519 matches
-
Își amintește, brusc, că îl invitase, pentru această după-amiază, pe vechiul tovarăș de tăceri Ianuli. Kir Ianuli, camaradul cu care poți, în clipe grele, tăcea câteva ore împreună. Speriată că n-ar avea putere să stea singură, îl invitase, da. Taciturnul, cu discreția sa întunecată. Un bun artificiu, un înlocuitor de musafir pentru o festivitate anulată. Privește prin vizorul ușii, nu, nu e cel așteptat. Deschide larg ușa. — Ooo, asta zic și eu surpriză... Elegantul musafir rămâne în prag. Îi întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ceva în plus La domnul, că n-am rest la sută?!” Hărțuită sexual E drept că l-am plesnit în toiul Unui asalt în plină zi; Dar dânsul a pornit războiul Cu gândul de-a mă...cuceri. Vecina O vecină taciturnă Cântă cât e noaptea toată; Soața zice că-i NOCTURNĂ, Eu aș zice că-i ...SONATĂ. În vizită de lucru la turci Fata recunoaște-agale Că nu știe-o boabă „turcă” Da’-n afacerile sale Ea cu limba se descurcă! Plagiatorul
IOAN FREN?ESCU by IOAN FREN?ESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83933_a_85258]
-
AA - iar Finn, ca de obicei, clocește ceva în tăcere. Ieșirile lui sunt teatrale. Dă cu pumnul în masă, înjură și-i provoacă pe toți la partide nebunești de biliard. E ceva să-l vezi pe Finn stăpânit, ba chiar taciturn. De obicei, când cei doi nu se înțeleg, totul pare că stă să explodeze. Astăzi atmosfera e încărcată, deprimantă din cauza comportamentului nefiresc al lui Finn. Mă uit la Davey din dosul monitorului. Dă din umeri, încercând să-mi sugereze că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Patrick), îmi arunc pantofii într-un colț, sub cuier, și-mi torn un pahar cu vin. Nu e nevoie să abuzez în seara asta. Am avut o zi ușoară. De când cu anunțul logodnei lui Barney, Finn l-a ignorat complet, taciturn, ca de obicei, dar astăzi, după dezlănțuirea de la Ex-ii Anonimi, a fost deosebit de binedispus, cu toate că l-ar fi trimis oricând pe Barney în ținutul celor cu coarne. N-a stat locului o clipă, i-a provocat pe toți la partide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în fiecare sâmbăta seara. „Oamenii mărunți se întrec în compromisuri când li se sugerează că e necesar și se simt umiliți când nu li se cere aceasta” (S.Chelcea). In fiecare an de facultate există și câte un coleg modest,taciturn.Îl simpatizam pe acest coleg silitor,provenit din mediul rural. După câțiva ani de la absolvire acest coleg a devenit director cu sprijinul unui unchi. “Aș face orice pentru a rămâne în funcția de director”,a declarat domnul coleg. Și-a
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
miraculoasă băutură interzisă. tați opriți din ticăitul diurn, la ceasul când fiii, colorați violent de-a vieții guașă, de ei se rup indolenți, pășind avântat pe sârma întinsă, de parcă ar fi primii, cu singură priceperea lor, aburind arogant împrejur. tați taciturni, cu călușul strigătului de spaimă reținut, înțepenit între fălcile strânse. mulțimea de vorbe ruginite-n tăcere, se sting ca tăciunii în apă. vieți calde, aruncate în sus, mingi pocnitoare, lovindu-se de pământ, într-un ritm îndrăcit, opriți-vă! doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
și eu. Nici nu știi ce tare mă bucur că am reușit să ne întoar cem nevătămați amândoi. Moșul se cam pilise și își dăduse drumul la vorbă. Cristian nu-l văzuse niciodată atât de vesel. Îl știa morocănos și taciturn. În noaptea aceea descoperise un cu totul alt om, glumeț și plin de umor. Nu-i ieșea din cap cum îl păcălise acolo în pădure, când crezuse că-l va pierde pe moșneag. Ia, mai încetează cu glumele! îl apostrofă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aproape identice. Dacă aș fi avut o soră geamănă cred că ar fi fost cam același lucru. Am reușit să ajung la fereastră fără să mă mai Împiedic de nimic pe drum. Cerul era Înnorat, ca de obicei, iar orașul taciturn era Învăluit În sclipirea zăpezii. Ninsese peste noapte, ceea ce urma să-mi Îngreuneze și mai mult drumul. Aveam să Întârzii dacă nu plecam Îndeajuns de repede. Mi-am apucat hainele În grabă și am dat să ies din cameră când
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
