681 matches
-
solemn de întemeire a Republicii”. Următorul pas este radical schim- bat, el marchează spiritul sărbătorii, „La 7, se desfundă în toate răspântiile boloboace, în sunetele marșului eroic de la ’48”, urmează, „La 8, o parte din popor, cu polițaiul și un taraf de lăutari, mergem la grădina Lipănescului”. Cum măsurăm această trecere rapidă de la Monarhie la Republica constituită ad hoc, de la revolta care nu întâm- pină nici cea mai mică rezistență la sărbătoarea care îi adună pe aproape toți cetățenii noii republici
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
invocă prezența acțiunii politice, boborul își manifestă prezența în cadrul sărbătorii dirijate avizat de către șeful poliției. Chiar și fracționările temporare nu-l divid, poporul rămâne o uni- tate cu care operează naratorul : „o parte din popor, cu poli- țaiul și un taraf de lăutari” se deplasează într-o grădină de vară, dar poporul rămâne compact. Numeroasele ocurențe în care apare cuvântul „popor” denotă o strategie eficientă de sonorizare demagogică a termenului : „Când poporul a călcat poliția (...)”, „cauza sfântă a poporului”, „cu cât
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de sonorizare demagogică a termenului : „Când poporul a călcat poliția (...)”, „cauza sfântă a poporului”, „cu cât înaintează acest brav popor”, „poporul ca gardă civică a Republicei”, „în Piața Unirii plină de popor”, „o parte din popor, cu polițaiul și un taraf de lăutari”, „sunt sublime momentele când un popor martir sfarmă obedele și cătu- șele tiraniei ă...Ă și - te pupă ! O !”, „și să spargă o oală cu poporul lui”, „ Încet-încet, cu ultimii cârnați, cu ultimele fleici și oale, se strecură
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
primare din Fălticeni, își amintește învățătorii pe care i-a avut dar și momentul când l-a cunoscut pe Mihail Sadoveanu "un băițoi mare parcă era fiu de lipovan"(p.45). Frânturi din viața cotidiană a Fălticenilor sunt surprinse prin "taraful de lăutari a lui Anghel Balica" alcătuit din opt cântăreți "și mort să fi fost tot te sculai, așa cântau de frumos" (p.46), taraful lui Balica, fiind cel mai vestit din zona Fălticenilor. Un alt episod este cel cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
era fiu de lipovan"(p.45). Frânturi din viața cotidiană a Fălticenilor sunt surprinse prin "taraful de lăutari a lui Anghel Balica" alcătuit din opt cântăreți "și mort să fi fost tot te sculai, așa cântau de frumos" (p.46), taraful lui Balica, fiind cel mai vestit din zona Fălticenilor. Un alt episod este cel cu protopopul Gheorghe Zaharian "neam de țigan și nici n-are obraz, nici rușine și nici frică de Dumnezeu" (p.55). Un episod interesant aproape necunoscut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
pe doamna o chema Olga. Era foarte frumoasă și vorba lui M. Eminescu, [11] era fragedă ca o floare albă de cireș. Era frumoasă, s-o rupi în genunchi! Când își sărbătorea Iorgu Mironescu patronu lui la Sfântul Ghiorghi, venea taraful de lăutari a lui Anghel Balica, alcătuit din 8 cântăreți și mort să fi fost, tot te sculai, așa cântau de frumos. Cine lua parte la sărbătorirea patronului lui Iorgu Mironescu? Dl.Costică Mălinescu, om foarte frumos și de petrecere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mine, care n-aveam nimic. Și Anghel Balica cânta din gură, după sufletul fiecărui petrecător. Și eu mă uitam drept în gura lui, pare că îl văd chiar acum, cum cânta. La toate petrecerile mari era chemat Anghel Balica, cu taraful lui de cântăreți era cel mai vestit din Fălticeni. Am dansat și eu în tinereța mea foarte mult, că mi-a fost foarte drag să dansez valsuri, mai ales în tovărășia unei domnișoare și doamne foarte frumoase și bune dansatoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
părău. Și s-au îmbătat rău de tot băeții tineri, de nu se puteau ține în picioare. Eu am dansat cu tot dragul, polcuță scuturată, și vals ca furtuna, de rară frumuseță, cântat de Anghel Balica mare chitarist și cu taraful lui compus din 8 muzicanți. Mort să fi fost și tot te sculai să joci. Și Grigore Lateș socrul cel mare n-a poftit la nuntă 2 elevi străluciți: pe Ioan V.Balan și pe Gh.Grigoriu, ca și cum nunta n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
satul Dumbrăvița, comuna Fîntîna Mare, județul Suceava. Serviciul divin l-a făcut tânărul și frumosul preot Ermil Gh.Grigorescu din Râșca. Petrecerea s-a făcut în casa brigadirului silvic, bădia Grigoriță Gh. Florescu. Muzică a fost vestitul Anghel Balica, cu taraful lui alcătuit din 8 muzicanți, el fiind mare și vestit chitarist. Au fost prea mulți invitați. Era și mâncare și băutură, dar n-avea în ce-ți pune. Noi, adică eu și rudele de la Boboești ne-am dus la sora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
