430 matches
-
cartierele de case construite din mirajul creditelor. Este vorba de cartierele din periurban care reprezintă o altă mare provocare politică pentru guvernarea metropolelor. Această problemă nu mai stârnește deloc compasiunea sau solidaritatea resimțite față de victimele exploatării capitaliste și ale delirului tehnocrației urbane. "Desigur, se recunoaște că și cei de aici au probleme, însă înainte de orice, aceste persoane sunt propriile lor victime, victimele naivității lor (au cedat sirenelor accesului la proprietate), ale incapacității lor de a prevedea (nu s-au gândit înainte
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
mult decât "a face" sau "a lăsa să se facă" / 153 Reversul voluntarismului urban al statului / 162 Falimentul urbanismului progresist / 162 Denunțarea tehnocratismului "anilor beton" / 164 Capitolul 4. Echiparea și animarea urbanului în numele unei idei noi idei despre democrație / 171 Tehnocrații în căutarea unei democrații și a unei cetățenii luminate / 171 Spectrul "depolitizării" / 171 Elanul prospectivei în serviciul voluntarismului urban / 174 Planificarea urbană în căutarea unei noi cetățenii / 177 Animarea socioculturală urbană: terenul misiei democraților moderni / 181 Opera de deșteptare a
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
soi de premiu de bună purtare, perspectiva accesului liber la Occidentul prosper - recunoscând astfel tacit eșecul comunismului. țara era condusă acum de și pentru „noua clasă”, cum o numea disidentul iugoslav Milovan Djilas Într-o lucrare importantă din 1957: o tehnocrație educată, formată din specialiști și birocrați, preocupată să-și amelioreze traiul și să-și asigure supraviețuirea. O eliberare autentică era de neconceput, dar Întoarcerea la metode represive - puțin probabilă. Ungaria lui Kádár - „cele mai bune barăci din laager” - era foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și instituții administrative, toate ale statului, în interstițiile cărora se dezvoltă noi societăți private, aflate în strânsă legătură cu acestea. Noua clasă de capitaliști români se formează, ca urmare, nu atât dintre întreprinzătorii privați nou-apăruți, ci în strânsă legătură cu tehnocrația economică și industrială a economiei socialiste. Într-o primă etapă, aceștia sunt, pur și simplu, subvenționați. „Acumularea primitivă a capitalului” a avut loc în cazul lor prin transfer de venituri ale statului. Prin intermediul creditelor bancare, prin ignorarea conflictului de interese
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
făcute în acești doi ani s-au realizat prin MEBO. După care procesul este stopat brusc prin decizie politică. În 1995 doar 7% din privatizări, iar în 1996 doar 1% mai au loc prin MEBO (Negrescu, 1999). Privatizarea în folosul tehnocrației industriale, aliată cu cea administrativă, continuă însă. Doar metodele diferă, ele îmbinând acum piața „liberă” cu cea „socialistă”. La sfârșitul lui 1996, stânga politică pierde alegerile, după ce dominase tranziția românească vreme de șapte ani. În această perioadă reușise să transforme
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]