478 matches
-
numește ichtiologie. Peștii sunt cei mai puțin dezvoltați dintre craniate. Corpul este fusiform, are forma hidrodinamică, dar poate fi turtit dorso-ventral. Este alcătuit din 3 părți: cap, trunchi și coadă. Pielea este acoperită cu un mucus secretat de celulele glandulare tegumentare. Corpul este acoperit cu solzi protectori sau plăci osoase de origine dermică. Colorația este determinată de cromatofori, celule care se află sub piele și conțin granule pigmentare. Ochiul are o structură și origine complexă de forma unui glob, însoțit de
Pește () [Corola-website/Science/300060_a_301389]
-
ce conțin câteva celule olfactive. Organul auditiv este reprezentat numai prin urechea internă (labirintul membranos) formată din utriculă, cu trei canale semicirculare și saculă, cu o formațiune numită lagenă. În piele se află celulele gustative și tactile ale peștilor. Receptorii tegumentari se prezintă în special prin linia laterală. Excitațiile tactile sunt percepute și de mugurii senzitivi, comuni pentru excitațiile gustative. Ei sunt răspândiți în cavitatea bucală, pe buze, pe mustăți, pe cap și toată suprafața corpului. Peștii dispun de schelet intern
Pește () [Corola-website/Science/300060_a_301389]
-
regiuni: toracală și codală. Peștii nu au stern. Conformația membrelor este în strânsă legătura cu modul de locomoție, care este tipic acvatic. Înotătoarele neperechi (dorsală, codală și anală) au un schelet format din raze externe osoase ce susțin o membrană tegumentară. Înotătoarele perechi sunt formate din structuri osoase ale centurilor și structuri ale părților libere ale înotătoarelor. Prin intermediul centurilor scapulară și pelviană, înotătoarele perechi sunt prinse de scheletul corpului și musculatură. Musculatura peștilor este reprezentată, în principal, de 2 bande de
Pește () [Corola-website/Science/300060_a_301389]
-
acvatice. Urechile, ochii și nările sunt poziționate pe vârful capului, astfel încât poate vedea, respira și mirosi în timp ce se află în apă. Singurul mamifer care efectiv zboară este liliacul. Liliacul, făcând parte din grupul insectivorelor, are aripile formate din-un pliu tegumentar care leagă membrele anterioare de cele posterioare. Mai există mamifere care se pot deplasa pe calea aerului planând, fără a zbura, însă. Un exemplu este veverița zburătoare. Fie că folosește la apărarea teritoriului, la atragerea partenerului sau la chemarea puilor
Mamifer () [Corola-website/Science/300071_a_301400]
-
câteva specii de șobolani și carnivore marsupiale). Din cauza lipsei placentei, puii sunt foarte puțin dezvoltați la naștere. La unele specii, puii se deplasează singuri până in marsupiu, la altele sunt luați cu gura de mamă și introduși în această pungă tegumentară. În marsupiu ei apucă un mamelon în gură, fixându-se astfel de corpul mamei. În această poziție (fixat de mamelon) va sta până își va desăvârși dezvoltarea. La început, din cauza slabei sale dezvoltări, puiul nu poate să sugă singur și
Marsupiale () [Corola-website/Science/300102_a_301431]
-
degetul posterior este bine dezvoltat. Masculul unor specii are pe tars un pinten. Penele sunt dese și moi, plăcut și variat colorate, în special la mascul. Multe specii au pe cap și pe gât sau bărbie porțiuni golașe sau formațiuni tegumentare (negi, rozete, creastă, bărbie) colorate în roșu. Dimorfismul sexual la unele specii (potârniche, prepeliță) nu este evident; la altele (păun, cocoș de mesteacăn) în schimb este permanent și foarte pronunțat. Esofagul formează o gușă voluminoasă, iar rânza bine dezvoltată are
Galiforme () [Corola-website/Science/306981_a_308310]
-
