544 matches
-
de grație 1950, eliminarea din listă este dublată, în cazuri dintre cele mai ilustre, de condamnarea la moarte civilă. Granița dintre spațiul estetic și cel penal este abolită, prin introducerea crimei ideologice. Ca de atâtea ori, ordinea totalitară este inserată teleologic în evoluția istoriei și partidul comunist este reductibil la un instrument al progresului. "Reacțiunea", la nivel estetic și politic, se cere identificată/ neutralizată: polemica cu "poetul neangajat" oferă imaginea fasonată bolșevic a unui trecut recent, a cărui violență revoluționară delegitimează
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
ci o cale de acces în misterele fundamentale ale existenței și, implicit, ale Creației. Poezia lui Cezar Baltag este una turmentată de întrebări și de idei, obsedată de rosturile lumii și de solitudinea esențială a omului. O poezie de aspect teleologic, încă vagă și puțin convingătoare la începuturi, dar crescând în acuitate existențială pe măsura descoperirii sau regăsirii de sine a poetului însuși”. Titlul Ochii tăcerii pare o invitație adresată cititorului să scruteze „mut” lumea poeziei. Din șirul expresivelor titluri ale
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
le irită instinctul: oriunde apare o ruptură, ea e privită ca un simptom de incoerență. O înfundătură logică e consecința unei dezordini crase, iar greșelile de exprimare sunt vîrtejuri ivite din dereglări intime. La mijloc e un tropism cu bătaie teleologică: nu poți concepe universul decît în perspectiva a ceva nobil, și atunci orice fleac ce este lipsit de sens trezește reacții aspre. Pe un filosof îl recunoști după cît de tiranică îi este nevoia de sens. Chiar și anarhicii sau
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
emisar al Providenței, nu acționa, cu toate astea (era să spun: cu toată oastea!), în numele "necesității istorice", de mai tîrziu. De inspirație hegeliană, acest concept misticoid e o "găselniță" marxistă, - care justifică, absolvă, inocentează orice crimă. Ipostaziată excesiv și acționînd teleologic, aidoma divinei Pronii, Istoria (cu un "I" majuscul) ține cu clasa muncitoare și avangarda ei, partidul, Partidul (cu "P" mare): unic, omnipotent și infailibil. Se înțelege de la sine că NU trebuie să fii Stalin, pentru ca, mare căpetenie a unui astfel
Stalinismul toponimic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/17405_a_18730]
-
conștientă asupra căreia actantul poate interveni concret, actual, în vederea unui scop. Cu aceste considerente ne vom pune problema constituirii unui discurs muzical redefinit în funcțiile sale de bază, și anume clădit pe relație și nu pe enunț-obiect (sonor) în desfășurarea teleologică. Enunțul intervalic este acțiunea formativă elementară în acest discurs și se produce dual, într-o relație definită între anumite puncte spațiale ce constituie fenomenologic obiectul muzical. Limbajul generat se edifică pe un complex de relații asupra căruia urmează a se
Logica Lumilor Posibile (XVI) by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/83171_a_84496]
-
ei principal și care consideră că la acest țel se poate ajunge descoperind "ritmul" sau "tiparul", "legile" sau "tendințele" care stau la baza evoluției istorice" (p. XXV). Cu alte cuvinte, o metodă care îmbracă în straie moderne mai vechile doctrine teleologice, în care istoria avea un țel ascuns și se desfășura conform unui scenariu divin. Istoricismul este varianta secularizată a istoriei sacre. Popper observă că istoricismul modern, născut de fapt în secolul al XIX-lea și dominant în secolul al XX
Lege și scop în istorie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17257_a_18582]
-
desăvârșire, și eudaimonia, fericire) sunt de natură etică. Omul e fericit numai când e virtuos, iar virtutea e viața în conformitate cu rațiunea. Virtutea nu poate fi realizată în afara unui cadru organizat, statul. În acest context, statul e văzut ca având fundament teleologic (provenind din teoria aristotelică a cauzelor): ' Scopul cetății este viața bună'. Statul există în vederea unei vieți bune și independente. Aceasta înseamnă... o viață bună și fericită. Trebuie așadar admis faptul că o comunitate politică există în vederea faptelor bune și nu
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
N-aș fi, de pildă, de acord cu autorul cînd afirmă că Eliade n-ar fi avut acces la „viziunea corintică a lumii” pe motiv că, înclinat spre patetism, n-avea vocația ironicului; sau atunci cînd postulează, printr-un determinism teleologic simplist, că „în romanele de început nu se desăvîrșește artistic nici măcar formula ionică, iar accesul la corintic e de neconceput fără o experiență ionică acută”. Mai întîi, e contestabil faptul că viziunea corintică asupra lumii s-ar defini exclusiv prin
