1,444 matches
-
în cealaltă viață; și aia tot viață se numește. Noroc, Uri. Ecranul se făcu negru. David Rosen era prăbușit în scaun, uluit de ceea ce tocmai văzuse. Maggie nu mai avea cuvinte. Uri, cu toate astea, era furios. Începu să lovească tastatura calculatorului, încercând disperat să găsească altceva pe DVD, un element în plus pe care să-l fi scăpat din vedere. Nu se poate termina aici! Nu se poate! Derula înainte discursul pe care tocmai îl vizionaseră. Puse din nou ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
întruchiparea lui Liz din Second Life, avatarul ei. Maggie privi la setul de butoane care apăreau în partea de jos a ecranului: Hartă, Zboară, Vorbește și alte câteva al căror sens îi scăpă. Era o instrucțiune să folosească săgețile de pe tastatură pentru a se mișca înainte și înapoi, la stânga și la dreapta. Încercă și privi uimită cum sprintena vampă de pe ecran se mișcă înainte, smucit, cu brațele legănându-se, într-o simulare a mersului omenesc. Părea să fie într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în relații internaționale și mi-ar fi de folos dacă aș trage cu urechea la voi. Yariv se ivi din nou o secundă sau două mai târziu, mâinile avatarului său agitându-se în fața sa, de parcă ar fi scris la o tastatură nevăzută. Unde studiezi? Maggie șovăi, uitându-se la avatarul lui Liz. La burbank community college. Urmă o pauză. OK. Maggie așteptă, încântată de jocul acela ciudat. Se întreba ce pozne făcuse Liz până atunci. Își găsise cumva în Second Life
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
intrând în detaliile reale ale negocierilor. Apa era una din problemele de a cărei importanță se fereau majoritatea spectatorilor din afară ai conflictului din Orientul Mijlociu: erau prea preocupați să se gândească la petrol. Bravo lor, își zise. Se întoarse la tastatura ei, la fata din Valley, cu sâni impresionanți. Băieți, sunteți grozav de deștepți! Mersi mult, dar cred că aș face bine să mai studiez ca să fiu pregătită pentru treburile astea. Urați-mi noroc! După ce își luă rămas-bun, Maggie apăsă greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ascultată comanda, se auzi un șuierat și ecranul se goli. Însă, brusc, începu să se încarce cu o priveliște pe care Maggie nu o recunoștea. Fusese teleportată în alt loc din Second Life, deși nu apăsase pe nici un buton. Atinsese tastatura fără să-și fi dat seama? Imediat le zări. Nu două capete de iepure, ci patru acum, înconjurând-o. Apăsă pe tasta înainte, după care se opri. Apoi, convulsiv, reuși să se miște din nou și coti repede pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și ea intră iarăși. Ochii ei scrutară încăperea, încercând să găsească în norul de fum calculatorul pe care tocmai îl folosise. Când zări în cele din urmă lumina ecranului, observă îngrozită că altcineva era acum aplecat spre el, bătând în tastatură. Se apropie, rămânând ascunsă în umbră. În cele din urmă, își dădu sema cine era: fata cu cercel în nas. Maggie răsuflă ușurată, se îndreptă repede spre calculator și, exact când femeia era pe cale să spună cât de bazat era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
OK, OK. M-am înșelat, spuse Henry. Recunosc, mi-am făcut griji degeaba. — Foarte multe griji... — A trecut. Putem vorbi despre ceva important? — Despre ce anume? — Gena căutării noului. Cererea noastră de grant a fost respinsă. Începu să scrie la tastatură. — Din nou, ni s-a tras clapa... de către preferatul tău personal, Papa al Dopaminei, dr. Robert A. Bellarmino, de la INS. În ultimii zece ani, studiile asupra creierului se concentraseră din ce în ce mai mult pe o substanță neurochimică numit dopamină. Nivelurile de dopamină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
efect pozitiv sau vreunul nedorit. Era deosebit de important să-l crească în casă, deoarece papagalii cenușii africani erau extrem de inteligenți, fiind considerați, în general, la fel de inteligenți ca și cimpanzeii, și aveau aptitudini mult superioare în ceea ce privește limbajul. Folosind limbajul semnelor sau tastaturi de computer, câteva primate non-umane stăpâneau aproximativ 150 de cuvinte. Însă această valoare reprezintă doar o medie, pentru un papagal cenușiu. Unii papagali cenușii au un vocabular de o mie de cuvinte. Așa că ei au nevoie de genul de interacțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
