KorAP: Find »[drukola/base=targă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...52 >

1,281 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604

adus la suprafață, așa că am coborât iarăși cu toții spre stația de metrou. Întorcându-ne la birou, am văzut o femeie care stătea pe canapeaua de lângă ieșire. Se pare că i se făcuse rău. Takahashi se afla în spatele ei, întins pe targă. Targa era așezată pe jos. Nu mai mișca, mușchii îi erau înțepeniți. Starea lui era foarte gravă. Nu era conștient. Și ceilalți colegi au încercat să vorbească cu el, dar nimic. Nici o reacție. Noi patru am luat targa și am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
la suprafață, așa că am coborât iarăși cu toții spre stația de metrou. Întorcându-ne la birou, am văzut o femeie care stătea pe canapeaua de lângă ieșire. Se pare că i se făcuse rău. Takahashi se afla în spatele ei, întins pe targă. Targa era așezată pe jos. Nu mai mișca, mușchii îi erau înțepeniți. Starea lui era foarte gravă. Nu era conștient. Și ceilalți colegi au încercat să vorbească cu el, dar nimic. Nici o reacție. Noi patru am luat targa și am cărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
întins pe targă. Targa era așezată pe jos. Nu mai mișca, mușchii îi erau înțepeniți. Starea lui era foarte gravă. Nu era conștient. Și ceilalți colegi au încercat să vorbească cu el, dar nimic. Nici o reacție. Noi patru am luat targa și am cărat-o până afară. În zadar. Nici urmă de ambulanță. Eram foarte nervos. De ce nu vine? Mă gândeam că toate ambulanțele fuseseră solicitate la Tsukiji. În depărtare se auzea sunetul unei sirene, dar nu se îndrepta spre noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Takahashi la suprafață, deja veniseră reporterii. A apărut o doamnă și a început să facă fotografii, una după alta. Era fotograf la vreo revistă. Avea un aparat de fotografiat profesionist de mare finețe. L-a fotografiat pe Takahashi întins pe targă. Am văzut. Eram nervos și, pentru că ambulanța nu mai apărea, am strigat cu o voce tăioasă: „Nu mai face fotografii!“ Asistentul ei a intervenit. „Gata! Nu mai faceți fotografii!“, i-am spus și lui. Normal că treaba lor este să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
ce se întâmpla. În drum spre spital, Ohori a vomitat. Asta îmi aduc bine aminte. Spitalul nu era deschis când am ajuns noi. Nu știu cât era ceasul. Probabil că nu era încă 9:00, dacă spitalul nu era deschis. Am lăsat targa jos și m-am dus la recepție. Am intrat și le-am spus: „Avem o urgență! Ajutați-ne!“ Am ieșit din spital și am așteptat lângă Takahashi. Era înțepenit. Ohori se ghemuise pe jos și nu se mișca. Dar din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
uniforme, căzuți grămadă pe jos. Doi-trei erau întinși pe jos. Alți doi-trei oameni stăteau pe vine. Un angajat tânăr de la metrou striga în gura mare: „Chemați repede o ambulanță!“ Eram prima televiziune care ajunsese acolo. Oamenii erau cărați afară pe tărgi. Mai era un polițist care zbiera în stație: „Aduceți niște ambulanțe aici!“ Spitalele intraseră deja în alertă, așa că ambulanțele nu mai veneau aici. Pentru a transporta victimele, s-au folosit până și mașini de poliție nemarcate. Toată lumea răcnea. Cameramanul nostru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
se ghemuise pe jos. Eram atât de furioși, încât tot sângele din vene ni se urcase în cap. Nici nu știu cât timp am stat acolo. Cred că destul de mult. La un moment dat a apărut și medicul. I-au pus pe targă și i-au băgat în spital pe amândoi. Cadrele medicale nu aveau nici cea mai vagă idee ce se întâmplase cu cei doi. Nu îi anunțase nimeni că vor veni niște victime la spital, așa că nu știau nimic. Erau depășiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