român, a avut diverse meserii sufleor, bibliotecar, revizor școlar, publicist la "Curierul de Iași", "Timpul", "Convorbiri Literare", participant la ședințele cercului "Junimea" fiind apropiat a cercurilor conservatoare din jurul lui Titu Maiorescu; membru post mortem al Academiei Române; 12. Anghel Balica, șef taraf vestit Fălticeni, fără studii, la care a stat în gazdă Mihail Sadoveanu în anii 1894-1895; 13. Alexandru Vlahuță, (1858-1919) scriitor, profesor, avocat, a publicat în revistele "Convorbiri literare", "Armonia", "Epoca", "România liberă", "Revista nouă", a coordonat "Sămănătorul", și a condus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
seară, veneau fetele cu mamele lor , ultimele se așezau pe scaune la marginea sălii și privea u care este și cum arată băiatul care îi cheamă și îi joacă fa ta. Se cânta de către o formație de lăutari - și chiar tarafuri - venite din satele Dagâța,Valea Ursului. Toată noaptea se cânta și se dansau jocurile învățate de la părinți și bunici - sârba, hora, corăgheasca, polca, și din când în când, așa mai stilat, câte un tangou, vals, fox trot și Cia-cia. O
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
capra râioasă! Și o nouă ploaie de petre distruse transparentul cu desăvârșire, de nu mai rămase nici un petic din el. Iar publicul, în loc să ieie partea grecoteiului, făcu imediat cauză comună cu noi și prinse să strige: Muzica!... Hora Unirei!... Atunci tarafurile de lăutari, cari în atâtea rânduri și-au văzut scripcele 12 și cobzele lor umplute cu sorocoveții 13 și irmilicii noștri, intonară în aplauzele frenetice ale publicului întreg Hora Unirei, vestita horă a lui Alecsandri, care era cântecul înălțător, hrana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
închina la sănătăți, istorisea anecdote cu haz, priveghea ca nimene să nu rămâie în urmă cu paharul, într-un cuvânt da mereu cep entuziasmului și butoaielor cu vin. Când iată că de după niște tufari apăru tocmai în momentul psihologic un taraf de lăutari care ne-au adulmecat cum adulmecă prepelicarul vânatul și începu să ne cânte de inimă albastră. În fruntea tarafului era vestitul, bătrânul Barbu Lăutariul cu cobza în mână, cu fața zbârcită ca o ciupercă, cu poala antereului aninată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mereu cep entuziasmului și butoaielor cu vin. Când iată că de după niște tufari apăru tocmai în momentul psihologic un taraf de lăutari care ne-au adulmecat cum adulmecă prepelicarul vânatul și începu să ne cânte de inimă albastră. În fruntea tarafului era vestitul, bătrânul Barbu Lăutariul cu cobza în mână, cu fața zbârcită ca o ciupercă, cu poala antereului aninată de brâu, o legendă în carne și oase, o rămășiță uitată de moarte a moravurilor patriarhale dispărute, Barbu, pe care Alecsandri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
sau n-a știut, să le spunem că în 1939, România a participat în S.U.A. la un festival, alături de alții, unde fiecare s-a dus cu ce avea specific. Noi ne-am dus cu sarmale, mititei, iu-hu-hu pe dealul morii, taraf smolit, voie bună și Maria Tănasă. După 60 de ani, în 1999 am fost iar în S.U.A., și iar mititei, lăutari, meșteri populari, ouă încondeiate, taraf albit, tot tacâmul, mai puțin Maria Tănasă, asta ca să-ți dai seama cât de
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ce avea specific. Noi ne-am dus cu sarmale, mititei, iu-hu-hu pe dealul morii, taraf smolit, voie bună și Maria Tănasă. După 60 de ani, în 1999 am fost iar în S.U.A., și iar mititei, lăutari, meșteri populari, ouă încondeiate, taraf albit, tot tacâmul, mai puțin Maria Tănasă, asta ca să-ți dai seama cât de afurisită-i tradiția, se ține de român ca scaiul de câine. Tradiționalismul e atât de impregnat în conștiința românească, încât o grupare de oameni, de altfel
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
pe vreo fereastră întredeschisă, oricare ar fi fost ea; de altminteri, erau toate închise, cu storurile lăsate. Seara următoare, locotenentul și-a petrecut-o la Cetatea Albă, antrenat de niște camarazi care descoperiseră câteva cârciumi deochiate cât cuprinde, unde cântau tarafuri de țigani. Doar peste două zile, întorcându-se acasă după-amiaza devreme, își spuse că putea face eventual un tur de plajă înainte de a se culca (devreme!). La vilă nu a întâlnit-o decât pe bătrâna Motea, care, deși nu se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
