643 matches
-
analogică și atât; rezultatele nu sunt „adevăruri” în sensul celor stabilite de științele naturii, ci metafore, care pot revela adevăruri autentice, dar nu le putem elucida prin demersuri logico-matematice; • în al treilea rând, știința curriculumului nu se lasă supusă nici taxonomiilor epistemologice clasice. Este o știință nomotetică? Nu, nu chiar! Este o știință descriptivă? Nu, nu numai! ș.a.m.d. Nu vom întreprinde aici o plictisitoare conlocutio pentru a lămuri chestiunea. În paginile următoare se va vedea că avem de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
doilea război mondial, beneficiind de revoluția științifică, creșterea exponențială a cunoașterii și explozia inovațiilor tehnologice. Curricula moderne valorifică progresele psihologiei în cercetarea proceselor cognitive, a mecanismelor învățării, a tehnicilor de motivare. Este semnificativ că etapa a debutat cu apariția primelor taxonomii de obiective pedagogice și cu încercări de a converti teorii ale învățării în teorii ale instruirii eficiente, concepute rațional și controlate prin feedback. Curricula moderne păstrează filosofia pragmatică a celor premoderne, dar sunt mult mai subtile. Curricula premoderne sunt aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
propriu-zisă începe cu „Raționalul lui Tyler” (1949), continuă cu valorificarea acestuia într-o teorie generală și o tehnologie generală a curriculumului de către Smith, Stanley și Shores (Fundamentals of Curriculum Development, 1950) și evoluează cu engineering-ul curricular realizat prin integrarea taxonomiei de obiective (Bloom), paradigmei mastery-learning (J.B. Carroll) și a ierarhiei tipurilor de învățare (R.M. Gagné) în designul curricular și optimizarea curriculumului din anii ’70; intră în declin în anii ’80, odată cu declanșarea contestațiilor postmoderne; - etapa postmodernă începe în anii ’80
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
odată cu identificarea mecanismelor de învățare solicitate în instruire de către Robert M. Gagné, construirea designului instrucțional și a tehnologiei educaționale. Acestea din urmă au permis conceperea curriculumului și a instruirii ca engineering de realizare a unor obiective predefinite și clasificate în taxonomii, precum cea a lui Benjamin Bloom. Raționalismul cuprins în acest mod de a gândi și acționa în educație a părut că atinge cele mai înalte cote de științificitate odată cu apariția modelelor mastery learning care promiteau (și dovedeau!) posibilitatea practică de
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
considerăm doar premoderne. Curricula propriu-zis moderne au apărut abia în perioada postbelică, odată cu progresele cercetărilor psihologice dedicate învățării și integrarea lor în modelele curriculare care prescriu moduri de dirijare a mecanismelor învățării în direcția unor obiective predefinite și clasificate în taxonomii pedagogice. Deși au fost supuse unor critici postmoderniste virulente în ultimele decenii, curricula moderne sunt încă vii și se află la baza multor reforme educaționale care se desfășoară în spațiul euroatlantic. Autorii lor au aspirat și au reușit să le
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cercetării psihologice și pedagogice, teoria modernă a curriculumului s-a optimizat continuu. Cea mai consistentă contribuție științifică a venit din partea unui notoriu eficientist și emul al lui Tyler, Benjamin Bloom, care, în 1956, a publicat Domeniul cognitiv al vestitei sale Taxonomii de obiective pedagogice 21. Taxonomia lui Bloom permitea designul unor curricula centrate pe obiective comportamentale consistente, promițând chiar o știință riguroasă a curriculumului și o știință obiectivă a instruirii; ambele păreau similare celor botezate generic de către epistemologii germani Naturwissenschaften. 11
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
