1,549 matches
-
Familială „Mototolea”. Până să-i iasă actele s-a concentrat pe „nomber doi”, acțiunea de filaj. Chestie care l-a scos din pepeni pe Nae Mărunțelu: --Mă, nea Mototoleo, dar dumneata nu mai ai treabă? Una-două, îți pică mucu’ pe tejgheaua mea. Văz că te-a dat în șomaj și, în loc să-ți cauți de treabă în altă parte, faci umbră la vitrina mea. Care-i șpilul? --Poate mă angajezi ca vânzător, Nae, că te văd cam aglomerat. Ce zici? --Nțțț! Pe
FRAGM.1- NUVELA CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341108_a_342437]
-
crize profunde, încercări, suferință, pierderea și recucerirea eului propriu, moarte și înviere; pe de altă parte, indiferent de gradul de împliniri la care a ajuns, la un moment dat orice om își vede viața ca pe un eșec.” M. Eliade Tejgheaua de la magazin era un hotar. În spate, încruntat, tronam eu, rege-vasal al unei lumi conservate la borcan. În față - Tușa Anuța, senină, cu o pereche de disagi pe umăr, purta cu ea o împărăție întreagă. - Să știi că Niculaie m-
Povestea ca viață. Coșmarul unei zile de vară () [Corola-blog/BlogPost/337907_a_339236]
-
am eschivat, dar n-are cine sta la magazin. Pe cât mă încruntam eu mai tare, pe atât devenea Tușa mai senină. - M-am temut ieu că trăbuie, ș-am trecut întăi pe la mamică-ta să te cer. Am tăcut. Aveam sub tejghea un pachet de țigări; îl sorbeam din priviri. - Noa, ce dzâci, ai putea vinii? Dimineață la jumata la șasă. Cât mai voiam să merg, dar cât mă mai ținea orgoliul!... Din suflet îmi venea să mă ascund la tușa în
Povestea ca viață. Coșmarul unei zile de vară () [Corola-blog/BlogPost/337907_a_339236]
-
Tușa, îmi cerea iertare și mă ruga să nu renunț. „Păi da, are nevoie de mine”, mă amăgeam. Precum un câine turbat, mușcam mâna întinsă spre mângâiere. Sursă foto: arhiva personală Marcu Jura Dar orice portiță de evadare din rutina tejghelei, mai ales cu acceptul părinților, era în sine de nerefuzat. Așa că, dimineața la cinci și jumătate, strigam la poarta Unchiului. Poarta era încuiată, Ciontu dezlegat. A ieșit, de la casa vecină, o femeie cu un măgar de ață. - Neața bună, ficior
Povestea ca viață. Coșmarul unei zile de vară () [Corola-blog/BlogPost/337907_a_339236]
-
Japonia Dar japonezii nu se dedică perfecțiunii doar la nivel de individ. Lupta se întinde pe generații întregi. Foarte multe localuri, restaurante sau baruri japoneze sunt afaceri de familie. Cele mai multe sunt mici, cu câteva locuri la masă și câteva la tejghea, dincolo de care va sta invariabil proprietarul afacerii în persoană. Pe unul din pereți veți vedea poza lui, ultima dintr-o succesiune de alte două, trei poze, din ce în ce mai îngălbenite, cu tatăl, bunicul și tot așa, până la fondator. Valabil și pentru ateliere
Unde noi îi avem pe Păcală și Tândală, japonezii îi au pe Migală și Trudilă () [Corola-blog/BlogPost/338013_a_339342]
-
diversificată ca în trecut este, vrei nu vrei, tot un sistem de „împinge tava”. Și ce dacă? Sentimentul de prezență a lăcomiei și aici mă cuprinde când văd șirurile de corporatiști care se înghesuie civilizat să ajungă mai repede la tejgheaua cu mâncare. Ș-apoi la casa de marcat. Risipa o constați la final, dacă urmărești ce aruncă fiecare la coșul de gunoi: hârtie, plastic, resturi alimentare. Am sughițat și asta, pe moment, mi-a alungat ideea fixă a zilei ăsteia
În ziua în care i-a dat cafeaua în foc, un corporatist constată că viața lui între mașină, birou și cantină este o înlănțuire de lăcomie și risipă () [Corola-blog/BlogPost/338137_a_339466]
-
