479 matches
-
extirpă, mă îndeasă la loc!... La bulău! Chtir! Aud ecourile de la Palat "Curtea Supremă Adunată..." E ca Bibisi-ul și mai ticălos încă. "I s-a pus sechestru și pe ce nu avea", porcul! La un loc cu lăturile naționale! La Talcioc cu medalia lui militară! Să i se caute toate rănile! Aha, mutilat! Vai! 75! Ah, pentru 100! Să bată tobele!... Să fie sfârtecat din nou!, rejupuit de viu! Slănină ! Ardei iute! 10 000 pentru 100. Nu vă dă de gândit
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
intitulată Update. Expoziția se desfășura cu ocazia numirii orașului Copenhaga „Capitală Culturală Europeană 1996“ și urmărea întrunirea a peste 70 de artiste și artiști folosind o variație de medii. M-am gândit că ceea ce ar mai lipsi ar fi un talcioc multicultural într-o manifestație așa de vastă. Am gândit un concept numit „Worldmarket“. Acest concept are la bază prelungirea unei practici locale de supraviețuire a unui individ în afara societății la un nivel global. În același timp, doresc să validez această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
spații esențiale invadate de mahala: gara, de pildă, sau autogara, piețele alimentare... Crâșmele sordide nu sunt deloc pe cale de dispariție, ci riscă să se cronicizeze, năpădind zonele din preajma centrului. Atmosfera acestor micro-bidonviluri seamănă cu o lume a pușcăriei și a talciocului. Periurbanitatea pare să fie viitorul orașelor românești și pentru aceasta pledează dughenizarea concretă, vizibilă atât la margine, cât și în centru, stabilitatea buticurilor (și a buticarilor, o meserie destul de bine percepută încă), a gheretelor etc. Mahalaua socială Urbanizarea forțată a
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
un slot-machine cu manetă (veritabil sută la sută) în care se amestecă mai multe culori din spectru, există chiar și tonuri intermediare. Unele obiecte îmi taie respirația. E drept că nu mi amintesc să fi intrat de curând într-un talcioc chinezesc, dar sunt convins că există aici lucruri pe care nu mi le puteam imagina. Sau, oricum, despre care nu credeam că o minte omenească le ar putea plăsmui. Dacă ar fi rămas doar gânduri, probabil că acum nu m-
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
vorbindu-se decât rusește. La Odesa m-a impresionat mai întâi diferența dintre nivelul coborât al debarcaderului portuar și cel al platoului Câmpiei ruse pe care se întinde marele oraș, abrupt învins printr-un număr interminabil de scări; precum și renumitul talcioc, printre cele mai mari din lume. La Ialta ... în Crimeea ... am vizitat vila în care a avut loc istorica conferința Stalin-Churchill-Roosevelt .. cea care a hotărât soarta Europei după cel de al Doilea Război Mondial. Tot de aici ... din această frumoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
din acele franțuzoaice, soție de ștab din Partidul Comunist Român, devenit ministru prin anii ’50. Păstrasem o amintire precisă a chipului acelei femei, căci o zărisem la Institutul de Relații Culturale cu Străinătatea. Mă mai întâlnisem cu ea și la talcioc, uriașul târg de vechituri din apropierea Capitalei, unde oamenii se duceau să-și vândă obiectele personale. În timpul anilor ’50, talciocul a funcționat fără întrerupere într-o groapă, adică pe un uriaș teren viran înconjurat de cocioabe. Oameni de toate originile, reduși
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
a chipului acelei femei, căci o zărisem la Institutul de Relații Culturale cu Străinătatea. Mă mai întâlnisem cu ea și la talcioc, uriașul târg de vechituri din apropierea Capitalei, unde oamenii se duceau să-și vândă obiectele personale. În timpul anilor ’50, talciocul a funcționat fără întrerupere într-o groapă, adică pe un uriaș teren viran înconjurat de cocioabe. Oameni de toate originile, reduși la mizerie de proletarizarea generală, se duceau duminica cu tramvaiul, ca să vândă de toate și orice, sub privirea nepăsătoare
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
întrerupere într-o groapă, adică pe un uriaș teren viran înconjurat de cocioabe. Oameni de toate originile, reduși la mizerie de proletarizarea generală, se duceau duminica cu tramvaiul, ca să vândă de toate și orice, sub privirea nepăsătoare a autorităților. Prin intermediul talciocului și al Consignației, care se afla în centrul Bucureștiului, România a fost jefuită încetul cu încetul de resturile averilor particulare: tablouri, veselă, haine, covoare, s-a dus totul... O văzusem de aproape pe femeia aceea, o dată, când încercam să vând
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
