547 matches
-
elev, profesorul direcționează privirea spre acesta și îl aprobă prin mișcarea capului etc.); • gesturi care permit ilustrarea referenților concreți/obiectelor și abstracți/ termeni abstracți pictografele; • gesturi de mânuire, atingere, manipulare a obiectelor sau aparatelor (șterge tabla cu buretele, răsfoiește cartea, tastează la calculator etc.); • gesturi care ,,trădează" adevărata intenție (profesorul îl apreciază pe elev pentru ajutorul acordat, ținând mâinile încrucișate, gest ce relevă de fapt rezerva și păstrarea distanței față de acesta); • gesturile tip ,,semnătură", tip ,,marcă" sau personale: pot fi normale
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
faptul că degetul arătător este cel mai autonom, flexibil și des utilizat împreună cu degetul cel mare în gesturi de precizie sau de mare finețe. Este degetul care apasă pe trăgaciul unei arme, indică drumul pe o hartă sau unui călător, tastează numărul de telefon, răsfoiește paginile unei cărți, apasă pe butonul suneriei, atrage atenția unei persoane, previne un accident etc. Pentru a explica logica internă a gestului, putem folosi dezarticularea morfologică a degetului arătător pentru a desemna puterea de comunicare a
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
comunicarea didactică: ,,mișcări de mânuire"128. Profesorul interacționează cu obiecte, materiale sau părți ale sălii de clasă, folosind gesturi de mânuire: • directă, prin atingerea și manipularea lucrurilor din clasă (răsfoiește paginile unei cărți, așază o planșă, potrivește perdelele din clasă, tastează la calculator); • indirectă, prin examinarea și studierea lucrurilor din clasă (privește cărțile de pe raft, își apleacă trunchiul pentru a căuta răspunsul într-o carte). Anumite gesturi de mânuire a obiectelor (de exemplu, indicarea pe hartă a unor repere) pot reprezenta
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
că nu am nicidecum o asemenea intenție, că nu mi-a cerut Costi acest serviciu și cu atât mai mult, că nu m-a plătit pentru el. Pur și simplu, din cele 1.330.000 de intrări pe internet, când tastezi în căsuța de căutare a motorului Google, cuvântul tatuaj, el mi-a apărut primul. Și mărturisesc spășit că deși am vrut să-mi fac plină de conștiinciozitate tema, nu m-am gândit nicio clipă să iau la rând cele 1
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
documentare, "în română și în franceză". Ca să vă faceți o idee cât sunt de multe, iată cum stau lucrurile cu alte nume, verificate aproape la întâmplare, în dimineața de șapte martie, când (cu întârziere) îmi scriu articolul: SARTRE (l-am tastat primul fiindcă despre el îmi aminteam că a fost într-o zi, campionul absolut) 1.130.000; MARX1.310.000; LENIN (numai!) 347.000; CORNELIU ZELEA CODREANU (numai!!!) 25. 000; PICASSO 1.510.000. HITLER 1.370.000; TRAIAN BASESCU
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
A fi dascăl Înseamnă dăruire, pasiune, arta de a transmite cunoștințe, informații. Ce informații mai poate transmite dascălul modern când e suficient să tastezi un cuvânt pe google și Îți apar sute de pagini cu milioane de răspunsuri?! Nici măcar nu mai poți fi creativ. Tot ce ai fi putut spune sau ți-ar fi putut trece prin minte e scris deja. Dacă ai de
Caleidoscop by Gabriela Hriţcu-Meșenschi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93368]
-
În speranța că nu va fi prea solicitat la oră Îți oferă o abordare filozofică a subiectului Încât ai mustrări de conștiință că nu l-ai descoperit la timp sau că l-ai subestimat. Și deodată Îți vine ideea să tastezi pe google citatul. Surpriză sau dezamagire? Elevul cu pricina “plagiase” un blogger franțuz care stăpânea mai bine limbajul familiar decât ceea ce am Învățat noi a fi limba lui Voltaire. Evaluarea devine brusc sinonimul dilemei. Să-l pedepsești că a copiat
Caleidoscop by Gabriela Hriţcu-Meșenschi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93368]
-
Un radio care, în România anului 2004, sună a Jules Verne... Da. În România, un utilizator de Internet este o persoană destul de abstractă și neutră. Nu știi și nici nu contează dacă fumează... Dacă bea alcool, s-ar putea să tasteze greșit. În rest, în ceea ce privește fumatul, nu e obligatoriu să ai o evidență pe Internet. Nu e nici un fel de contradicție. Singurul război important este între scrumul țigării și tastatură. Obraznic, scrumul cade pe tastatură și, ce e mai grav, dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