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
a lui Don pare o enormă farsă. De aici comparația cu romanul picaresc, care le-a sărit în ochi criticilor cu background literar, și calificarea lui Don drept antierou. De unde provine la rândul ei și contradicția dintre conduita bine strunită teleologic a unui protagonist stas și deriva spre țărmuri necunoscute a personajului principal al lui Jarmusch. Pe deasupra, faptul că regizorul și scenaristul face o piatră unghiulară din el este o decizie riscantă. Câte puncte de sutură îți poate furniza un antierou
Două de nota zece by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10851_a_12176]
-
de Doctor Honoris Causa în literatură poetei, Ahmatova îi va mărturisi filosofului convingerea că întîlnirea lor a declanșat Războiul Rece. Cine poate ști? Nu ar fi decît un argument în plus pentru celebra lui teorie conform căreia istoria nu funcționează teleologic, ci este o succesiune arbitrară de evenimente greu de explicat. Legenda spune că Stalin, informat de ideologul-șef Jdanov despre întîlnirea celor doi, o evidentă konspirația, ar fi reacționat violent: Deci călugărița noastră se vede cu spioni străini!" . Cu certitudine
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
fie personal chiar și atunci când se oprește asupra celor mai impersonale teme. În fond, cartea e un exemplu de dozaj bine cumpănit între temeinicia analitică și timbrul diatribic. Sub unghi teoretic, principiul rațiunii suficiente cere drept condiție obligatorie o viziune teleologică, deci implicit teologică. Așadar, problema presupune o viziune finalistă asupra lumii, un gânditor ateu rezolvând chestiunea prin lichidare: dacă universul e absurd, atunci lucrurile nu au nici un rost. În schimb, pentru un filozof cu optică teleologică, fiecare realitate din interiorul
Marele neconsolat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6465_a_7790]
-
condiție obligatorie o viziune teleologică, deci implicit teologică. Așadar, problema presupune o viziune finalistă asupra lumii, un gânditor ateu rezolvând chestiunea prin lichidare: dacă universul e absurd, atunci lucrurile nu au nici un rost. În schimb, pentru un filozof cu optică teleologică, fiecare realitate din interiorul universului - de la firul de iarbă la ființa umană -își are sensul propriu în cadrul planului divin. Iar acest sens e chiar rațiunea suficientă. Atâta doar că Dumnezeu este lucrul în sine asupra căruia omul nu poate spune
Marele neconsolat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6465_a_7790]
-
orientare a creierului dispare. Intuițiile noastre dau greș și jocul probabilităților ne depășește. Al treilea motiv privește psihologia. Suntem obișnuiți să gîndim viața în perspectiva unui proiect cu orientare finalistă. Altfel spus, omul nu poate vedea lumea decît prin ochelari teleologici. Tot ce există trebuie să aibă o rațiune de a fi, un scop căruia să-i slujească și, implicit, un proiectant care a adus pe lume scopul. De aceea, ni se pare aiuritor ca fenomenul acesta de o complexitate și
Surprizele selecției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6901_a_8226]
-
prin concertare, comportă acest mod de orientare prin specaculozitatea interpretării (componistice ori instrumentale). b) Către-acum se acordă unei expresii de recuperare dinspre-cândva (înainte de acum), către-acum-ul în care deja (și) suntem (cei aflați în audiție). Acest mod imprimă orientării un caracter teleologic, de tendință către o finalitate virtual sau presupus coincidentă actualității. Ca atare, expresia lucrării muzicale dezvoltă un arc de narativitate, analog fiziologiei respirației, expirând din (de după) inspirație. Lucrările de acest tip frazează în expresivizare, legând semnificativ între două poziții narative
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
niște bariere lungi, gen acordeon, făcute din sisal, care erau acționate de niște pompe pneumatice aflate jos, la subsol. Conceptul de scări În sensul tradițional era, de asemenea, ceva de care lumea nu mai avea nevoie. Scările reprezentau o viziune teleologică a universului, unde fiecare lucru are o finalitate, În timp ce acum toată lumea știa că un lucru nu ducea la altul, ci de multe ori nu ducea nicăieri. Ca și scările noastre. A, până la urmă urcau! Îl duceau pe cățărătorul perseverent la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
