțiile. Mă simțeam prostuță și-mi era rușine, dar Benia doar râdea. - N-o să murim de foame, zicea el. M-am descurcat singur ani de zile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Când ne găseam În Hampshire și vedea salamandre pe drum, le culegea și le depunea În locuri diferite. Îi atrăgeam atenția: - S‑ar putea să nu dorească să fie acolo unde le pui tu. Era urât din partea mea că o tachinam În legătură cu impulsurile ei de milă. Duioșia e un sentiment inconfortabil pentru cei din jur. Duioșii Îi lasă pe cei mai puțin simțitori să le spună: „E legea vieții. Trebuie să mâncăm. Și crustaceele nu sunt la rândul lor canibale?” Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de la măsuța asistentei, trecu pe lângă el și-și luă loc la coada pentru radiografii. Nu se înșelase. Era chiar ea, tovarășa Aspasia. Părul și-l ținea, ca pe vremuri, într-un fileu. „Conopidă în plasă“, zâmbi, amintindu-și cum o tachinau pentru bogăția ei de bucle blonde, crețe, susținute, tot așa, de un fileu aproape invizibil, din borangic. Soțul ei era pe atunci inginer șef la Ferma 3, unde creșteau și viermi de mătase. Își făcea toată lenjeria intimă din mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
odată cu răzuirea, și Margareta, râzând, se străduia să le identifice drept țări, insule și contururi de animale. „Aici e Petka! Uite Java! Cipru! Un bizon! Fluturi! Și Arhipelagul Bonarp, cu vulcanii și atolii! Vezi, Samuel, nu?” Îi plăcea să-l tachineze, știind că lui îi lipsește imaginația și că asemenea manifestări creative îl fascinează și îl uimesc. Așezat pe un scăunel, Samuel amesteca placid în găleata cu vopsea. Albastrul și albul se combinau în spirale grațioase, creând un reconfortant bleu ciel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
un circ anarhist. Alice și-a reprimat un zâmbet. Era așa cum bănuise. Ce-i ăla un circ anarhist? — Fac tot felul de chestii cu capace de pubele și motoare de mașini vechi. —Și ce-i rău în asta? Alice o tachina pe maică-sa. Dar investigația ei era, în egală măsură, sinceră; fiind o persoană obiectivă și avocat până în măduva oaselor, ura condamnările decretate fără un proces corect. Genul ăsta de circ e foarte la modă. Unele dintre spectacolele astea produc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe pantofi. Alice a râs. —Ei, haide! Ai o căruță de bani. Îți poți permite să faci o pauză. Să meditezi la ceea ce vrei să faci cu-adevărat cu viața ta. — Văd că te-ai gândit la toate, l-a tachinat ea. Dar dacă ăsta nu e momentul potrivit? Niciodată nu ne dăm seama care e momentul potrivit, decât atunci când e deja prea târziu, i-a declarat Jake cu gravitate. Ceea ce trebuie să faci tu e să trăiești mai mult în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fiecare casă pe care o vinzi e chiar atât de minunată pe cât o faci tu să pară? —Multe dintre casele din zona asta sunt foarte drăguțe, a insistat Hugo. — Deci, în profesia de agent imobiliar nu se minte? l-a tachinat Alice. —Deloc - ei, presupun că uneori se mai și minte, a mărturisit Hugo, gândindu-se, cu vinovăție, la cuplul Osokozi. Și-a amintit, cu un sentiment de disconfort, cum doamna cea bătrână îl întrebase dacă el ar cumpăra bungalow-ul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
s-a încruntat. —Voiai să vin aici? De ce crezi că ți-am spus de, ăăă, facilitățile din cameră? Dar n-ai vrut să-ți văd camera. Alice a dat ochii peste cap, mimând exasperarea. — Pentru întruchiparea domnului Sofisticare, l-a tachinat ea, nu știi prea multe despre femei. —Hei, ia stai puțin... Hai să nu mai pierdem timpul vorbind, a murmurat ea conducându-l către pat. Ușurel, a șoptit apoi când Hugo începuse să-i tragă de fustă. Avem tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]