modernă a curriculumului s-a optimizat continuu. Cea mai consistentă contribuție științifică a venit din partea unui notoriu eficientist și emul al lui Tyler, Benjamin Bloom, care, în 1956, a publicat Domeniul cognitiv al vestitei sale Taxonomii de obiective pedagogice 21. Taxonomia lui Bloom permitea designul unor curricula centrate pe obiective comportamentale consistente, promițând chiar o știință riguroasă a curriculumului și o știință obiectivă a instruirii; ambele păreau similare celor botezate generic de către epistemologii germani Naturwissenschaften. 11.6. Deceniul marii literaturi curricularetc
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a planificării curriculumului - o decizie de sorginte progresivistă, dar confirmată de achizițiile ulterioare ale cercetării curriculare moderne. 11.7. Explozia cercetărilor psihopedagogice și curriculumul în anii ’60-’70tc "11.7. Explozia cercetărilor psihopedagogice și curriculumul în anii ’60‑’70" Succesul Taxonomiei lui Bloom (1956) a antrenat alte descoperiri psihopedagogice remarcabile. S-a comparat Taxonomia cu „Tabelul lui Mendeleev” și s-a spus că pedagogia a depășit „faza alchimică”, devenind știință obiectivă autentică. În 1959 a avut loc un alt eveniment științific
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ale cercetării curriculare moderne. 11.7. Explozia cercetărilor psihopedagogice și curriculumul în anii ’60-’70tc "11.7. Explozia cercetărilor psihopedagogice și curriculumul în anii ’60‑’70" Succesul Taxonomiei lui Bloom (1956) a antrenat alte descoperiri psihopedagogice remarcabile. S-a comparat Taxonomia cu „Tabelul lui Mendeleev” și s-a spus că pedagogia a depășit „faza alchimică”, devenind știință obiectivă autentică. În 1959 a avut loc un alt eveniment științific major. În urma unei conferințe desfășurate la Woods Hole (Cape Cod) (Massachusetts), președintele acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de Carroll au fost aplicate în anii următori la diferite niveluri ale învățământului, dând naștere la numeroase mastery learning; experimentate, acestea dovedeau eficacitate instrucțională maximă, mai ales după ce modelul inițial al lui Carroll (1963) s-a conectat în 1968 cu Taxonomia lui Bloom; s-a constituit, astfel, un mastery learning centrat pe obiective comportamentale, riguros, care permitea controlul permanent al progreselor instruirii și determinarea eficacității generale a acesteia („reușita tuturor la învățătură”, „succesul general”)26. Curiozitatea teoreticienilor și designerilor de curriculum
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a realiza și a evalua performanțele învățării. Asamblarea lor în planuri de învățământ și programe școlare va finaliza, după autorii citați, curriculumul unei educații adecvate atât pentru nevoile individului, cât și pentru cerințele societății. 12.9.2. Curriculum centrat pe taxonomia obiectivelor pedagogicetc "12.9.2. Curriculum centrat pe taxonomia obiectivelor pedagogice" Taxonomiile obiectivelor pedagogice sunt considerate de către mulți teoreticieni ai curriculumului - și în primul rând de către cei „moderniști” - cele mai sigure puncte de sprijin pentru proiectarea și dezvoltarea unor planuri
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în planuri de învățământ și programe școlare va finaliza, după autorii citați, curriculumul unei educații adecvate atât pentru nevoile individului, cât și pentru cerințele societății. 12.9.2. Curriculum centrat pe taxonomia obiectivelor pedagogicetc "12.9.2. Curriculum centrat pe taxonomia obiectivelor pedagogice" Taxonomiile obiectivelor pedagogice sunt considerate de către mulți teoreticieni ai curriculumului - și în primul rând de către cei „moderniști” - cele mai sigure puncte de sprijin pentru proiectarea și dezvoltarea unor planuri educaționale riguroase și adecvate pentru satisfacerea nevoilor de formare
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
