437 matches
-
mea pe acest avocat. Încă de la început s-a purtat cu mine ca un tată. Recunosc, avea și vârsta... Serile treceam pe la el pe la cabinet ca să aflu cum merge procesul și să-i mai ofer detalii folositoare, apoi stăteam la taclale; mă tot trăgea de limbă, la început plin de curiozitate, transformată odată cu trecerea timpului într-o afecțiune pe care nici măcar nu încerca să o ascundă: cum merge treaba la serviciu, ce mănânc, cât dorm, ce aștept de la viață, ce fac
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
carte din lume cu acest titlu, publicată în 2007. Să revin la viața intensă profesională de la Urgență; eram ca într-o uzină cu foc continuu. Spitalul Floreasca era un spital serios, o muncă intensă, fără preget, nu era timp de taclale, de bârfe. Se muncea enorm. Nu am știut acolo altceva decât munca. Era un spital uriaș. Preparam multe produse medicamentoase. Să spun că pe atunci, în spital, erau puține „tipizate”. 90% din medicamentele care se administrau bolnavilor din spital erau
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
temporară a emoțiilor", căci o blocare a lor poate fi nocivă pentru sănătatea perdantului și pentru stabilitatea/echilibrul relațiilor lui interpersonale. De asemenea, ei mai recomandă: • audierea unei muzici agreabile; • lungi plimbări pe jos într-un peisaj plăcut; • statul la taclale cu prietenii; • vizionarea unei comedii sau a unei melodrame de succes; • ne cumpărăm niște flori care ne plac; • facem o baie; • medităm la sensul vieții; • ne rugăm; • facem muncă fizică; • ne relaxăm profund (idem, p. 190). Pe scurt, este binevenită
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Grigoraș, D. Urzică, A. Cosma, B. Urieșteanu, C onst. Milici; „O seamă de cuvinte” - Teofan Macovei, C. Atanasiu; „Vorbe adânci” - Gh. Bârsan, I.N. Portase, Emil Antonovici, Eco nom A. Cosma; „Ghicitori” - I. Paraschivescu, C. Gr. Chirica, I. Martin; „Glume, jătii și taclale” - N. I. Dumitrescu, D. Urzică, I. Paraschivescu; „Cântece” - B. Urieșteanu, Ion N. Popescu, Virgil Prichindel, Alecu M. Mocanu; „Cronica” d e G. Savin. În revistă au semnat colaboratori din toate județele țării iar de la Tutova sunt prezenți ca autori de materiale
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
revista care apărea pe o hârtie deosebit de bună, uneori, și cu un cuprins pe măsură. Dar, iată doar câteva rubrici: „O scrisoare”, „Despre Ion Creangă”, „Povești”, „Cântece bătrânești”, „Povestiri și legende”, „Ghicitori”, „Datine și credințe”, Vorbe adânci”, „Colinde”, „Glume, jitii, taclale”, cronici, poșta redacției, ilustrații de Stoica, dar și „Vrăji și farmece”, „De‐ale copiilor”, „Botanica populară”, „Boli de oameni, leacuri și descântece” etc. Revista a avut redacția la T. Pamfile Bârlad, strada Corbului, dar și la Chișinău, strada Pușchin nr.
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Când vorbim, nu totdeauna facem actul creator al înțelegerii iluminatoare, ce leagă de spiritual. Desacralizându-se, cuvântul devine câmp de acțiune pentru Lucifer. Nu toate informațiile, ce ne invadează, sunt veridice sau necesare. Terminologia alambicată a științei materialiste, abstractizarea noțiunilor, bârfa, taclalele, manipularea politică, reclamele, sunt formele alienării cuvântului și vorbirii. Optimizarea nivelului informațional al vorbirii este ușoară și constă în selectarea celor ce spunem, anume să fie bun (adică just), adevărat și frumos și realizabilă, prin însăși punerea acestei probleme. Cele
Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
fără de punte, poate mai hidoasă, mai neagră, scorojită toată de pelagră». Dan Deșliu Își aduce și el aminte. De «boema» de altădată: viața fără axă și fără țel a artiștilor regimurilor burgheze: «Hei, dulcea boemă de altădată, cu poveștile și taclalele amare lângă o halbă cu două pahareă ĂHei șoșoteală și bârfeală Îndestulată, mărimile cu monoclu și burtă, magnați cu mâna lungă și inima scurtăă». Iar Petru Vintilă Își caută amintirile În petele de sânge uscat de pe zidurile Griviței, sângele muncitorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ai blindatului castel, devenit prezidențial, îi primește deci pe cîte-o terasă mai retrasă, în cîte-o încăpere mai de taină. Nu se ferește: îi iese înainte oaspetelui iubit, prototipul activistului cu ghiul, îl îmbrățișează cu toată burta, după care trece la taclale, tolănit în fotolii din recuzita palatului. Ceva, totuși, s-a modificat în figura istoricului-șef: s-a cănit. Și-a schimbat, cum ar veni, părul. Cum să-i zic altfel, decît profanare, cohortei de mitocani care, trecînd prin țarcurile cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din jud. Vaslui. Al 2-lea Anuar al Școlii Normale de băieți "Ștefan cel Mare" din Vaslui, 1931-1932. 22. Caramfil I., Cântece populare de la Valea Prutului, 1872. 23. Densușianu O., Viața păstorească, București, 1943. 24. Furtună Dumitru Ec., Cuvinte scumpe, taclale, povestiri și legende, București, 1914. 25. Furtună Dumitru Ec., Povestiri și legende românești, București, 1913. 26. Gorovei Artur, Credinți și superstiții ale poporului român, București, 1914. 27. Gorovei Artur, Descântecele românilor, studiu de folclor, București, 1931. 28. Gheorghiu C.D., Calendarul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
și tu, am dreptate sau nu? Mona: (cu dificultate) Doamnă Marieta..., aveți dreptate... și n-aveți dreptate... Marieta: Ei asta-i! Cum adică am și n-am dreptate! Octav: Lasă că te scot eu din uluială... Dacă tot stăm la taclale, uite; în epoca aia de aur coclit, șomeri erau cu duiumul, numai că, în loc de ajutor de șomaj, li se dădeau salarii; salariul ajungea pentru că n-aveai ce cumpăra cu el; iar odinea și disciplina erau cele din orice pușcărie. E
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
speranței viitoare, care avea în centru ideea învierii. Ei nu credeau pur și simplu în viața de după moarte petrecută într-un fel de sferă platonică, în care sufletele drepților morți mergeau în cer și, într-o beatitudine platonică, stăteau la taclale toată ziua despre filosofie. De fapt, primii creștini rareori vorbesc despre intrarea în cer după moarte. Căutând în Noul Testament, vom găsi puține dovezi despre această idee. În această perioadă provizorie există pasaje care vorbesc despre „a merge pentru a fi
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
procedat cu moșia boierească a Umbrăreștilor între anii 1910-1921, fapt despre care am relatat într-un capitol precedent. În legătura cu cele întâmplate la Umbrărești (și în alte sate) au rămas amintirile povestite de către localnici când se adunau sărbătoarea la taclale, uitate și ele acum, și consemnările documentare păstrate în arhive, acte care ar trebui mai în amănunt cercetate și comentate, pentru ca posteritatea să cunoască fapte și adevăruri peste care „giulgiul rușinei și al uitării s-a întins prea curând”. 3
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]