a lui Sultan al Cincilea și a Asyei, un amestec șuierător de sforăituri și tors, deși nu e Întotdeauna ușor să-ți dai seama căruia din ei Îi aparține fiecare; sunetul scos de vârful degetelor sale care se plimbă pe tastatură În căutarea celui mai bun răspuns pentru Baron Baghdassarian. E aproape dimineață și, deși Armanoush nu a dormit Îndeajuns, se simte Înviorată de sentimentul de trimf pe care-l ai atunci când Învingi somnul. Dedesubt e camera bunicii Gülsüm. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vii cu vii? Pe când ochii Îi cercetau ecranul, Asya părea nedumerită, de parcă ar fi uitat replicile În mijlocul unei prezentări. L-a mângâiat absentă de câteva ori pe cap pe Sultan al Cincilea, Înainte ca degetele ei să se Întoarcă la tastatură. Sunt responsabilă pentru crimele tatălui meu? a Întrebat O Fată Pe Nume Turcoaica. Ești responsabilă de recunoașterea crimelor tatălui tău, a răspuns Anti-Khavurma. Asya a părut Încurcată de duritarea afirmației, ușor enervată, Însă de asemenea intrigată. În lumina răspândită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mei le-au provocat strămoșilor voștri. Anti-Khavurma nu era mulțumit. Faptul că-ți ceri scuze de la noi nu Înseamnă prea mult, a intrerupt-o. Cere-ți scuze public În fața Întregului stat turc. Ei, haide! a scris Armanoush trăgând dintr-odată tastatura spre ea, neputând rezista tentației de a nu interveni. Aici Doamna Sufletul-Meu-Surghiunit. La ce altceva ar folosi asta decât ca s-o facă să dea de necaz? Trebuie să treacă prin necazul ăsta dacă e sinceră! a explodat Anti-Khavurma. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Într-un planetariu, după orele de program, pentru un tur privat. Are iarbă și votcă la el și pornește mașinăria pentru simulare stelară. Kitty stă Întinsă pe jos, amețită, și se uită la stele În timp ce Albă ca Zăpada manevrează de la tastatură mașinăria. Apoi, desigur, el... — Hei, vorbăreațo, te rog să nu mai discuți despre mine! Charlie se uită În oglinda retrovizoare la Kitty. Ochii ei migdalați, cafenii, erau Încă somnoroși, dar se Îmbujorase de jenă. — Dar e o poveste amuzantă! spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
TU FORȚELOR ARMATE. — Despre ce este vorba? Emma răspunse sigură: — Vreau să-l denunț pe soțul meu. De când s-a pronunțat sentința de divorț a devenit din ce În ce mai agresiv, spuse, forțându-se să-și ia un ton neutru, convingător și detașat. Tastatura calculatorului Începu să țăcăne. Și toată hotărârea ei se risipi. Se simți confuză, cu capul golit. Căci există un singur mod corect de a face lucrurile și o sută de mii de moduri greșite. — Astăzi și-a pierdut controlul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
afla nimeni, doar televizorul deschis. A plutit spre dormitor cu inima strânsă, că îi încalcă intimitatea. Giulia era într-adevăr în mijlocul patului, cu picioarele împletite covrig și cu laptopul deschis. Părea transfigurată, iar degetele se mișcau repede și silențios pe tastatură. Zogru s-a uitat uimit, trecând alene în spatele ei: era pe Yahoo Messenger, într-o conversație cu Andrei Ionescu. 31. Giulia scria de zor, cu ochii fixați pe ecranul alb, de parcă s-ar fi așteptat din moment în moment ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
recunosc că am făcut-o de oaie. Ridic receptorul cu mâinile tremurânde. Mă simt de parcă ar trebui să-mi fac curaj să mă arunc într-o mlaștină otrăvitoare, plină cu lipitori. Rămân așa preț de câteva clipe, cu ochii la tastatură. Încercând să găsesc puterea de a o face. În cele din urmă, încep să formez numărul. În momentul în care sună, inima începe să-mi bată nebunește. — Charles Conway. — Bună ziua ! spun, făcând un efort să-mi mențin tonul în limite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nu reușesc deloc să-i dau de cap. Examenul meu la litigiile internaționale între corporații a fost de un milion de ori mai ușor decât asta. OK, hai să uităm de manual. Să ne folosim bunul simț. Apăs scurt pe tastatură, cu cel mai competent aer de menajeră de care sunt în stare. PROGRAMUL K3 ? începe să pâlpâie la mine ecranul. — Dar eu nu vreau programul K3 ! spun, roșie la față. Dă-mi altceva ! Apăs pe toate butoanele, dar mașina mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la doar un metru și ceva deasupra gării. E roșu aprins cu galben, și cei dinăuntru fac cu mâna. Arată ca din poveste. Hei, uitați-vă ! strig. Uitați-vă ! Nimeni nu ridică privirea. Sunt mult prea ocupați să bată în tastaturi. Uitați-vă ! încerc din nou. E incredibil ! Nici de această dată