învățământ și programe școlare va finaliza, după autorii citați, curriculumul unei educații adecvate atât pentru nevoile individului, cât și pentru cerințele societății. 12.9.2. Curriculum centrat pe taxonomia obiectivelor pedagogicetc "12.9.2. Curriculum centrat pe taxonomia obiectivelor pedagogice" Taxonomiile obiectivelor pedagogice sunt considerate de către mulți teoreticieni ai curriculumului - și în primul rând de către cei „moderniști” - cele mai sigure puncte de sprijin pentru proiectarea și dezvoltarea unor planuri educaționale riguroase și adecvate pentru satisfacerea nevoilor de formare individuală și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de către mulți teoreticieni ai curriculumului - și în primul rând de către cei „moderniști” - cele mai sigure puncte de sprijin pentru proiectarea și dezvoltarea unor planuri educaționale riguroase și adecvate pentru satisfacerea nevoilor de formare individuală și pentru a răspunde cerințelor societății. Taxonomiile lui B.S. Bloom, D.R. Krathwohl și A.J. Harrow au fost utilizate în special în SUA, pentru proiectarea curriculară la nivelul învățământului secundar și în învățământul vocațional. În anii ’60, taxonomia lui B.S. Bloom a fost folosită pentru proiectarea curriculumului
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de formare individuală și pentru a răspunde cerințelor societății. Taxonomiile lui B.S. Bloom, D.R. Krathwohl și A.J. Harrow au fost utilizate în special în SUA, pentru proiectarea curriculară la nivelul învățământului secundar și în învățământul vocațional. În anii ’60, taxonomia lui B.S. Bloom a fost folosită pentru proiectarea curriculumului formării militarilor în mai multe țări membre NATO. În deceniul următor însă, aceasta a fost abandonată în favoarea inventarului de demersuri intelectuale transdisciplinare propus de L. D’Hainaut (asupra căruia vom reveni
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
NATO. În deceniul următor însă, aceasta a fost abandonată în favoarea inventarului de demersuri intelectuale transdisciplinare propus de L. D’Hainaut (asupra căruia vom reveni în acest capitol). Trebuie să facem totuși precizarea că „pedagogia prin obiective” și dezvoltarea curriculară prin taxonomii preconstituite de obiective în literatura psihopedagogică au întâmpinat și numeroase critici. Acestora li se opune așa-zisa pedagogie by men („prin oameni”). Criticilor aduse de reprezentanții „pedagogiei prin oameni” le-a răspuns J.W. Popham (1968). Întrucât, în pedagogia modernă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de autorul acestui volum în reforma curriculară a învățământului militar din România (este baza teoretică a curriculumului Academiei Trupelor de Uscat din Sibiu)31. „Tipologia demersurilor transdisciplinare” descrisă de D’Hainaut are avantajul de a fi depășit deficiența esențială a taxonomiilor obiectivelor pedagogice de tip Bloom-Krathwohl-Harrow: separarea arbitrară a domeniilor formării umane (cognitiv, afectiv și psihomotor). D’Hainaut a reușit integrarea acestora printr-un principiu extrem de simplu. „Integrarea cognitivă” propusă de L. D’Hainaut a putut fi expusă într-un mod
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
tratamentul pedagogic la situațiile educaționale întâlnite prin „repetiții”, „ajustări” și „îmbogățiri” ale conținuturilor învățării. Seduși de acest model (și în special fascinați de termenul competență), designerii Noului Curriculum românesc au crezut că îl pot combina cu modelul curricular bazat pe taxonomia lui Bloom pentru a obține o sinteză superioară. Acest amestec s-a dovedit însă malign. A rezultat un mixtum compositum haotic de „obiective”, „competențe”, „capacități”, „performanțe”, „obiective de referință”, „obiective terminale”, „competențe de bază” etc. nestructurat ierarhic, fără raporturi precise
