KorAP: Find »[drukola/base=tangou & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...34 >

842 matches

Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771

le pătimești până la moarte" înseamnă acceptarea inexorabila a destinului, a unei forțe care îl ghidează pe om, ajungându-se până la conceptul de karma hindusa, "pe care unii o aduc din alte vieți", cuvinte ce ne introduc în lumea magică a tangoului. Tangoul cuprinde toate cele patru elemente ale cosmosului pe care le preamăreau grecii antici: pământul, apa, focul și aerul. Sunt patru elemente care au dat naștere unei "cosmoviziuni asupra omului și universului", spune Vicente Rubino în Pară una alquimia del

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
pătimești până la moarte" înseamnă acceptarea inexorabila a destinului, a unei forțe care îl ghidează pe om, ajungându-se până la conceptul de karma hindusa, "pe care unii o aduc din alte vieți", cuvinte ce ne introduc în lumea magică a tangoului. Tangoul cuprinde toate cele patru elemente ale cosmosului pe care le preamăreau grecii antici: pământul, apa, focul și aerul. Sunt patru elemente care au dat naștere unei "cosmoviziuni asupra omului și universului", spune Vicente Rubino în Pară una alquimia del tango

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
ca mamă-oraș, ca femeie, simbol al perenului, nostalgia locuitorului din Río de la Plata. Aerul înseamnă ceea ce se ridică, ceea ce încearcă învingerea gravitației, reprezentat de dans; apă care se scurge, care ne scăpa printre mâini este timpul, iar focul este inima tangoului, reprezentată de burduful bandoneonului. Începând cu "scumpă mea mama", până la "încă îmi mai aud maica / încă o aud cum ma mintea / pentru ca viața nu mi-a dat / ce ea în leagăn îmi spunea", mama, ca simbol al căminului, este o

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
bandoneonului. Începând cu "scumpă mea mama", până la "încă îmi mai aud maica / încă o aud cum ma mintea / pentru ca viața nu mi-a dat / ce ea în leagăn îmi spunea", mama, ca simbol al căminului, este o constantă în textele tangourilor, dar mama este și Buenos Aires, stăpâna ținutului La Plata, că mama care are grijă de fiii ei, într-un spațiu magic, care îi dă locuitorului identitate, nume, rădăcini: "Cum să nu vorbesc de Buenos Aires, / dacă numai așa știu cine sunt

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
de Buenos Aires, / dacă numai așa știu cine sunt!"157. Cântărețul de tango confundă adesea mama cu Buenos Aires, cu ambele are o conversatie ce incită la confesiune: " Ce ți se întâmplă, Buenos Aires? / Cine a comis fărădelegea / Să schimbe cu pizzerii / leagănele tangoului?"158. Cântărețul de tangou asociază mama cu barul unde obișnuiește să-și plângă nostalgiile, în care află un ambient primitor, ca uterul matern, un refugiu, casa: "Cum ai uitat ce ți-am cerut, / crâșma din Buenos Aires / când numai tu în

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
așa știu cine sunt!"157. Cântărețul de tango confundă adesea mama cu Buenos Aires, cu ambele are o conversatie ce incită la confesiune: " Ce ți se întâmplă, Buenos Aires? / Cine a comis fărădelegea / Să schimbe cu pizzerii / leagănele tangoului?"158. Cântărețul de tangou asociază mama cu barul unde obișnuiește să-și plângă nostalgiile, în care află un ambient primitor, ca uterul matern, un refugiu, casa: "Cum ai uitat ce ți-am cerut, / crâșma din Buenos Aires / când numai tu în viața asta / îmi mai

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
ambient primitor, ca uterul matern, un refugiu, casa: "Cum ai uitat ce ți-am cerut, / crâșma din Buenos Aires / când numai tu în viața asta / îmi mai amintești de bătrână mea!"159. Nostalgia mamei, ca refugiu, ca odihnă, este esența metafizicii tangoului argentinian, al autoexilatului-imigrant, în sensul pe care îl dă acestei dicotomii Mariana Bustelo 160. Distanță față de țara Bustelo o definește fie ca rezultat al deciziei personale, fie determinată de cauze exterioare sau din ambele motive. De aceea, trebuie făcută o

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
la "a fi obligat" să lași totul, abandonând țară cu minimul necesar, este diferența dintre a vrea să pleci și a trebui să pleci, iar autoexilat cuprinde atât sensul de imigrant, cât și de exilat, "două rele unite" spune autoarea. Tangoul că dans este "straniu", singular în lume prin stil, introvertit și introspectiv în același timp. "Lumea bună" îl catalogase drept dans lasciv, cu vădit caracter sexual, așa cum, de fapt, orice dans, de la originile sale mitice, are un caracter sexual, incepand