știam că dacă eu o simt, cu siguranță că și instinctul lui ascuțit a descoperit-o. Nu încăpea îndoială că râdea de mine pe sub mustăți. I-am lăsat ultimul cuvânt și mi-am căutat refugiul într-o atitudine nepăsătoare și taciturnă. XLI Am ajuns la casa în care stăteam. N-am vrut să-l poftesc să vină cu mine, dar el a urcat scările fără o vorbă. M-a urmat și a intrat după mine în apartament. Nu mai fusese până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ameliorat simțitor boala. Nu se știe dacă a ajuns să vadă pe ce cheltuise mii de dolari, în schimb l-a plăcut pe excentricul Scotty. Și, astfel, s-a legat o prietenie ciudată între doi oameni total diferiți. Unul, religios, taciturn, suferind. Altul, hâtru, cu o bună dispoziție contagioasă, prodigios bon vivant, după cum îl arată fotografiile. Una ni-l înfățișează pe Scotty răsturnat într-un fotoliu lângă "domnul Johnson" care se amuză vizibil de balivernele companionului său. Poate că magnatului din
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
la telefon nici nu s-ar fi sinchisit, am observat eu. — Deși sunt foarte comunicativă și știu să sparg gheața, la telefon mă inhib. Dimpotrivă, când vorbesc de la om la om am succes totdeauna. Persoanele cele mai închise, cele mai taciturne se deschid ca niște flori. Chiar de curând a trebuit să contactez un domn foarte impor tant de la UNESCO, am vorbit la telefon, m-a tratat cu o răceală îngrozitoare. Mi-am spus: s-a termi nat, n-a mers
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
din Codrii Vlăsiei, era mai puțin exuberant și nu prea vorbăreț. Deși era aranjat convenabil în casa unor rude materne, unde nu ducea lipsă de cele necesare, se întâmpla să apară dimineața la cursuri nemulțumit și încruntat și să asiste taciturn la orele de curs, fără să scoată mai mult de câteva cuvinte pe zi, în pauze, când fuma pe rupte, țigară de la țigară, ca un om peste care dăduse cine știe ce năpastă. Ce-i cu tine azi, mă? îl luase odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de siguranță. De ce n-ai făcut raportarea la anul 1938?... voise atunci să știe celălalt. Simplu, deșteptule! Fiindcă dacă făceam raportarea la anul 1938, ajungeam la concluzia că nici două sute de ani n-o să ne-ajungă!... În afară de faptul că, așa taciturn cum era, emitea periodic astfel de idei, vrednice să intre în folclorul studențesc, Mircea Cartojan era un tip chibzuit și cumpănit, cu simțul sacrificiului individual pe altarul învățământului matematic, care nu numai că nu alerga, precum amicul Dobrescu, după fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
numele de Santiago. Când era la școală și citise "Bătrânul și Marea" a asociat numele de "Santiago" cu marea. Da, Santiago trebuia să fie un om al mării, iar acum i se confirma ceea ce crezuse dintotdeauna. Santiago era un tânăr taciturn, cu spatele lat și umerii deosebit de rotunzi și bronzați, bărbia ascuțită, cu pomeții obrajilor ridicați. În ciuda trăsăturilor agreste, expresia lui era blândă și liniștitoare. Căutătura lui mândră avea să devină cu vârsta înțeleaptă și probabil la fel de tristă ca a bătrânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
le va săruta niciodată, la felul ei grațios de-a se mișca de pe un picior pe altul, asemănător păsărilor Flamingo. Nimic din privirea și gesturile lui Santiago nu trădau către lume sentimentele sale. Pentru restul lumii, Santiago trecea drept un taciturn și un însingurat, era cineva a cărui tovărășie nu era căutată. Marea era singura care cunoștea frământările lui. Seara, după ce bilețelul se odihnea deja șifonat în pumnul ei, se calma subit, încrețitura apelor se destindea într-o linie dreaptă. Pelicanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Împuținate-s zările azi, E-o molimă de mlaștini zăcute, Tu inimă mocnită mai arzi Otrăvile-odată băute... Mă-nșeală privirea din nou Și sânii fecioarei din glastră, Și-aștept taciturn, un ecou, Odată cu trecerea noastră; Adoarme-ntre lintiți undirea, Mi-e ceasul târziu, amintire, Visez cum din ceruri sclipirea Se stinge, pierdută-n privire... Pe aripi nocturne mă duc Hipnotic, în hău, cu părerea, Trecutul încerc să-l seduc Păstrându
AZI by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83749_a_85074]
-
că nu poate exista ceva mai dumnezeiesc decât acel țărm cu stânci de marmură răsărind albe dintre florile violete ale scaieților. A trecut atunci pe acolo Vecu, despre care se zicea că în tinerețe fusese poet. Era un bătrân foarte taciturn, uscat la trup, deșirat, adus din spate, cu o claie de păr blond spălăcit în care nu se cunoșteau decât de aproape firele albe. Umbla totdeauna singur, ca un somnambul, fără să intre în vorbă cu nimeni. Locuia tot singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
