1,790 matches
-
primite de Sergiu, baghetele de dirijor, unele de aur, altele de argint, de fildeș, toate aranjate cu grijă și iubire de „gardiana“ prețioaselor amintiri. Ne-a mai arătat un baston cu mâner de argint, care păstra înăuntru, ca într-o teacă, o baghetă superbă. Dintr-un ungher, a scos la iveală o umbrelă albă, pe pânza căreia se semnaseră toți membrii orchestrei dirijate cândva de Maestru. Pe biroul din salon am dat de fotografia de nuntă a Regelui Mihai și Reginei
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Nu-ți poți imagina ce tristă am fost atunci... — Vieira da Silva era o discipolă de-a lui Klee? — Nu, n-avea nimic în comun cu arta lui. Compo zi ți ile ei sunt liniare, unele sunt ca niște biblio teci, altele sunt orizontale, dar posedă un simț unic al culorii. Scul ptura ei e o combinație foarte originală între mo dern și acade mic. Apoi m-am atașat de Mac Avoy, un mare por tretist. Am văzut la el un
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Cînd va veni Asirianul în țara noastră, și va pătrunde în palatele noastre, vom ridica împotriva lui șapte păstori și opt căpetenii ale poporului. 6. Ei vor pustii țara Asiriei cu sabia, și țara lui Nimrod cu sabia scoasă din teacă. Ne va izbăvi astfel de Asirian, cînd va veni în țara noastră, și va pătrunde în ținutul nostru. 7. Rămășița lui Iacov va fi în mijlocul multor popoare, ca o rouă care vine de la Domnul, ca ploaia măruntă pe iarbă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
purtată în timpul ceremoniilor importante. Astrologul Curții are indicații precise despre felul în care ar trebui Majestatea Sa să poarte astfel de obiecte. De obicei, împăratul Hsien Feng poartă și un cilindru din fildeș cu scobitori, un cuțit așezat într-o teacă din corn de rinocer și doi săculeți cu pudră parfumată brodați cu perle foarte mici. Inițial, aceștia erau făcuți dintr-o pânză tare folosită pentru a înlocui frâiele rupte. Zâmbesc, apreciind intenția eunucului. An-te-hai știe întotdeauna cum să-mi stârnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
frivolitatea toaletelor dezgolite și a sîngelui înfierbîntat, ceea ce mă azvîrlea într-o grea criză de mizantropie. Din toate părțile curgeau șuvoaie de carne vie, cu tari efluvii senzuale: bătrîni cu fețele pline de pudră, cocote devastate, seci domnișoare ca niște teci de mazăre, grase negustorese și adolescenți cu chipuri imbecile. Priveam la toate cu o scîrbă distantă, ca într-o expoziție a mizeriei umane. Atîrnată de brațul unui matuf vopsit, o femeie lată în șolduri schimba ocheade cu tineri singuratici. Cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
la balamuc, nu mai veni să distrugi aici suflete de copii nevinovați!”. Ceilalți colegi se uitau pe fereastră ori pe pereți și Încercau să schimbe vorba. Într-un rând, Lizi se Îndopa, cu horcăieli, dintr-un borcan cu salată de teci de fasole grasă, dreasă cu usturoi, smântână și oțet. Dar nu ăsta ar fi fost necazul, că ajunseserăm să ne obișnuim: din țâțoaiele proptite pe masa cea lungă din cancelarie Începuse să curgă laptele, care deja făcuse două pete pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dezbracă de piele, cum Îi dau sare, o fac sul și o lasă câteva zile la vânt Înainte s-o azvârle În argăseala lui Câinaru?”. Deși se zăpăcise nițel, Enin se cățără ca o pisică În nuc, scoase dintr-o teacă un cuțit cu două tăișuri cu lama lungă de un sfert de metru și reteză frânghia nouă ce țintuia de creangă copitele dinapoi ale calului. Canafas căzu pe spate și câteva clipe spintecă aerul cu picioarele, caraghios și neputincios ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
versuri, plângând cu jale. Una dintre doamnele de onoare își înghiți lacrimile și continuă: Când au înflorit, Erau nenumărate; Dar, la sfârșitul primăverii, Căzut-au, un mugur nelăsând în urmă. În timp ce cuvintele rămâneau plutind în aer, câteva femei scoaseră din teci pumnalele și-și spintecară sânii sau se înjunghiară în beregată, șuvoaie de sânge îmbibându-le părul negru. Dintr-o dată, în apropiere, răsună zbârnâitul unei săgeți și, curând, peste tot în jurul lor, se înfigeau săgeți în pământ. Din depărtare, se auzeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