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
sexual, așa cum, de fapt, orice dans, de la originile sale mitice, are un caracter sexual, incepand cu dânsul popular, până la baletul clasic și așa-numitul dans modern. "Dânsul din sudul Italiei, la tarantula, are simbolic un marcat caracter de "convulsii orgasmice". Tangoul are un "pronunțat caracter senzual și sexual", așa cum apare la Manuel Romero 161 în Corazón de arrabal, unde cuvinte că "dorința sexuală" sunt explicite, însă, de la caracterul lui sexual "s-a ridicat spiritual până la a se transformă într-un ritual

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
o corporalitate comandata răspunde unei chemări interioare, metafizice. Balerinii dansează ceremonios, în liniște, ca și cum ar fi în tranșă mistica, sau, așa cum spune Sábato, citat de Claudio Maris, "că să mediteze la soarta lor, care în general este amară; în dânsul tangoului s-a produs ceea ce se poate numi ritualul-ofrandă repetitiv al miturilor cosmogonice: de la haos la cosmos, de la lupanare la ordinea metafizica"162. De aceea omul tangoului reunește cele patru elemente heraclitiene: pământ, foc, aer, apa: el vrea să se ridice

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
Maris, "că să mediteze la soarta lor, care în general este amară; în dânsul tangoului s-a produs ceea ce se poate numi ritualul-ofrandă repetitiv al miturilor cosmogonice: de la haos la cosmos, de la lupanare la ordinea metafizica"162. De aceea omul tangoului reunește cele patru elemente heraclitiene: pământ, foc, aer, apa: el vrea să se ridice în aer, prin dans, să învingă fizică, să se revolte contra morții, să fure focul care să-i asigure perenitatea ca om, să-și trăiască propriul

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
amiază cenușăreasa așteaptă / firimiturile datornicei dimineți / Aici umbra-mi zadarnica / la fel ca cea finală / s-o pierde-ntr-un târziu, fragilă./ Nu ne unește iubirea, ci mai degrabă spaimă / de astă poate îl iubesc atât"164. Melancolica intensitate a tangoului, combinată cu alura demnă a dansatorului de tango, semnal corporal care trimite la o atitudine mult mai profundă este ținută morală a argentinianului, ce pare o sfidare la adresa tuturor mizeriilor vieții, dar și a iminentei morții reprezintă o soluție existențiala

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
demnă a dansatorului de tango, semnal corporal care trimite la o atitudine mult mai profundă este ținută morală a argentinianului, ce pare o sfidare la adresa tuturor mizeriilor vieții, dar și a iminentei morții reprezintă o soluție existențiala, coregrafierea unei filosofii. Tangoul a fost uneori asimilat sexului sau considerat un simplu dans lasciv. Deși s-a născut în lupanare, ar trebui, spune Sábato, că tocmai acest lucru să ne convingă că, dimpotrivă, este departe de această accepțiune, pentru că "o creație artistică este

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
sexul ceea ce-l neliniștea pe imigrantul de la Buenos Aires, ci el tânjea după comunicarea cu altă ființă, după iubire, după femeia că iubita, mama, cămin, si nu prezenta, atât de pasagera, a acesteia ca obiect de desfrâu. Așa cum spun versurile unui tangou: În viața mea am avut multe, multe averi, / Dar niciodată o femeie"166. Ideile cu privire la sexul fără iubire, pe care Sábato le expune în eseul sau Heterodoxia, le reia pentru a explica dimensiunea metafizica a tangoului prin prisma erotismului. În

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
Așa cum spun versurile unui tangou: În viața mea am avut multe, multe averi, / Dar niciodată o femeie"166. Ideile cu privire la sexul fără iubire, pe care Sábato le expune în eseul sau Heterodoxia, le reia pentru a explica dimensiunea metafizica a tangoului prin prisma erotismului. În sexul pur, spune Sábato, corpul celuilalt este un simplu obiect și doar simplul contact cu materia în stare pură nu satisface dorința omului de a depăși limitele singurătății sale. Fapt și pentru care, spune Sábato, "actul

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
Sábato, "actul sexual pur este de două ori trist, pentru că nu numai că îl lasă pe om în singurătatea sa inițială, ci îi adâncește singurătatea și îl lasă trist și frustrat"167. Este unul din mecanismele care pot explica tristețea tangoului, legată strâns de durere, disperare, resentiment, amenințare, sarcasm. Tot prin prisma sexului, există în tangou un resentiment erotic și o manifestare a sentimentului de inferioritate a noului argentinian, pentru că sexul este una din formele primare ale puterii. Machismul, trăsătură intrinseca

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
pe om în singurătatea sa inițială, ci îi adâncește singurătatea și îl lasă trist și frustrat"167. Este unul din mecanismele care pot explica tristețea tangoului, legată strâns de durere, disperare, resentiment, amenințare, sarcasm. Tot prin prisma sexului, există în tangou un resentiment erotic și o manifestare a sentimentului de inferioritate a noului argentinian, pentru că sexul este una din formele primare ale puterii. Machismul, trăsătură intrinseca a portenului, îl "obligă" pe bărbatul argetinian să aibă orgoliu în fața celorlalți, care îl judeca