canapea. Mă aplec în față să iau pachetul și-mi scot o țigară. O pun între buze, apoi mă uit la cele cinci brichete de pe masă. Bing-bing. Am primit un mesaj. Îmi scot celularul din buzunar, îl citesc. Unde ești? Tastez fără grabă. Acasă. Apoi apăs butonul de trimitere. Rămân cu telefonul în mână. Bing-bing. Dacă vin la tine, promiți să nu faci o scenă? Rămân cu celularul în mână și cu țigara între buze. Mă las încet pe spate și
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
accidente de avion pentru dumnevoastră. Oftă și își notă ceva în carnețel, apoi trecu la: „Așa, ceva vise noi? (Asa, cefa fise moi?) - Da, unul a-ntâia, am zis, încercând să-mi ascund lipsa de entuziasm. Dr. Kim citi rândurile tastate în grabă în acea după-masă, iar când ajunse la o propoziție anume se albi și mă fixă atent din locul în care se afla. În acest timp admiram distrat un cactus pitic de pe raft, îngânând pierdut, așteptând. - Acest vis pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
jos. Reflecția unei fețe în geamul de la fereastră, ieșind și intrând în câmpul vizual, deși imaginea tatălui rămânea nemișcată. Nu era vorba de nici un aparat capabil să filmeze asta. Vedeam ceva prin ochii unei alte persoane. Am mărit imaginea. Am tastat PAUSE și am mărit-o din nou. Fața deveni mult mai clară, fără ca imaginea de ansamblu să fie distorsionată. Am mărit încă o dată imaginea, apoi m-am oprit pentru că nu mai era nevoie. La început am crezut că fața reflectată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
imediat următoare - din 4 și 5 octombrie - mi-am dat seama că era inutil. Erau identice, cu excepția faptului că fața lui Clayton devenea tot mai clară în fiecare dintre ele. Fără să-mi dau seama am întins mâna după celular, tastând numărul de telefon al lui Donald Kimball. Cum n-a răspuns, i-am lăsat un mesaj. După ce a trecut o oră m-am decis să plec de acasă la facultate, să găsesc un anume băiat. 1 6 v â n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
numele și căutăm persoana. („Sunt un mare fan al dumneavoastră, domnule Ellis.“) I-am repetat numele, corectând-o (nu știu din ce motiv crezuse că începe cu un „K,“ dar cine știe dacă nu era așa?), iar ea l-a tastat, după care a apăsat pe o altă tastă, așteptând. Îmi puteam da seama după expresia de pe fața ei că ecranul putea să fi devenit complet alb. Eram pe punctual de a mă apleca să mă uit, dar a mai apăsat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
îmbrăcat cu pantaloni de doc, un pulover Polo roșu peste un tricou alb și pantofi de tenis Vans, aplecat fiind deasupra computerului fiului meu, transpirând puternic. Mi-am scos puloverul. Arătam la fel de ridicol. Am revenit la calculator. Am început să tastez cuvinte care credeam că puteau însemna ceva pentru Robby. Nume de sateliți lunari: Titan. Miranda. Io. Atlas. Hyperion. Fiecare cuvânt era respins Scriitorul se așteptase la asta și îl mustră pe tată că era surprins. Cum eram aplecat deasupra computerului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mi-am dat seama că ușa din spatele meu se deschidea încet. Scriitorul știa că închisesem ușa. Scriitorul merse într-atât de departe încât să afirme că o încuiasem. Mă agățam de posibilitatea de a o fi lăsat ușor întredeschisă. În timp ce tastam parole inutile ușa se deschise larg și ceva intră în camera lui Robby. Și tocmai atunci când scriitorul se pregătea să tasteze neverland, am realizat că Nadine Allen nu înțelesese cum trebuie. Cuvântul nu era neverland. Cuvântul era neverneverland. Neverneverland era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
departe încât să afirme că o încuiasem. Mă agățam de posibilitatea de a o fi lăsat ușor întredeschisă. În timp ce tastam parole inutile ușa se deschise larg și ceva intră în camera lui Robby. Și tocmai atunci când scriitorul se pregătea să tasteze neverland, am realizat că Nadine Allen nu înțelesese cum trebuie. Cuvântul nu era neverland. Cuvântul era neverneverland. Neverneverland era tărâmul unde dispăreau băieții. Nu neverland ci neverneverland. Scriitorul îmi spuse să-l tastez imediat. Acceptat ca parolă. Și în timp ce pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Și tocmai atunci când scriitorul se pregătea să tasteze neverland, am realizat că Nadine Allen nu înțelesese cum trebuie. Cuvântul nu era neverland. Cuvântul era neverneverland. Neverneverland era tărâmul unde dispăreau băieții. Nu neverland ci neverneverland. Scriitorul îmi spuse să-l tastez imediat. Acceptat ca parolă. Și în timp ce pe ecran apărea fotografia digitală a lui Maer Cohen acompaniată de o scrisoare lungă ce începea cu cuvintele „Hei, RD,“ alt hău se căscă în camera lui Robby. (Robert Dennis era RD.) Am înghețat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în exclusivitate. Treptele mi se păreau mai abrupte acum. Am deschis ușa camerei lui Robby. Computerul era închis. (Fusese deschis când fusesem întrerupt.) După ce l-a restartat am rămas în fața monitorului vreme de trei ore. În momentul în care am tastat parola ca să deschid fișierul MC ecranul computerului a scăpărat înapoi pe desktop. Ecranul începu să pâlpâie, marginile înghițite în ceață, apoi a explodat în verde și s-a umplut de paraziți. Încercam să scap de toate idiosincraziile computerului. Îmi spuneam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