al Consignației, care se afla în centrul Bucureștiului, România a fost jefuită încetul cu încetul de resturile averilor particulare: tablouri, veselă, haine, covoare, s-a dus totul... O văzusem de aproape pe femeia aceea, o dată, când încercam să vând la talcioc un metraj „urson“ cafeniu, trimis de la Paris de familia lui Vlad, într-unul din acele pachete care ne ajutau să supraviețuim. Pipăia țesătura pe care o țineam pe umăr. M-am întors și am privit-o. Ochii ei i-au
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
unele persoane se specializaseră în alegerea lucrurilor ușor de vândut în România, cum ar fi: faimoasele fuste plisate din tergal, cei trei metri de stofă pentru un costum bărbătesc, lame de ras și alte articole pe care le vindeam la talcioc. Averea lui Vlad conținea mai ales o motocicletă ușoară, cea cu care făcuserăm ultimul concediu la mare. Motocicleta, care figura bineînțeles pe lista întocmită la percheziție, fusese încredințată cuiva, sub răspunderea mea. Mă angajasem față de ofițerul de Securitate care procedase
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
prin care, exprimându ne în termenii epocii, se oficializa deposedarea unei clase sociale de către altă clasă socială. Pentru cei care nu voiau să cedeze statului nouă zecimi din valoarea obiectelor pe care le vindeau pentru a supraviețui, ultima soluție rămânea „talciocul“. Acest cuvânt de origine rusă („talcioc“ însemnând lovitură, izbitură) desemna o uriașă piață situată la marginea Bucureștiului, într-o veche carieră de lut. Comparat de G. Călinescu cu unul din „cercurile infernului“ lui Dante, talciocul aduna în fiecare duminică, direct
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
epocii, se oficializa deposedarea unei clase sociale de către altă clasă socială. Pentru cei care nu voiau să cedeze statului nouă zecimi din valoarea obiectelor pe care le vindeau pentru a supraviețui, ultima soluție rămânea „talciocul“. Acest cuvânt de origine rusă („talcioc“ însemnând lovitură, izbitură) desemna o uriașă piață situată la marginea Bucureștiului, într-o veche carieră de lut. Comparat de G. Călinescu cu unul din „cercurile infernului“ lui Dante, talciocul aduna în fiecare duminică, direct pe pământ, pe mai multe hectare
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
a supraviețui, ultima soluție rămânea „talciocul“. Acest cuvânt de origine rusă („talcioc“ însemnând lovitură, izbitură) desemna o uriașă piață situată la marginea Bucureștiului, într-o veche carieră de lut. Comparat de G. Călinescu cu unul din „cercurile infernului“ lui Dante, talciocul aduna în fiecare duminică, direct pe pământ, pe mai multe hectare, zeci de mii de persoane care vindeau și cumpărau obiectele cele mai neașteptate. Acolo vindea uneori Sanda Stolojan obiectele pe care familia franceză a soțului ei i le trimitea
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
înțelepciunea care-l compromite și-l ridiculizează. Soarta profeților, a vizionarilor, a «nebuniloră, la noi, e să ajungă la o criză de lehamite, să se scârbească, la un moment dat, de ideile lor. La limită, prin bășcălie, orice Golgota devine talcioc (p. 330). Drama este că suntem mereu prea deștepți, prea învârtiți, prea șmecheri. Ne vom vindeca vreodată? Octavian Paler nu pare să aibă mari speranțe. înclin să i dau dreptate. Cu tot regretul. 7. Intelectualii și politica Schimbarea de regim
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
lecție de uitare Am păstrat un singur blestem: Poezia Umbră mea curge că ploaia Pe umerii vântului, La marginea lumii trece Înfricoșata mașină a tăcerii Cerul sălbatic și larg cât Însumi În ochi. Blestemul de duminică Duminică am trecut prin talcioc Salutari din rai celui ce a inventat Asemenea pozna plină de farmec Mă simțeam etern prin nimicuri Și iertam toată ipocrizia Acestor simpatici poeți potlogari. XXX Să te poți aruncă de la etajul zece Al unei cărți; Să auzi În tăcerea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
lăsat acest volum, la nici 18 ani Împliniți. După sfârșitul sau, În condiții suspecte, În seara de 21 spre 22 decembrie 1986, Îi șosea pașaportul pentru plecarea definitivă În SUA. I-a rămas doar această carte („Duminică am trecut prin talcioc/ Salutari din rai celui ce a inventat/ Asemenea pozna plină de farmec”) și amintirea unui avid căutător de comori cărturărești. Alexandru Tăcu Zeletin, fost deținut politic, nepublicat vreodată În volum Înainte de 1989, mereu supravegheat de Securitate, mai cu seamă după ce
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