răspândindu-i-se prin Întregul corp, În timp ce soarbe cu Înghițituri mici vinul gros, stacojiu. Relaxat de scotch, Burgess rememorează anii petrecuți În slujba dlui James, experiențele din America și de pe la conacele importante din Anglia. Chiar și Joan Anderson, de obicei taciturnă, devine aproape cochetă. — Pe vremea aia n-aveai mustață, Burgess, spune ea după una dintre anecdote. Îți stă bine cu ea. Da, chicotește el. Când a pornit batalionul În marș din Calais spre front, toată lumea a primit ordin să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Juliei excluse această posibilitate. Chiar dacă familia mergea și anul acesta, ca de obicei, În Cornwall, nu Îi cunoștea pe membrii ei destul de bine pentru a se insinua În aceste momente de suferință și, oricum, ideea de a-i ține companie taciturnului și lugubrului Leslie Stephen, În absența Încântătoarei Julia, Împreună cu derutant de istețele lui fiice cu nasurile lor lungi, Vanessa și Virginia, care Îl observau Îndeaproape (după cum bănuia) pentru a-și râde de el pe la spate, nu era de contemplat. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
poezie foarte lungă. Strofele recitate de dânșii semănau între ele până la greață. Nici o dezvăluire mediumnică. Nici o sclipire de individualitate. Din toată șandramaua aceea amorfă s-au distins totuși două exemplare mai fistichii. Primul dintre ele, un individ delicat, subțirel, oacheș, taciturn, păpușesc, cu mișcări țăcănitoare și nevrotice de figurină mecanică, în poemele căruia toate zgârciurile, bubele, marile defecte și micile izbânzi ale Cenaclului de Luni se regăseau îngroșate. Cel de-al doilea, fonf, masiv, calamburgiu, tenisman, prahovean, c-o mustață cât
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
deranja teribil. Iar hotărârile ei erau definitive. Două fraze îl aduceau de obicei pe Vultur-în-Zbor în culmea enervării. Una îi aparținea Liviei Cramm. De fiecare dată când Deggle lăsa să-i scape vreo perlă neagră de înțelepciune de pe buzele-i taciturne, ea bătea din palme entuziasmată, ca o fetiță la pubertate căreia i se arată ceva deocheat în spatele unui tufiș, și exclama îentuziasmul făcând-o să-și piardă accentul meticulos studiat) Ai zice că-i taman dragul de Deggle în persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a lungul gardului, și dincolo de el, Înălțându-se tot mai sus, pe unul dintre plopii foarte mari din preajmă, până În vârful acestuia. Numai că, spunea părintele Severin, rău a făcut că nu a zis la nimeni preotul acela (un preot-călugăr taciturn, o fire retrasă). Într-o seară, noul grădinar, descoperind trandafirul acela agățător și speriat de Îndrăzneala lui, de faptul că se urcase atât de sus, a tăiat floarea, considerând-o un lucru peste firesc, ceva necurat. Un geamăt adânc, se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
totală contradicție cu ceea ce se Înțelege, de la greci până astăzi, prin eros-pasiune. Cum să accepte tocmai el, blazatul, bărbatul care a cunoscut imensa păcăleală sentimentală, care a măsurat vulgaritatea tuturor amorurilor, că ar putea deveni sclavul impulsurilor necontrolate? Marea pasiune taciturnă Îi conferă un aer fatal care dă bine și face ca În priviri să i se citească o strălucire tristă și profundă. Îndrăgostitul Întunecat se individualizează trecând drept singuratic și distant În ochii lumii.1 Așadar, deși ar vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
să se numere printre calitățile fundamentale ale individului. Sper măcar să compenseze cu măiestria În conducerea automobilului, m-am consolat. Pe ploaia asta, cu aglomerația din Paris, ar fi chiar dramatic ca lucrurile să stea altfel... Am avut noroc: ca șofer, taciturnul era un veritabil as, un virtuoz al traficului la vreme de diluviu. Se strecura printre celelalte mașini cu abilitatea diabolică pe care doar taximetriștrii din Orient o mai etalează, atunci când țin neapărat să demonstreze turiștilor străini că regulile de circulație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu cădeau picături de ploaie, ci o masă compactă de apă, pe care Învârtoșarea câinoasă a naturii o făcea cenușiu-vânătă. Eu, unul, cel puțin, nu vedeam la mai mult de doi metri distanță de geamul automobilului, așa că sângele-rece cu care taciturnul dezvolta fascinanta lui echilibristică rutieră mă umplea de admirație. Am vrut să i-o spun, dar m-am abținut: rigiditatea lui ostentativă nu merita complimentul. Un timp, am Încercat să uit de Întâmplarea cu bagajele, urmărind ce se petrecea afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]