răspunse omul, privind spre mulțime, în așteptarea unui sprijin, dar fără a vădi nici urmă de teamă. — În nici un caz! Pentru prima oară, Kanbei vorbi cu glasul său adevărat. În aceeași clipă, își aruncă la pământ bastonul, trase sabia din teacă și-l tăie pe muncitor în două. Răsucindu-se repede spre altul, care dădea să fugă, îl spintecă și pe el. În același timp, Rokuro și Kyuemon - care stăteau înapoia lui Kanbei - scoaseră săbiile și-i lichidară pe ceilalți trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
scurtă pauză, lăsându-le oamenilor timp de gândire. Printre acele capete fără număr, existau în mod foarte clar oameni ale căror expresii se preschimbau din teamă, în regret. Kanbei își șterse sabia de sânge și o vârî la loc în teacă. Îmblânzindu-și expresia, le cuvântă lucrătorilor cu demnitate: — Văd că nimeni nu mai vrea să urce după acești cinci oameni, ceea ce înseamnă, cred, că intențiile voastre sunt altele decât ale lor. Dacă am dreptate, atunci voi spune eu ceea ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care o făcuse și-i părea rău că mânia lui Mitsuhide se transformase în nimic mai mult decât violență prostească. „Ah, Mitsuhide, n-ai să mă urmezi și tu peste câteva zile?“ întrebă el în gând. Cu mâna stângă ținea teaca săbiei scurte. Cu dreapta scoase lama. „Nu e nici o grabă.“ Astfel se liniștea pe sine însuși Nobunaga. Flăcările începuseră să intre în cameră. Închise ochii. În acel moment, tot ceea ce-și mai amintea începând de la cea mai fragedă vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de vreo trei sute de metri. După ce-i ajunseră din urmă pe cercetași, cei treisprezece oameni continuară să înainteze, cu Mitsuhide în poziția a șasea din față. Dintr-o dată, calul lui Murakoshi se cabră. În aceeași clipă, sabia lui scoasă din teacă lovi în partea din stânga șeii. Se auzi un dangăt sonor, când sabia reteză vârful ascuțit al unei lănci de bambus. Mâinile care țineau lancea dispărură, imediat, în desișul de bambus, dar ceilalți văzuseră clar ce se întâmplase. — Ce-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Tâlharilor ăstora le stă în fire să profide de cel mai mic semn de slăbiciune. Sanjuro și Yojiro, ocupați-vă de ei. La auzul cuvintelor lui Shigemoto, oamenii se despărțiră. O lance fu luată în grabă, iar săbiile trase din teci. — Blestemați să fiți! Cu un urlet tunător, cineva sări în desișul de bambus. Un zgomot ca al unei ploi de frunze sau poate al unei hoarde de maimuțe, sfâșie tăcerea nopții. — Shigemoto... Shigemoto... șopti Mitsuhide. — Aici sunt, stăpâne. — A... Shigemoto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un fierar din Sakai. Trecură în altă cameră și, în timp ce Nagato studia muscheta, un vasal al lui Nobuo răcni deodată: — Din porunca seniorului meu! Și îl înhăță de la spate. — E o infamie! gâfâi Nagato, încercând să-și tragă sabia din teacă. Fu însă trântit la podea de atacantul său mai puternic, neputând decât să se zbată neputincios în strânsoarea acestuia. Nobuo se ridică în picioare și o luă la fugă prin cameră, strigând: — Dă-i drumul! Dă-i drumul! Dar violenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai puternic, neputând decât să se zbată neputincios în strânsoarea acestuia. Nobuo se ridică în picioare și o luă la fugă prin cameră, strigând: — Dă-i drumul! Dă-i drumul! Dar violenta încăierare continua. Ținând deasupra capului sabia scoasă din teacă, Nobuo zbieră din nou: — Dacă nu-i dai drumul, n-am să-l pot tăia pe ticălos! Lasă-l! Asasinul îl ținea pe Nagato de beregată dar, prinzând un moment prielnic, îl împinse în lături. În aceeași clipă și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un ton de laudă: ai făcut o treabă bună. Și îi dădu lui Sanzo câteva monede ca răsplată. Nu încăpea nici o îndoială că spada era cea purtată de Nakagawa Kanemon, comandantul Castelului Inuyama. Blazonul familiei era înscris cu lac pe teacă. Vă mulțumesc pentru mărinimie, stăpâne, spuse Sanzo și dădu să se retragă, dar Shonyu îi ceru să aștepte. Chemând, încă o dată, un vasal, puse ca în fața lui Sanzo să fie aduși atât de mulți bani, încât ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tot și jertfe de mulțumire. A chemat pe Domnul și Domnul i-a răspuns prin foc, care s-a coborît din cer pe altarul arderii de tot. 27. Atunci Domnul a vorbit îngerului, care și-a vîrît iarăși sabia în teacă. 28. Pe vremea aceasta, David, văzînd că Domnul îl ascultase în aria lui Ornan, Iebusitul, aducea jertfe acolo. 29. Dar locașul Domnului, făcut de Moise în pustie, și altarul arderilor de tot erau atunci pe înălțimea Gabaonului. 30. David nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