anatomie comparată, embriologie, histologie, zoogeografie. În 1947-1952 a fost director onorific al Institutului de Speologie din Cluj Napoca. Din 1973 este profesor consultant. Membru corespondent al Academiei Române (din 1 noiembrie 1948). A studiat izopodele terestre din România și a descoperit glandele tegumentare la aceste nevertebrate și spiralația traheolelor de la insecte. A studiat citologia canalului aferent al izopodelor cu ajutorul microscopului electronic. A cercetat constituenții morfologici ai citoplasmei, evoluția glandei suprarenale la vertebrate, structura funcțională electronomicroscopică a glandei androgene etc. A făcut investigații originale
Vasile Gh. Radu () [Corola-website/Science/307149_a_308478]
-
cele care se pot observa la nivelul plămânilor animalelor cu respiratie aeriană. În cea de-a doua lucrare sunt expuse rezultatele unor cercetări fiziologice privind importanța fiecăruia dintre cele trei feluri de respirație posibile la această specie: intestinală, branhială și tegumentară. Respirația intestinală nu poate satisface necesitățile organismului, deoarece nu asigură eliminarea CO2. Ea este completată cu cea tegumentară. În concluzie, autorul e de părere că respirația intestinală este expresia unei adaptări la mediul în care trăiește acest animal, mediu care
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
sunt expuse rezultatele unor cercetări fiziologice privind importanța fiecăruia dintre cele trei feluri de respirație posibile la această specie: intestinală, branhială și tegumentară. Respirația intestinală nu poate satisface necesitățile organismului, deoarece nu asigură eliminarea CO2. Ea este completată cu cea tegumentară. În concluzie, autorul e de părere că respirația intestinală este expresia unei adaptări la mediul în care trăiește acest animal, mediu care nu este favorabil respirației branhiale și tegumentare. Lucrările au fost publicate în "Pflüger’s Archiv" (vol. 118 și
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
organismului, deoarece nu asigură eliminarea CO2. Ea este completată cu cea tegumentară. În concluzie, autorul e de părere că respirația intestinală este expresia unei adaptări la mediul în care trăiește acest animal, mediu care nu este favorabil respirației branhiale și tegumentare. Lucrările au fost publicate în "Pflüger’s Archiv" (vol. 118 și 120) și s-au bucurat de un foarte larg ecou. Au fost citate și comentate de fiziologi de mare renume ca: E. Babàk, L. Frédéricque, W. Conheim, H. Winterstein
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
A. PEȘTE ALB Criterii Categorie de prospețime Nepermis 1 Extra A B Tegument Culoare vie, pigment irizat (cu excepția scorpiei de mare groenlandeze) sau opalescent; Pigmentație vie, dar fără luciu Pigmentație pe cale de a deveni decolorată și mată Pigmentație mată2 Mucus tegumentar Apos, transparent Puțin cețos Lăptos Gri gălbui, mucus opac Ochi Convecși (ieșiți în afară); pupilă neagră, strălucitoare; cornee transparentă Convecși și puțin intrați în orbite; pupilă neagră mată; cornee puțin opalescentă Turtiți; cornee opalescentă; pupilă opacă Concavi în centru; pupilă
jrc3199as1996 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88356_a_89143]
-
suprafețele dorsale și cele ventrale Pierderea pigmentației și a strălucirii; diferențiere mai slabă între suprafețele dorsale și cele ventrale Mat, fără luciu, culori insipide; pielea crapă dacă se curbează peștele Pigmentație puternic mată; pielea se desprinde de pe carne 3 Mucus tegumentar Apos, transparent Puțin cețos Lăptos Gri gălbui, mucus opac3 Consistența cărnii 2 Foarte fermă, rigidă Destul de rigidă, fermă Ușor moale Moale (flască) 3 Fante branhiale Argintii Argintii, ușor roșii sau maro Maronii și difuzie acută a sângelui din capilare Gălbui
jrc3199as1996 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88356_a_89143]
-