și 2 copii, dar... în zone diferite: noi la Palm, și ei la Galaxy. •Brățările ne-au fost înmânate solemn după ce am fost avertizați că pierderea lor ne costă, fără discuții inutile, 200 RON. Un formular a aparut brusc de sub tejghea și am semnat luarea la cunoștință. Prima oprire: vestiarele. Sincer vorbind, am fost impresionată, începând cu designul modern, calitatea materialelor, curățenia și terminând cu ingeniozitatea sistemului de încuiere a dulapului - doar trebuie să apropii brățara de dulap și acesta se
Cum e la Therme, dincolo de advertoriale. Cronica unui client (ne)mulțumit () [Corola-blog/BlogPost/338144_a_339473]
-
Pe când eram clasa a patra, atrase fiind de revistele colorate cu femei dezbrăcate pe care le vedeam pe la toate chioșcurile de ziare, eu și câteva colege ne-am gândit să ne cumpărăm o revistă porno. Abia ajungeam cu nasul la tejghea, iar vânzătoarea ne-a privit placid în timp ce ne scormoneam prin buzunare și făceam chetă pentru a lua revista. Apoi, la fel de placid, a numărat banii și ne-a înmânat-o. Ani mai târziu, în schimb, când am vrut să cumpăr prezervative
Avortul şi vina colectivă de care fugim () [Corola-blog/BlogPost/338180_a_339509]
-
000,000). Dacă am împărți un trilion de dolari la numărul de oameni existenți în acest moment pe planetă, fiecare dintre ei ar primi 140 de dolari. Dacă te-ai duce la un fast food, ai lăsa un trilion pe tejghea și ai cere hamburgeri pentru toată populația globului, fiecărui om i-ar reveni cam 80. Sau, dacă vrei o reprezentare mai realistă, cu un trilion poți cumpăra absolut toate proprietățile din Londra la prețurile actuale, potrivit The Times. Ce ai
„Ține minte, tinere, un miliard nu mai e ce era...” Primul trilionar va apărea în timpul vieții noastre și nu va fi Bill Gates () [Corola-blog/BlogPost/337757_a_339086]
-
un local care arată elegant, dar păstrează o atmosferă prietenoasă. Mobilierul de lemn merge perfect cu tavanul acoperit cu cărămidă roșie și pereții de un alb imaculat, iar vitrina cu tot felul de brânzeturi delicioase și cârnații specifici agățați în spatele tejghelei ne-au făcut să salivăm până ne-au venit comenzile. O asemenea priveliște creează așteptări destul de mari când vine vorba de mâncare. Ei bine, vă putem asigura că au fost îndeplinite. Carnea de vită a fost gătită până la perfecțiune, pastele
Mâncare italiană ca la mama ei acasă [Corola-blog/BlogPost/100297_a_101589]
-
curată și, în general, n-aveți nimic sfânt, buei... Taximetriștilor! Doamne, de ce n-avem și noi camere ascunse, ca ăia din occident? Tot așa, mi-am uitat o dată portofelul plin cu euro, buletin, carduri (inclusiv alea de la toate farmaciile) pe tejghea într-o benzinărie din apropierea Vienei și am văzut că nu-l mai am fix la aeroport. Am luat urgent singurul taxi care mi-a ieșit în cale, un Merțan bengos condus de un skinhead empatic la disperarea mea și, cu
Cum ar fi fost să mă filmeze cineva cu camera ascunsă? () [Corola-blog/BlogPost/337727_a_339056]
-
mi-a ieșit în cale, un Merțan bengos condus de un skinhead empatic la disperarea mea și, cu promisiunea că plata n-o să depășească 75 de euro (dus-întors), ne-am catapultat spre benzinărie. Micuțul portfeuille din piele stătea neatins pe tejghea, dar îmbrățișat părintește de privirile casierului, un srilankez ceva, destul de nevoiaș după aspect. Cu o engleză specific orientalului, îmi zice: ai văz veitig forrriu! Totul la locul lui: banii, buletinul, cardurile - viața mea... La exagerata mea insistență, acceptă să-l
Cum ar fi fost să mă filmeze cineva cu camera ascunsă? () [Corola-blog/BlogPost/337727_a_339056]
-
că clipa răzbunării negustorului din Rekem sosise. -Gustați vinul împreună cu mine, spuse Hasim arătând din nou către cele două pocale. Trecu un timp în care perșii nu priviră altceva decât către cele două pocale aflate pe masă. Hangiul zâmbea în spatele tejghelei privind scena, nemișcat. Tensiunea plutea în aer și Hasim se legăna ușor în scaunul său. Privea către fețele perșilor pe a căror frunte apăruseră broboane de sudoare. -Nu face asta Hasim, spuse Matan aparent calm. Hasim însă nu spuse nimc