deschis imediat minibarul și am băut o sticlă de vin roșu. Pe parcursul următoarelor patru ore nu-mi aduc aminte nimic din ce s-a întâmplat. Scriitorul a furnizat amănuntele. Am scos laptopul și m-am conectat la Internet. Aici am tastat următoarele cuvinte: „stafie“, „bântuire“, „exorcist“. Surpriză și teroare: existau mii de pagini dedicate acestor subiecte. Aparent am încercat o delimitare, tastând „districtul Midland“. Asta a comprimat considerabil lista. Se pare că am intrat și pe alte site-uri, dar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ce s-a întâmplat. Scriitorul a furnizat amănuntele. Am scos laptopul și m-am conectat la Internet. Aici am tastat următoarele cuvinte: „stafie“, „bântuire“, „exorcist“. Surpriză și teroare: existau mii de pagini dedicate acestor subiecte. Aparent am încercat o delimitare, tastând „districtul Midland“. Asta a comprimat considerabil lista. Se pare că am intrat și pe alte site-uri, dar nu-mi amintesc asta. Se pare că am „decis“ să verific pagina lui Robert Miller de la Northeastern Paranormal Society. Am trimis e-mail-uri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Coburn stă la o masă, făcând ochi dulci ospătărițelor, apoi se întoarce și zice: - Băiete? Harrison Ford se apropie de masa lui James Coburn. - Bob Ellis? întreabă James Coburn. Robert Ellis? Camera 72? M-am întors spre computer și am tastat SAVE. - Nu, domnule, îi răspunde Harrison Ford. Charles Ellis. Camera 607. - Ești sigur? întreabă Coburn. - Da, domnule. - Aha. Apoi Harrison Ford pătrunde și mai adânc înăuntrul barului, strigând: - Anunț pentru domnul Ellis. Domnul Ellis. Anunț pentru domnul Ellis. Domnul Ellis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
suficient să vă spun că nu-l gustă pe Bresson, în schimb îl adoră pe Angelopoulos, și că nu-i plac Tarkovski și Spielberg, în schimb se dă în vânt după Alain Resnais și Ioan Cărmăzan. Cu Tudor Caranfil (am tastat din greșeală Caranfilm) am avut, pe la-nceputul anilor 90, un en froid serios. Motivul era amintita emisiune, plină de bune intenții și de o cinefilie clocotitoare, dar, tocmai din această cauză, anecdotic vulgarizatoare și kitsch ; i-am sugerat atunci venerabilului
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mă trezesc la un birou cu computer, pe care scrie Înregistrare. Poate de aici se iau formularele. — Bine ați venit la Crate and Barrel, spune un mesaj voios de pe ecran. Vă rugăm să introduceți opțiunea dumneavoastră. Fără prea mare atenție, tastez de câteva ori ecranul, în timp ce, cu o jumătate de ureche, îi ascult pe cei doi tineri din spatele meu, care se ceartă pe farfurii. Nu vreau să fiu genul de persoană care își pune biscuiții pe farfurioare bej, spune fata, aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
picior, cu capac semisferic 1 Vas pentru nuferi 2 Carafă clasică... Uau, sună foarte bine. Vreau și eu un vas pentru nuferi, neapărat. Și un platou pentru crevete. OK, acum hai să vedem ce și-au ales Annie și Rod. Tastez iar Enter și în fața ochilor îmi apare altă listă. Dumnezeule, ce înnebuniți mai sunt și ăștia după chestii pentru bar! La ce le-or folosi șase frapiere? Nu mă mai pot dezlipi de listele astea! Hai să vedem ce vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
sistemului Windows (ferestre) vine de la faptul că fiecare aplicație lansată este prezentată pe display prin intermediul a câte unei ferestre. Sistemul Windows pornește automat, odată cu pornirea calculatorului. Se poate lansa sistemul Windows și din sistemul de operare MS DOS astfel: - se tastează WIN ; - se apasă tasta Enter și se deschide sistemul Windows apărând suprafață de lucru. - clic pe butonul START - clic pe comandă Shut Down - pentru închiderea calculatorului se alege opțiunea Shut Down the Computer - clic pe butonul „yes” Fundalul pe care
ABC-ul lucrului in Microsoft Word by Aurora Adam () [Corola-publishinghouse/Science/84036_a_85361]