este flexibil, lat de aproximativ 10-15 cm. Acesta are peste 700 000 de receptori tactili și electrici, care îl ajută la orientare în apă în timpul scufundărilor. Ornitorincul nu are ureche externă, însă are un auz foarte fin. Prezintă niște pliuri tegumentare care îi protejează ochii și urechile în apă. Detectează prada cu botul lui sensibil. De asemenea are o acuitate vizuală foarte ridicată. Masculii se apără cu spinii otrăvitori de pe picioarele posterioare. Modul său de nutriție este omnivor, scormonind mâlul sau
Ornitorinc () [Corola-website/Science/302972_a_304301]
-
transmite de la oaie la miel în timpul perioadei de gestație și în perioada de la fătare până la înțărcare. Prionii pot pătrunde și în organismul altor oi expuse la sângele și resturile placentare din spațiul de fătare, pe cale digestivă sau la nivelul leziunilor tegumentare. Prionii absorbiți pe cale digestivă se localizează mai întâi în ganglionii limfatici, în special la nivelul plăcilor Payer din intestinul subțire. Indiferent de calea de transmitere, prionii pătrunși în organism determină proteinele prionice normale să își modifice configurația spațială, pliindu-se
Scrapie () [Corola-website/Science/311767_a_313096]
-
acestora. Boala debutează după o perioadă de incubație lungă, de peste un an. La oi, cel mai frecvent, boala debutează în jurul vârstei de 3½ ani. Debutul este insidios, frecvent asimptomatic. Simptomatologia din perioada de stare a bolii include sindrom neurologic, leziuni tegumentare, scădere în greutate și, în final, decesul animalului. De cele mai multe ori se manifestă o combinație a unora din semnele clinice enumerate în continuare, care nu sunt însă tipice pentru scrapie. Sunt consecința pruritului (senzației de mâncărime). Mâncărimile puternice determină animalul
Scrapie () [Corola-website/Science/311767_a_313096]
-
volumului seminal, infertilitate, scăderea pilozității faciale. Adenom care secretă ACTH, de cele mai multe ori microadenom, care prin efectul stimulator asupra ambelor suprarenale produce hipertrofia bilaterală a acestora. Tablou clinic. Facies rotund de „lună plină”, cu venectazii, ten seboreic, obezitate facio-trunculară, hiperpigmentare tegumentară, hirsutism, HTA, hiperglicemie, vergeturi roșii violacee pe abdomen și coapse, dereglări ale ciclului menstrual. Dg paraclinic. 1. Analize nespecifice: hiperglicemie, creșterea Natremiei, scăderea potasemiei. 2. Hormonal. Dozarea cortizolului plasmatic la ora 8 și 16, constatâdu-se pierderea ritmului nictemeral; dozarea cortizolului
Hipofiză () [Corola-website/Science/306082_a_307411]
-
straturile subiacente. El este alcătuit din lobuli de celule grase (lipocite) conținând trigliceride, cu rol de rezervă nutritivă și de izolator termic și mecanic. Acești lobuli sunt separați prin septe conjunctive, în care se găsesc vase și nervi. O structură tegumentară mai deosebită este linia apocrină. Ea se întinde de la axilă, în regiunea mamelonară și coboară convergent lateral spre perineu. Este alcătuită din aglomerări celulare clare ce, structural, se apropie de celulele glandulare mamare. În această accepțiune glanda mamară poate fi
Piele (anatomie) () [Corola-website/Science/304767_a_306096]
-
de sânge este proporțional mai mare decât la celelalte vertebrate. Nu tot sângele aflat în organism circulă activ în sistemul vascular, o parte găsindu-se sub formă de rezervă în organele cu structură diverticulară (splină, unele vase abdominale, plexul subpapilar tegumentar). Starea fiziologică și activitatea diferitelor sisteme funcționale modifică raportul dintre cantitatea sângelui circulant și cel stagnant. În timp de repaus la om, sângele circulant este repartizat astfel: 40% în sistemul muscular, 30% în sistemul nervos, renal suprarenal și tiroidian, 20
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