aproape îndurerați, de parcă venea sfârșitul lumii. Cum apocalipsa întârzia, luară obiceiul să se întâlnească pe plajă în serile când Nastia nu era reținută la sanatoriu și locotenentul pe zonă. Totuși aranjă de câteva ori în același loc un chef cu taraf ca la Cetatea Albă. Zona răbda multe. Nastia venea calmă, niciodată grăbită, niciodată nerăbdătoare, invariabil în rochia cu bretele și sandalele în mână. Privind-o cum merge pe marginea apei, sigură de ea, cu un aer de femeie liberă, independentă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
își făcea scurte apariții ca să se odihnească puțin și pleca iar, fără să fi dormit pe săturate. Și apoi, viața se întoarse la cursul ei aproape normal. Rămânând în continuare de veghe, au luat iar calea Cetății Albe și a tarafurilor de țigani. Îi crește părul la loc. Și genele, și sprâncenele. Fața ei are o nuanță mai vie. Pielea își recapătă culoarea. Dar corpul îi funcționează altfel. Și-a pierdut discreția, atrage neîncetat atenția asupra dificilei lui funcționări, de mașină
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se spune, sugerându-ni-se discret să nu exagerăm. Un bucătar mustăcios taie - la alegerea noastră - hălci dintr-un porc fript. O femeie plinuță, cu mâni albe și pufoase, ca două pernuțe, ne îndeamnă, în flamandă, să luăm și legume. Taraful cântă muzică de petrecere. Adrian Popescu spune: „Niciodată n-am mai mâncat desculț în Belgia...”. VITALIE CIOBANU: Seara, aglomerație teribilă în Piața Charles de Gaulle. Din ce cotloane a mai ieșit și mulțimea asta? Adolescenți de 14-18 ani, atrași, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
libertatea”. „Libertatea?... Care libertate?”, s-a mirat cucoana, înfruntând privirea consternată a colegului nostru. „Ce să facem cu ea?” VASILE GÂRNEȚ: Plecăm cu un sentiment de ușurare din Kaliningrad. Chiar și acei care se arătau cumva excedați de „ospitalitatea” rușilor - tarafuri, vodcă, matrioște etc. - conchid acum că a fost ca o „escală în timp”. Studenții ne ajută la bagaje, peronul gării e invadat din nou de rafale de marș militar. Aflat încă la hotel, prind un fragment dintr-un interviu TV
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
brodată pe fețe cu motive frumoase, pentru ca aceasta să-i poarte tinerei femei noroc și să aibă cât mai curând un prunc deștept și frumos. În ziua nunții, Xiangling a plecat cu o lectică luxuoasă însoțită de prieteni și un taraf, ce cânta cu însuflețire. Pe drum, a început brusc să plouă și întreaga suită s-a adăpostit într-un pavilion. Peste puțin timp, a sosit în apropierea pavilionului o altă lectică de mireasă, dar mai mică și sărăcăcioasă. Mireasa plângea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
desenat din nou, iar seara, când a ieșit pe ușa camerei ei, era atât de deprimată, încât spătarul s-a și speriat văzând-o palidă și cu ochii roșii. Balul n-a fost nici pe departe ceea ce sperase ea. Un taraf jalnic de lăutari aduși din cetate cântau câte un cântec-două, apoi făceau o pauză lungă. Toți păreau să se cunoască între ei. Cei mai mulți stăteau la masa mare din stejar așezată în mijlocul sălii. Era o încăpere spațioasă, cu bolți și pardosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
trebuie să muncească pentru a trăi”. Tacit spunea că îndepărtarea mărește respectul, iar scurgerea timpului crește prestigiul unor personalități. Cu toate acestea, posteritatea critică a lui Maiorescu și a „Junimii” a înregistrat nu doar discipoli, ci, mai ales, adversari (două tarafuri de hagiografi și iconoclaști, cum plastic se exprima cercetătorul ieșean Dan Mănucă), între contestatarii din perioada interbelică numărându-se, exempli gratia, L. Blaga, M. Eliade, E. Cioran, C. Noica, M. Vulcănescu, Camil Petrescu. Am citat în introducere mărturii oarecum mai
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Copacul care, în Poemoterapie, crește din trupul unui copil, apoi Copacul-centaur sunt astfel de reprezentări simbolice ale relației simili-viscerale dintre eul liric și universul mare: „Trupul copilului e un magnet și de aceea atrage într-însul copacii, caii, legumele, brazii, tarafele de zmeură cu un bâzâit târziu în urechea de sidef a tufișului, birjarii lunecați atât de lent într-o mahala depărtată. ș...ț La fiece pas deștepți un oraș ca un cântec care dormise în fluier sau ca o monedă
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]