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-11) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 618 din 09 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343730_a_345059]
-
terminăm și eu de visat se vindeau și cărțile de pe raft Cărțile bune se vindeau pe sub mâna dădeai târcoale librăriei o săptămână Când o prindeai singură pe vânzătoare îi făceai o ofertă de șpagă zguduitoare Pentru zece ouă scotea de sub tejghea Borges Cu un pachet de unt citeai Llosa deodorante și săpun Pentru Shogun, pachetul de Kent pentru cartea lui Noica. Dacă întrebai de volume de Cărtărescu,Dinescu- îți spunea că are copii de crescut , ne trezeam la 5 dimineață pentru
GENERAŢIA DE STRIGOI de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342848_a_344177]
-
românești este cea a interpretului Laurențiu Cazan și deopotrivă una dintre cele mai șlefuite și constrânse cu rigoarea științei muzicii să urmeze căi ale melosului scăldat în duh! În mijlocul curentului și lumii zgomotului, grabei, lucrului superficial, comercial, de spectacol de tejghea politică, stradală, electorală, Laurențiu Cazan propulsează un repertoriu și un stil consonant cu inima, unduios, simfonic, inteligent, poetic și crezut pierdut, odată cu scufundarea romantismului în mare și furtună prin care mișună vietăși reci și pe care o survolează păuni! Întotdeauna
LAURENTIU CAZAN. DACĂ N-AR FI EXISTAT, ÎNTR-O ZI TOT S-AR FI IVIT, SĂ CÂNTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342849_a_344178]
-
muncitor cu o figură dârză plus un colac de frânghie pe umăr și câteva caiele în mâna stângă amplasată în dreptul inimii. Numai că la bufet, Gorgozu’, șeful localului, se uită cu dispreț la caiele oferite și puse în silă pe tejghea doar o cinzeacă de matrafox. Lui Ghiocel i se urcă sângele la cap de furie însă nu putea să zică nimic, știută fiind firea cea hapsână și ranchiunoasă a umflatului. Se așeză la o masă și începu să soarbă din
REVOLUŢIONARUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/343242_a_344571]
-
a băut cam mult. Barmanul venise și el în ajutorul lui. “Cine a îndrăznit să se ia de olteanul meu?-întreba el- în cârciuma mea n-are voie să se bată nimeni că aduc șapte milițieni...” L-am tras după tejghea, l-am răcorit cu puțină apă și după câteva minute s-a trezit. “Bă, Mihaly, băăă, eu am ținut la două lucruri în viață, la Silvia și la această invenție! Pe Silvia am pierdut-o, invenția în schimb mi-a
LA TERASA TROCADERO de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343630_a_344959]
-
computerizată a uscării cherestelei); ● Defecte de uscare, cauze, mod de preîntâmpinare; ● Norme de securitate, sănătate în muncă și protecția mediului la uscarea lemnului. ... ... III. Prelucrarea manuală a lemnului 7. Dotarea atelierului pentru prelucrarea manuală a lemnului ● Dispozitive de lucru manuale: tejgheaua, cutii pentru tăiat și îndreptat în unghi (construcție, mod de lucru); ● Instrumente de măsurat: metrul pliant, ruleta, șublerul, micrometrul, ceasul micrometric (construcție, mod de lucru); ● Instrumente de trasat și verificat: compasul, dreptarul, nivela, echere, zgârieciul (destinație, construcție, mod de lucru
ANEXE din 16 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276695]
-
ta, femei de-a pururi, gol de dezbrăcate se plimbă iar prin găurile de stea, plutesc și norii pe un albastru plin cu umbre și cu nemuriri de șoapte în care dulci-amare, femei de noapte vin să-și vândă la tejgheaua morții câte un strop de lapte, își poartă în straiță uscăciunea goală și beau cu moartea câte un pocal de vin, se mulg din țâță în strachină și oală și pun deasupra stratul de venin, se spovedesc din nou la