Cercetările făcute la Cetățuia în anul 1933 au găsit un schelet ale cărui oase, de la brâu în sus erau împrăștiate, apoi câteva vase, un fragment de stofă brodată cu fir de aur și restul unui pumnal cu lama lipită de teacă. Anastasia Doamna se pare că a fost înmormântată în Biserica Stratenia, pe locul unde astăzi se află catedrala mitropolitană din Iași. În acea biserică oficia mitropolitul țării slujbele și ,,era cu de toate împodobită și o făcu Doamna Ducăi Vodă
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Bicri. 8. Cînd au fost lîngă piatra cea mare care este la Gabaon, Amasa a ajuns înaintea lor. Ioab era încins cu o sabie pe deasupra hainelor de război cu care era îmbrăcat; ea era legată la coapsă și stătea în teacă, și cînd a înaintat Ioab, sabia a alunecat. 9. Ioab a zis lui Amasa: "Ești sănătos, frate?" Și cu mîna dreaptă a apucat pe Amasa de barbă să-l sărute. 10. Amasa n-a luat seama la sabia care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
sculptată, cu un buchet de iasomie proaspătă în ea. Parfumul e puternic. Pendulul unui vechi ceas de pe perete se leagănă cu un sunet rustic. Casa e tăcută. Celelalte concubine își fac siesta, iar slugile sunt la bucătărie, desfac în liniște teci de fasole. Fruntea mamei se brobonește de sudoare, care începe să-i curgă pe obraji ca un șirag rupt de mărgele. Fata o întreabă dacă nu ar trebui să facă o pauză. Femeia scutură din cap și zice că-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și copacul de bambus. Trăia aici cu Mao pe vremuri. Băutura face ca statuile cu animale de pe lespezile și fântânile antice din piatră să prindă viață. Se întoarce spre cealaltă parte. Micul petic cu legume este o imagine a recoltei. Tecile de fasole sunt verzi, iar ardeii sunt roșii. Asta îi amintește, din nou, de viața lor în Yenan. Grupul e îmbrăcat lejer, cu excepția lui Mao. În seara asta, el e neobișnuit de formal, poartă o jachetă apretată încheiată până la gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și ultima parte a discuției, cu referire la „planul european” și la „cartea măsluită a francezilor”. Altminteri, consulul n-ar mai fi avut timp să savureze nimic, ci ar fi sărit ca ars. PAGINĂ NOUĂ 10 Manuc scoase pumnalul din teaca lui aurită. Îl primise mai demult împreună cu alte daruri, atunci când Mustafa Bairaktar îi încredințase, ca unui frate iubit, funcția de haznadar al averii sale. Și dacă celelalte daruri îi fuseseră aduse și prezentate de servitori, pe acesta îl primise chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pecetluise frăția lor. El sorbise sângele pașei, iar Mustafa i-l supsese pe al său. Curând, însă, pașa Bairaktar murise decapitat într-o noapte de groază. Și ce mult simțea lipsa acelui mare prieten! Băgă lama pumnalului la loc în teacă, apoi chemă ciubucciul, cafegiul și mucagiul. Rămase în picioare, până când se tăiară toate mucurile de la lumânări. Când primi cafeaua și ciubucul, luă o gură de cafea și trase câteva fumuri înainte de a se așeza pe scaunul lui preferat, cel din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Trebuia să te fi gândit la asta înainte de-a aduce străini în tabăra mea. Sub văl, buzele lui Mubarrak schițară un zâmbet ușor: — Atunci încă nu plouase, răspunse și apoi, foarte încet, își dezgoli takuba, eliberând oțelul strălucitor din teaca de piele cu lucrătură în relief. Mă rog ca moartea ta să nu dezlănțuie un război între triburi, adăugă. Nimeni în afară de noi nu trebuie să plătească pentru greșelile noastre. — Așa să fie, răspunse Gacel aplecându-se, gata să facă față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vrei să ți-i ții pe-ai tăi, fă-o, fiecare cu trupele sale. Toghrul nu răspundea, nu se mișca, pradă unei apăsătoare dileme. Dintr-odată, sări dintre ei și Înșfăcă un pumnal. La rândul său, Ceagrî scosese sabia din teacă. Nimeni nu știa dacă trebuia să se intervină sau, după obicei, frații selgiucizi să fie lăsați să-și Încheie disputa În sânge. Atunci Toghrul spuse: — Frate, nu te pot sili să mi te supui, nu pot să-ți opresc oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]