ce mi se întâmplă. La scurt timp am aflat că Takahashi își pierduse cunoștința și leșinase. Un coleg s-a dus să-l ajute la curățenie, dar l-a găsit prăbușit pe jos. A venit în birou să ia o targă și s-a întors la el. Împreună cu alt coleg l-au pus pe Takahashi pe targă și l-au transportat afară. Nu mă puteam duce să-i ajut. Tremuram tot. Nu mă puteam mișca. În cele din urmă am apăsat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Un coleg s-a dus să-l ajute la curățenie, dar l-a găsit prăbușit pe jos. A venit în birou să ia o targă și s-a întors la el. Împreună cu alt coleg l-au pus pe Takahashi pe targă și l-au transportat afară. Nu mă puteam duce să-i ajut. Tremuram tot. Nu mă puteam mișca. În cele din urmă am apăsat tasta de apelare a telefonului din stație. Am încercat să sun la Biroul Central și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
serviciu. Era clar că nu a doua zi. Așa gândeam atunci. Am început să-mi strâng bagajele. În tot acest timp, pungile cu lichid sarin au stat în birou, lângă piciorul scaunului. Takahashi era inconștient când l-au pus pe targă. Am strigat la el: „Fii tare, Isshō!“. Nu se mișca deloc. Am văzut în treacăt că era și o femeie în civil în birou. Atunci m-am gândit să fac ceva cu pungile alea de plastic. Dacă ar fi explodat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
din pungă? Tremur tot! E prima oară în viața mea când mi se întâmplă așa ceva! Lucrez de mult timp la birou, dar n-am văzut niciodată așa ceva!“, i-am spus. A coborât de pe peron odată cu Takahashi care era transportat pe targă. Și Hishinuma începuse să-și piardă vederea. Deoarece conductorul trenului leșinase, Hishinuma trebuia să anunțe prin stație următorul metrou. M-am gândit că îmi făcusem datoria. Pusesem la loc sigur obiectul suspect din metrou. Takahashi și Hishinuma se aflau amândoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Industriilor, unde urma să vină ambulanța. Era locul cel mai convenabil pentru mașini. În cazuri de genul acesta, e bine să stabilești clar locul unde trebuie să vină ambulanța. De aceea le-am spus să-l aducă pe Takahashi pe targă în birou și să aștepte salvarea. Apoi m-am spălat pe față. Nasul îmi curgea. Ochii îmi lăcrimau. Trebuia să mă aranjez un pic. Mi-am dat jos uniforma și m-am spălat la chiuvetă. Când mă spăl pe față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
lui Hishinuma. Mie mi se făcuse atât de rău, încât nu eram în stare să-mi țin singur masca. Aveam ochii larg deschiși. Hishinuma putea să-și țină singur masca. Starea mea era mai gravă decât a lui. Deoarece cu targa din birou fusese transportat Takahashi, pentru noi nu mai erau tărgi. De aceea, un alt coleg s-a dus la ieșirea dinspre Uchisawaichō, a luat targa de acolo și m-au urcat pe mine pe ea, pentru că mă simțeam mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
eram în stare să-mi țin singur masca. Aveam ochii larg deschiși. Hishinuma putea să-și țină singur masca. Starea mea era mai gravă decât a lui. Deoarece cu targa din birou fusese transportat Takahashi, pentru noi nu mai erau tărgi. De aceea, un alt coleg s-a dus la ieșirea dinspre Uchisawaichō, a luat targa de acolo și m-au urcat pe mine pe ea, pentru că mă simțeam mai rău. Pe Hishinuma l-au cărat afară cu un cearșaf nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-și țină singur masca. Starea mea era mai gravă decât a lui. Deoarece cu targa din birou fusese transportat Takahashi, pentru noi nu mai erau tărgi. De aceea, un alt coleg s-a dus la ieșirea dinspre Uchisawaichō, a luat targa de acolo și m-au urcat pe mine pe ea, pentru că mă simțeam mai rău. Pe Hishinuma l-au cărat afară cu un cearșaf nou din camera de odihnă. Am ajuns toți la ieșirea A11, unde am așteptat să vină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
era bine. M-am dus la țâșnitoare și am făcut gargară. A început să-mi curgă nasul. Picioarele îmi tremurau. Nu mai puteam să respir. M-am așezat pe bancă. După aproximativ cinci minute, bărbatul era cărat afară pe o targă și metroul plecase deja. Observatorul din stație a venit la mine și mi-a zis: „Vă rog să informați pe cineva!“. Mi-a dat o carte de vizită și a adăugat: „Luați legătura cu domnul X de aici!“. Apoi m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
ca apa la robinet. Respiram greu, ca și cum de-abia alergasem la un maraton. Mi se înmuiaseră genunchii. De la brâu în jos îmi era frig și tremuram. Alți cinci-șase pasageri au fost aduși în birou. Doi dintre ei se aflau pe tărgi. Erau vreo patru-cinci oameni în birou și nici ei nu știau nimic. Ne întrebau pe noi ce se întâmplase. După vreo douăzeci-treizeci de minute a venit și poliția și au început să ne interogheze. Îmi era foarte rău, dar m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