jos și murdar. Nu se uita foarte des la peisajul sumbru, stătea pierdut în caiete și foi cu note, poze vechi, câteva cărți, la birou, la lumina unei lămpi uzate, pe care o cumpărase pe o nimica toată dintr-un talcioc, de la un sărman bătrân care nu mai avea unde să locuiască și își pusese pe un covoraș prăfuit tot ce a mai putut salva din agoniseala sa. O lampă galbenă, ca o ciupercă, având capul acoperit de un material textil
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
buzunarul celălalt, mascat de batistă, mai adăugai pentru liniștea mea și a băieților. Era prima oară când vedeam un asemenea furnicar printre mormanele de încălțăminte, îmbrăcăminte, sacoșe de diferite dimensiuni, artizanat, puncte alimentare cu specific local. Am intrat în acest talcioc aberant cu sentimentul că nu mă voi apropia de nici un fel de produs, aveam chiar sentimentul că era neconform cu statutul meu să mă aprovizionez de la negustori de mâna a doua, a treia. După nici zece minute mi-am schimbat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
mă voi apropia de nici un fel de produs, aveam chiar sentimentul că era neconform cu statutul meu să mă aprovizionez de la negustori de mâna a doua, a treia. După nici zece minute mi-am schimbat complet gândirea. Nu era un talcioc decât aparent, în modul de organizare, produsele erau chiar noi, de calitate și toată lumea se tocmea și cumpăra cu moneda lor locală solii -, astfel că transformând prețurile în dolari totul era incredibil de convenabil, accesibil. Începuse să îmi placă, deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
chiar noi, de calitate și toată lumea se tocmea și cumpăra cu moneda lor locală solii -, astfel că transformând prețurile în dolari totul era incredibil de convenabil, accesibil. Începuse să îmi placă, deși îmi aducea în memorie perioada studenției, când vizitam talciocul din Dudești doar să îmi încânt ochii cu opere de artă ce se vindeau de către oameni în vârstă pe prețuri de nimic, vânzătorii fiind obligați de foame să vândă pe ce le dădeau trimișii potentaților vremii. De fiecare dată, plecam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
plăcere senzuală care aici, în țară, nici n-ar fi putut exista din cauza pauperizării vieții cotidiene. De altfel, am și vârât-o jos de tot în dulap, iar apoi, înaintea plecării din România, am vândut ambele cămăși de noapte la talcioc, împreună cu un prieten. Pentru a atrage clienții, prietenul meu a fluturat în aer mai întâi cămașa cu zimți de zăpadă. Cunoscând istoria confecționării ei, îi făcea reclamă strigând: „Veți dormi în ea mult și bine, ca un peisaj de iarnă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
dar prima formă candidă. Fiindcă, aflată într-un tren german, ea nu știa că a te simți la cheremul altora e o stare ce poate călători cu trenul de noapte. și nici că prietenul meu, cel care făcuse reclamă la talcioc cămășilor de noapte, murise la doi ani după aceea și cu o jumătate de an înainte de căderea lui Ceaușescu. Era spânzuratul care-mi scrisese pe ultima lui carte poștală: „Îmi mușc uneori degetul ca să simt că mai exist“. Fusese găsit
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
-și rotească ochii, nu medita la sensul cuvintelor și disprețuia regimul politic din țară considerându-l drept declararea stării de faliment în materie de senzualitate. Nu mai trăiește nici ea, la fel ca și prietenul care mi-a vândut la talcioc cămășile de noapte. Văzându-i în magazine pe Inge Wenzel și pe fratele ei Jakob, mi s-a părut că i-au expus acolo pe cei doi tineri morți, însărcinându-i cu parada modei în noul sezon. Acum sunt neînsuflețiți
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ofițeri. Ieșim îmbrăcați în grabă și nespălați pe betonul din curtea unității. Suntem obligați să întindem inventarul nostru mizer pe foi de cort și să așteptăm vizita comandantului de unitate. Plouă mărunt, este frig, umed, curtea unității seamănă cu un talcioc din piața Obor. Comandantul tocmai chestionează un răcan de ce nu are "necesarul" de ață de cusut în rucsac, pentru că în timp de război, dacă ni se rup nasturii de la cămașă, trebuie să fim pregătiți să-i coasem chiar și sub
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fetele mari își pun nu știu ce sub pernă“, „țăranii ung cu usturoi grinda“ etc. Fetele mari de la țară sunt însă conștiente că mult mai eficientă pentru viitorul lor amoros este discoteca de la căminul cultural. Iar țăranii, îmbrăcați cu flanele luate din talcioc, se uită la domnul acela de la oraș care soarbe pofticios din borșul dumnezeiesc - făcut după o rețetă tradițională, dacă nu chiar neolitică (cu muguri de trestie și șapte tipuri de pește) - șiși înmoaie pâinea în sosul conservei de stavrid pe
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]