hepatic. La șobolani, inhalarea citratului de ytriu a provocat edem pulmonar și dispnee, în timp ce inhalarea cloratului de ytriu a provocat edem la ficat, efuziune pleurală și hiperemie pulmonară. La oameni, expunerea la ytriu presupun inhalarea prafului de ytriu, ingestia, contact tegumentar sau contact cu ochii. Expunerea la compuși de ytriu provoacă boli ale plămânilor. Lucrătorii expuși la praf de vanadat de ytriu și europiu în aer au avut ochii uscați și iritații ale tractului respirator superior și ale pielii — deși acestea
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
liofilizată de culoare albă sau crem . După reconstituire soluția are un pH între 6, 7 și 7, 3 și o osmolaritate de cel puțin 240 mosmol/ kg . 4 . 4. 1 Indicații terapeutice CEPROTIN este indicată în purpura fulminantă și necroza tegumentară indusă de anticoagulantele cumarinice la pacienți cu deficit congenital sever de proteină C . În plus , CEPROTIN este indicat pentru profilaxia pe termen scurt la pacienți cu deficit congenital sever de proteină C în cazul în care sunt întâlnite una sau
Ro_179 () [Corola-website/Science/290939_a_292268]
-
apoi de două ori pe zi și întotdeauna chiar înainte de următoarea injecție . Trebuie reținut că timpul de înjumătățire al proteinei C poate fi redus drastic în anumite situații clinice , ca , de exemplu , în tromboza acută cu purpură fulminantă și necroză tegumentară . Este posibil ca pacienții tratați în faza acută a bolii să înregistreze creșteri mult mai mici ale activității proteinei C . Variațiile largi ale răspunsurilor individuale obligă la verificarea regulată a efectelor pe care CEPROTIN le are asupra parametrilor de coagulare
Ro_179 () [Corola-website/Science/290939_a_292268]
-
a tratamentului , activitatea proteinei C este mai rapid suprimată decât cea a factorilor de coagulare . Din acest motiv , dacă se face trecerea la terapie cu anticoagulante orale , administrarea proteinei C trebuie continuată până când se obține o anticoagulare stabilă . Cu toate că necroza tegumentară indusă de warfarină poate apare la orice pacient în timpul inițierii terapiei anticoagulante orale , riscul cel mai mare este întâlnit mai ales la persoanele cu deficit congenital sever de proteină C . 4 4. 6 Sarcina și alăptarea Deși CEPROTIN a fost
Ro_179 () [Corola-website/Science/290939_a_292268]
-
formă liofilizată de culoare albă sau crem . După reconstituire are un pH între 6, 7 și 7, 3 și o osmolaritate de cel puțin 240 mosmol/ kg . 4 . 4. 1 Indicații terapeutice CEPROTIN este indicată în purpura fulminantă și necroza tegumentară indusă de anticoagulantele cumarinice la pacienți cu deficit congenital sever de proteină C . În plus , CEPROTIN este indicat pentru profilaxia pe termen scurt la pacienți cu deficit congenital sever de proteină C în cazul în care sunt întâlnite una sau
Ro_179 () [Corola-website/Science/290939_a_292268]
-
apoi de două ori pe zi și întotdeauna chiar înainte de următoarea injecție . Trebuie reținut că timpul de înjumătățire al proteinei C poate fi redus drastic în anumite situații clinice , ca , de exemplu , în tromboza acută cu purpură fulminantă și necroză tegumentară . Este posibil ca pacienții tratați în faza acută a bolii să înregistreze creșteri mult mai mici ale activității proteinei C . Variațiile largi ale răspunsurilor individuale obligă la verificarea regulată a efectelor pe care CEPROTIN le are asupra parametrilor de coagulare
Ro_179 () [Corola-website/Science/290939_a_292268]
-
a tratamentului , activitatea proteinei C este mai rapid suprimată decât cea a factorilor de coagulare . Din acest motiv , dacă se face trecerea la terapie cu anticoagulante orale , administrarea proteinei C trebuie continuată până când se obține o anticoagulare stabilă . Cu toate că necroza tegumentară indusă de warfarină poate apare la orice pacient în timpul inițierii terapiei anticoagulante orale , riscul cel mai mare este întâlnit mai ales la persoanele cu deficit congenital sever de proteină C . 11 4. 6 Sarcina și alăptarea Deși CEPROTIN a fost
Ro_179 () [Corola-website/Science/290939_a_292268]