mirosul. Pot spune doar că puțea. De aceea, primul lucru care mi-a venit automat în minte a fost „sinucidere“. Imediat au venit și alți colegi și, împreună, l-am scos afară pe bărbatul acela. Pentru că nu aveam decât o targă, am folosit-o ca să-l transportăm pe bărbat, iar pe femeie am cărat-o afară. Nici conductorul, nici controlorul din metrou nu știau ce se întâmplase. La Nakano-sakaue e un birou și, acolo, controlorul care urcase de la Ikebukuro a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
ambulanță!», am spus. Eram în stare de panică. După zece minute a venit în sfârșit o ambulanță. De fapt au venit șase sau șapte ambulanțe. Erau trizeci-patruzeci de oameni acolo. Unii pe vine, alții stăteau întinși. Am fost urcat pe targă și transportat la spital. Eu am fost printre primii. Îmi închipuiam că era vorba de un gaz toxic. La început nu știam. Mirosea ciudat, mă dureau ochii. După ce mi s-a făcut rău, mi-am dat seama ce era. Toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
genul ăsta.“ Mama: „Era trecut de ora prânzului și am ieșit pe hol împreună cu soțul să mergem să cumpărăm ceva de băut, când am văzut o persoană decedată. Soțul meu a zis: «E mort!» Era întins pe o parte pe targă și chiar era fără suflare. Doctorul a chemat-o pe soția domnului respectiv și i-a spus: «Vă rog să acceptați condoleanțele mele!» Doamna a început să plângă în hohote. Noi, cei care stăteam pe un șir de canapele din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
am terminat de vorbit la telefon, am urcat să văd ce se întâmpla. Și eu respiram greu și voiam să știu. Când colo, coborau niște polițiști care purtau măști de gaze, parcă erau de la forțele speciale. Erau scoși afară pe tărgi câțiva observatori, care păreau deja grav afectați. Le curgea saliva și aveau ochii dați peste cap. Unul din ei nu mai avea nici un fel de reacție. Altul parcă avea trupul paralizat, nu putea să meargă drept și gemea de durere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
jos, apoi observatorii au luat scaunele din metrou și ne-au întins pe ele. «Stați aici!» Ne-au scos afară. S-au gândit că nu e bine să stăm înăuntru. Ne-au cărat pe scaunele acelea, le-au folosit în loc de tărgi. Parcă erau trei observatori. Trebuie să fi fost destul de grele scaunele acela, însă le-au luat pe toate și ne-au cărat pe scări. Întinseseră pe pământ o folie de plastic, peste care-au așezat scaunele în care ne aflam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Nimic. Trebuia să ieșim la suprafață cât mai repede. Însă, nici afară lucrurile nu stăteau mai bine. A fost uimitor. Toți stăteau ghemuiți. Unora le curgea sânge din nas. Erau și tineri acolo. A venit salvarea. L-au luat cu targa pe bărbatul pe care îl căraserăm noi. Se pare că omul acela era deja mort. Am auzit pe cineva spunând: «Nu-i bate inima!» Mai întâi echipa de salvare i-a dat primul ajutor lui, însă, din păcate, se pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
fată vomita. I se făcuse rușine și dădea să-și scoată batista să ștergă locul, dar nu putea. Mă întrebam: «Ce naiba se întâmplă aici?» Toată lumea avea dureri și nu avea rost să le pun întrebări. Pompierii alergau de colo-colo cu tărgile. Nu aveau timp de mine. O fată de pe trotuar striga: «Salvați-mă!». Am întrebat-o ce se întâmplase, dar nu știa. Nu putea să spună decât: «Vă rog să chemați pe cineva!». Nu am văzut nici urmă de polițist. Doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
fată de pe trotuar striga: «Salvați-mă!». Am întrebat-o ce se întâmplase, dar nu știa. Nu putea să spună decât: «Vă rog să chemați pe cineva!». Nu am văzut nici urmă de polițist. Doar pompierii se plimbau pe acolo cu tărgile, nu făceau mare lucru. Nimeni nu putea spune nimic despre accident. M-am hotărât să mă duc la serviciu. Cum am ajuns la muncă, am vomitat. Am intrat în birou; mi s-a părut că era întuneric. Am deschis televizorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]