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
vedere al lui Sábato, "chintesența argentinianului mediu".Toate acestea fac din tango un dans introvertit, "un gând trist care se dansează", invers decât se întâmplă în celelalte dansuri populare, care sunt extrovertite și euforice, cu tente vădite de erotism vesel. "Tangoul este (...) fenomenul cel mai întunecat care a existat vreodată în vreun dans popular și numai un gringo poate comite tâmpenia de a discuta sau a se distra în timp ce dansează un tangou"168. Un napolitan care dansează tarantela se distrează, portenul

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
extrovertite și euforice, cu tente vădite de erotism vesel. "Tangoul este (...) fenomenul cel mai întunecat care a existat vreodată în vreun dans popular și numai un gringo poate comite tâmpenia de a discuta sau a se distra în timp ce dansează un tangou"168. Un napolitan care dansează tarantela se distrează, portenul, cănd dansează tango, o face ca să mediteze la soarta să, care în general este grea, sau ca să se gândească la existența omului, argentinianul nu râde și nici nu se distrează, iar

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
face ca să mediteze la soarta să, care în general este grea, sau ca să se gândească la existența omului, argentinianul nu râde și nici nu se distrează, iar dacă râde, o face cu o grimasa grotesca, "care numai râs nu este". Tangoul este un dans dramatic, că tot ce este porteno, în general, spune Sábato, iar, dacă uneori textul sau are umor, acesta are agresivitatea unui "bobârnac argentinian", în timp ce cuvintele sale sunt epigrame ce conțin ranchiuna și sarcasm sau au o latură

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
mai aduci aminte, frate, / de vremurile alea?"170, sau, cu acreala, da sentințe: Se duce viața, se duce și nu se mai întoarce; / mai bine să profiți cât poți și să arunci / necazurile din tine"171. În textele existențialiste ale tangourilor lui, Discépolo, în stil horațian, își vede iubita, altădată frumoasă , acum bătrână și trecută: "Când o să vezi că astea, lângă tine, / îți probează rochiile pe care le lași / o să-ți amintești de prostul ăla / Care, frânt fiind, s-a pus

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
imobil, simțindu-se în largul lui în mai multe civilizații și literaturi, un monstru superb (...)"101, care se mișcă cu aceeași dezinvoltura în domenii atât de diferite și care știe să vorbească "cu atâta subtilitate despre Veșnică Reîntoarcere și despre Tangou"102, Cioran îl considera "condamnat", din cauza că "neșansa de a fi recunoscut s-a abătut asupra să"103. Disprețul pentru scris că "obligație profesională" și pentru publicitate îl apropie din nou pe Cioran de Sábato. Iată, în acest sens, ce

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
Groupe de recherche Amérique Latine Histoire et Mémoire ALHIM de l'Université de Paris). 14 Darío Copi este pseudonimul pentru Raúl Taborda, autor de opere de teatru argentinian, care se instalează la Paris în 1962. 15 Autorul face referire la tangoul "Anclao en París" ("Ancorat în Paris"), al lui Enrique Cadícamo, în care personajul trăiește la Paris timp de zece ani, fără bani și mereu cu nostalgia pentru Buenos Aires. 16 Héctor Bianciotti a colaborat cu Copi la acest ziar. 17 Gustavo

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
Ibid., p. 133. 82 Carlos Cătănia, op. cît., p. 24. 83 Personaje din românele lui E Sábato, Tunelul și Despre eroi și morminte. 84 Personaje malefice din aceleași române. 85 Nelly Martínez, op. cît., p. 87. 86 Interpret celebru de tangouri argentiniene (referiri în capitolul "Metafizica tangoului"). 87 Titluri de tangouri celebre din Argentina. 88 Ernesto Sábato, Sobre héroes y tumbas, p. 485. 89 Ernesto Sábato, Înainte de tăcere, p. 179. 90 Idem. 91 Julia Constenla, Medio siglo con Sábato, Javier Vergara

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
op. cît., p. 24. 83 Personaje din românele lui E Sábato, Tunelul și Despre eroi și morminte. 84 Personaje malefice din aceleași române. 85 Nelly Martínez, op. cît., p. 87. 86 Interpret celebru de tangouri argentiniene (referiri în capitolul "Metafizica tangoului"). 87 Titluri de tangouri celebre din Argentina. 88 Ernesto Sábato, Sobre héroes y tumbas, p. 485. 89 Ernesto Sábato, Înainte de tăcere, p. 179. 90 Idem. 91 Julia Constenla, Medio siglo con Sábato, Javier Vergara Editor, Santiago de Chile, 2000, p.

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]