nu primesc nici un răspuns. Nimeni nu e interesat de nimic altceva decât de BlackBerry-ul lui. Iar acum balonul s-a ridicat iar. Peste o clipă va dispărea complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Le fac imediat, spun și-i zîmbesc radioasă lui Nick. În momentul În care mă așez la birou, mă simt ușoară ca un balon. Îmi arunc veselă pantofii din picioare, Îmi iau sticla de Evian - și mă opresc brusc. Pe tastatură e o bucată de hîrtie Împăturită, pe care scrie „Emma“, cu un scris pe care nu Îl recunosc. Mă uit mirată În jur. Nu văd pe nimeni care să mă privească, așteptînd să găsesc hîrtia. De fapt, nimeni nu pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
apropia de consola centrală, unde apasă butonul lui preferat, unul roșu, care scoate un zgomot ca un țiuit: amânarea comunicațiilor. Samuel are alte priorități decât să pălăvrăgească cu Hewnen, sau cum s-o mai chema. Mai întâi el activează o tastatură secundară și, în timp ce accesează programul, fața îi e luminată de un zâmbet. Prin gura întredeschisă se insinuează vârful limbii. Când termină, se întinde cu o evidentă grimasă după un dispozitiv aflat în capătul pupitrului, pe care îl apucă și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
deopotrivă apă caldă și căldură pentru caloriferele din apartament. Ușile următoare se deschideau În două dormitoare. Într-unul era un pat dublu și un dulap mare. Celălalt fusese transformat Într-un birou și conținea o masă de lucru cu o tastatură de computer și-un monitor atașat la o imprimantă. Rafturile adăposteau cărți și un echipament stereo, sub care era aranjat cu grijă un rând de compact discuri. Verifică volumele: majoritatea păreau să fie manuale, restul, cărți despre călătorie și - era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
șterse de praf. Pe perete atârna deja previzibilul afișier, acoperit cu bilețele și grafice. Două dintre pupitre erau acoperite cu deșeurile comune muncii de birou: hârtii, formulare, dosare, pixuri, creioane. Pe al treilea era un terminal de computer și-o tastatură, dar, În rest, era suspect de gol. Brunetti se așeză În scaunul evident pregătit pentru vizitatori. Unul dintre telefoane - pe fiecare birou era câte unul - sună și continuă să sune de șapte ori, apoi se opri. Brunetti așteptă câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
lingușitoare și leneșă de la nenorocitul de departament juridic, asta ești! Care ți-a salvat pielea de mai multe ori decât ai mâncat mâncare caldă, s-a gândit Alice turbată. Și-a sufocat impulsul să arunce cu lampa de pe birou, cu tastatura calculatorului și cu monitorul în capul femeii din fața ei. În schimb, și-a împreunat mâinile într-o atitudine controlată. Apoi a spus calmă: Acestea sunt niște acuze grave, iar omul o să ne dea în judecată. Eu nu încerc decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Presupun, a spus ea veselă, că ar trebui să fim recunoscători că nici asta n-a mai fost folosită înainte! Când tatăl ei a izbucnit în râs, Alice n-a îndrăznit să se uite la Jake. —E făcut dintr-o tastatură veche de computer, i-a spus ea nerăbdătoare maică-sii, în timp ce aceasta scotea din pachet inelul butucănos pe care se vedeau inițialele ei. — Ce drăguț, a spus pe un ton chinuit doamna Duffield. Și-a strecurat inelul lângă diamantele Garrard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se trezise, dar nu se atinse de laptop. Îl ignoră. Asta în pofida faptului că simțea furnicături în buricele degetelor și era atras permanent - așa cum nu se mai întâmplase de foarte multă vreme - de acel display întunecat, dar îmbietor, și de tastatura pe care aceeași nelipsită (dar care, paradoxal, lipsea exact atunci când aveai mai mare nevoie de ea) Lucia o ștergea la diferite interval de timp de praful care se depunea cu o plăcere teribilă. Folosea o cârpă moale, de culoare roșie
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
m-am gândit la moartea Vecinului și, totuși, a murit. - Poate că laptopul încearcă, de fapt, să te protejeze. Ține la propriul stăpân ca un animal de companie, este legat printr-un cordon ombilical invizibil de acela care-i mângâie tastatura cu degetele, atunci când are inspirație. Din păcate, în ultima vreme, trebuie să spunem și asta, în pofida tristeții care ne pătrunde, inspirația Scriitorului ratat a plecat pe pustii, s-a dus și nu mai vine, așa că - ca să vezi, domnule! - nefericitul laptop
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]