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și nu a fost luată în seamă. Anunțul mortuar a fost făcut în 1969, dar curricula moderne au supraviețuit în deceniul următor. Ba chiar au avut parte de glorie și „prosperitate” prin asimilarea unor descoperiri și construcții științifice importante, precum taxonomia obiectivelor pedagogice (Bloom), ierarhia mecanismelor de învățare (R.M. Gagné), paradigma mastery learning (John B. Carroll), tehnici de motivare (Maslow, Berlyne ș.a.) etc. și nu se poate ignora faptul că „ingineria curriculară” botezată de R.M. Gagné instructional technology este o realizare
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
McKeon și al unei îndelungi meditații. Schwab a ajuns la concluzia că vestitele Great Books („Marile Cărți ale Omenirii”) dispun de un mare potențial educativ și că trebuie luate în considerare în alcătuirea oricărui curriculum. În același timp, propunea o taxonomie a variatelor categorii de cercetări științifice, ca pe un fel de ghid pentru planificarea și proiectarea curriculară. După el, taxonomia cercetărilor științifice și Marile Cărți ar trebui să constituie instrumentele de lucru ale oricărui designer curricular și, în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de un mare potențial educativ și că trebuie luate în considerare în alcătuirea oricărui curriculum. În același timp, propunea o taxonomie a variatelor categorii de cercetări științifice, ca pe un fel de ghid pentru planificarea și proiectarea curriculară. După el, taxonomia cercetărilor științifice și Marile Cărți ar trebui să constituie instrumentele de lucru ale oricărui designer curricular și, în același timp, să fie „inima” (core) oricărui curriculum. Într-un studiu-anexă, Schwab și-a dezvăluit sursele și metoda (What Do Scientists Do
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
caz, cu conceptul generic de learner (care nu ne spune nimic despre vârsta și caracteristicile individuale ale celui ce învață). Deceniul pe care îl analizăm s-a derulat însă sub semnul impresiei puternice produse în lumea educației de finalizarea primei taxonomii a obiectivelor pedagogice a cărei descriere începuse anterior. De aceea a și fost considerată de mulți exegeți ca „epoca lui Bloom”5. Taxonomia lui Bloom a fost asemuită cu tabelul lui Mendeleev și s-a afirmat ritos că ea inaugurează
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
îl analizăm s-a derulat însă sub semnul impresiei puternice produse în lumea educației de finalizarea primei taxonomii a obiectivelor pedagogice a cărei descriere începuse anterior. De aceea a și fost considerată de mulți exegeți ca „epoca lui Bloom”5. Taxonomia lui Bloom a fost asemuită cu tabelul lui Mendeleev și s-a afirmat ritos că ea inaugurează nașterea pedagogiei științifice după milenii de căutări, frământări și bâjbâieli „alchimice”. Taxonomia obiectivelor pedagogice a fost, fără îndoială, o contribuție științifică majoră, care
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și fost considerată de mulți exegeți ca „epoca lui Bloom”5. Taxonomia lui Bloom a fost asemuită cu tabelul lui Mendeleev și s-a afirmat ritos că ea inaugurează nașterea pedagogiei științifice după milenii de căutări, frământări și bâjbâieli „alchimice”. Taxonomia obiectivelor pedagogice a fost, fără îndoială, o contribuție științifică majoră, care a marcat istoria pedagogiei. Dar importanța ei nu este atât de mare cât s-a sperat în anii ’70; ea nu descrie un „tablou universal al elementelor chimice umane
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
este atât de mare cât s-a sperat în anii ’70; ea nu descrie un „tablou universal al elementelor chimice umane”, ci doar un set de limite ale posibilităților de formare umană cu ajutorul influențelor educative. Speranțele „obiectiviste”, legate de universalitatea taxonomiei lui Bloom, s-au diminuat încă din anii ’70, când s-au identificat numeroase aspecte discutabile ale acestei construcții teoretice și s-a demonstrat că sunt posibile taxonomii alternative. Pe parcursul întregului deceniu, Bloom a încercat însă să își apere și
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]