FEMEI DIN NOU de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377335_a_378664]
-
Veniră și paharele cu băutura comandată, degustarăm pe-ndelete pălinca de C.A.P. (din pălincia satului firește) și plescăirăm amândoi de plăcere după ce am pus paharele pe masă. - Nouăzeci și șapte, îmi șopti ospătarul în fugă, după care se reîntoarse după tejgheaua de lemn. - Da fiule, nouăzeci și șapte. La treizeci și șase de ani m-am îmbolnăvit de rac, adică de cancer. Am scăpat de boala asta, mulțumesc lui Dumnezeu, cu ajutorul unui leac băbesc. Și de atunci respect acea „rețetă” care
LEACUL ÎMPOTRIVA CANCERULUI de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377366_a_378695]
-
semafor alcoolici anonimi ăla care scrie ca să evite viața umblă cu moartea în buzunar de-i sar toate femeile de gât să plătească umbrela cu care iese în ploaie aproape singur străzile șiroiesc de apă vânzătorul de ziare ascunde sub tejghea un număr din Luceafărul brusc arta are valoare la bursa zilei iubesc cu vântul în față dar nu dau drumul toamnei să se risipească m-aștepți bând din singurătate câte o gură arunc pantofii uzi în ziua aceasta am desfrunzit
ABURI DE TOAMNĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377440_a_378769]
-
semafor alcoolici anonimi ăla care scrie ca să evite viața umblă cu moartea în buzunar de-i sar toate femeile de gât să plătească umbrela cu care iese în ploaie aproape singur străzile șiroiesc de apă vânzătorul de ziare ascunde sub tejghea un număr din Luceafărul brusc arta are valoare la bursa zilei iubesc cu vântul în față dar nu dau drumul toamnei să se risipească m-aștepți bând din singurătate câte o gură arunc pantofii uzi în ziua aceasta am desfrunzit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377638_a_378967]
-
mea are pantofi portocaliio claxonează la semafor alcoolici anonimiăla care scrie ca să evite viața umblă cumoartea în buzunar de-i sar toate femeilede gât să plătească umbrela cu careiese în ploaie aproape singurstrăzile șiroiesc de apă vânzătorul de ziareascunde sub tejghea un număr din Luceafărulbrusc arta are valoare la bursa zileiiubesc cu vântul în fațădar nu dau drumul toamnei să se risipeascăm-aștepți bând din singurătate câte o gurăarunc pantofii uzi în ziua aceasta amdesfrunzit ca un copac...
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377638_a_378967]
-
diagonală. În ziua în care m-am eliberat (țin minte că ploua mărunt), ea era la muncă, în alimentară era coadă - cum era moda pe vremea aceea - pentru rațiile de alimente, dar tot mi-am făcut loc până în față la tejghea pentru a-i pune în mână un buchet superb de flori, în care se regăseau șapte trandafiri roșii, proaspăt îmbobociți. Ne-am scris un timp scrisori lungi unul altuia, apoi o dată a fost la mine în Petroșani pentru câteva zile
POVESTE TRISTĂ DE AMOR CU AMURG DE MOARTE ÎN PRAG DE SEARĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381401_a_382730]
-
noastră relație, parcă se mai îngrășase puțin, nu prea mult, suficient să-i scoată în evidență - acum, mai mult ca oricând - superbele-i forme. Firește, m-a recunoscut și ea. A roșit puternic și s-a sprijinit cu palmele de tejgheaua din fața ei, ca și cum ar fi simțit o acută nevoie de a se așeza. - Bună Camelia; ce surpriză plăcută ! Uitasem de mahmureală, de banalele antinevralgice, aveam în minte doar clipa în care intrasem brusc, nepregătit emoțional, acel moment care m-a
MIZERABILA POVARĂ DIN IUBIRILE PIERDUTE ÎN CONTINUUMUL SPAȚIU-TIMP de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381400_a_382729]