punctul de presiune cel mai important care a dus la schimbare. Eu cred că Româ nia s-a schimbat pentru că a ales la un moment dat să o ia spre Vest. Și cum s-a simțit acest lucru? Sună oarecum teleologic, dar aveți și experiență practică, din sistem. Cum s-a văzut această influență a Bruxelles-ului în minister, în relațiile cu alți colegi? — Aș începe din 2000, sau poate chiar mai de vreme. Cred că opțiunea aceasta de mers spre
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
fel ca în cazul progresului, această structură se bazează (și) pe viitor (spun "și" deoarece o a doua fundamentare a științei este în rezultatele ei practice, adică în verificarea chiar dacă cumva parțială a ipotezelor sale). Gândită prin prisma orientării sale teleologice (care, forțând o comparație, este dorința de a fi Dumnezeu, având la bază idealul de a ști totul și de a putea totul) putem vorbi de un grad de incertitudine al științei ce ia naștere în această fundamentare, mai ales
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
frații” bunicii mele din Oastea Domnului. Nu știam că avem de ce să fim fundamental supărați. Pentru noi, porcăria a început după ’71, când bestia din Împușcatul a prins o bucată zdravănă de paranoia. Atunci, istoria a devenit esențial ancilară și teleologică. Toată trebuia să curgă într-o finalitate care era tiranul devenit extract total de ființă națională. Vezi, poate de aceea este bine că noi doi avem vârste diferite și percepții diferite ca „martori”. Problema mea este să reconstruim, cât putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cosmicus. Uomo universale În definirea axiologică transfinită a unui creator, Renașterea a creat două noțiuni: homo cosmicus și uomo universale. Homo cosmicus este un creator care simte, gândește, transvaluează viața, lumea, lucrurile în proiecție universală atât pe plan ontologic, precum și teleologic. Intră în aceasta categorie marii întemeietori de religii Zarathustra, Buddha, Iisus. Așa au fost de asemenea creatorul anonim al Rigvedei sau al Mioriței. Filozofii adoptă un punct de vedere unitar prin care încearcă să rezolve totalitatea problemelor ontologice și axiologice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în//cetează de-a fi creștina. De-aci se-ncepe falsificarea ei și prefacerea într-o religie, care, ca toate cele orientale, n-a fost decât înrădăcinarea subiectivă a unei stări sociale date și credința cumcă D-zeu a lăsat teleologic ca toată împărțirea lucrurilor și a oamenilor să fie așa cum este (goettliche Ordnung). Comunismul, în forma în care ne apare azi, e negarea a tot ce esistă în societatea de azi și (consecuent) cu drept cuvânt. Artele sunt cristalizarea frumoasă
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
între individ și societate”, în sensul că scriitorul încetează de a mai fi avocatul ordinii existente, el îmbrățișează cauza popoarelor, a claselor sau păturilor oprimate, e un militant și un răzvrătit . În acest context, romantismul provoacă translarea răului din spațiul teleologic în cel estetic, altfel spus profită estetic de “caracterul crepuscular” al răului. Dar pe de altă parte, cade în primejdia de a angaja fascinația răului într-o depășire a demersului estetic drept critică a contemporaneității. Pentru demersul noastru, romantismul este
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
artele plastice ale Vienei fin de siecle: Secesionismul (v. „Secesionismul în literatura română“, în vol. Honeste scribere, Ed. Național, București, 2002). Arderea etapelor și impuritatea eclectică a „importurilor” artistice (fenomene specifice unei culturi de sincronizare periferică) fac irelevantă viziunea progresivă, teleologică asupra evoluției formelor și a succesiunii școlilor artistice din Occident (mai ales a celor din Franța, cu tradiția ei „revoluționară”). Doctrinele estetismului postromantic apărute între 1870-1890 au, în general, denominații „retro” sau neutre: Prerafaelitismul englez al lui John Ruskin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și alunecam Încet pe balustradă În jos până la al doilea etaj, unde se aflau camerele părinților mei. De cele mai multe ori, erau plecați la ora aceea și, În amurgul care se lăsa, acel loc avea asupra simțurilor mele tinere o influență teleologică, de parcă acea acumulare de obiecte familiare În Întuneric se străduia să alcătuiască imaginea clară și permanentă pe care o expunere repetată a lăsat-o În cele din urmă În mintea mea. Întunericul sepia al unei după-amieze arctice de miez de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
se fi autocelebrat; adoptat, dispre?uit sau respins, func?ionalismul ocup? esen?ialul unui c�mp �n care to?i ceilal?i se situeaz? obligatoriu �n raport cu el. c? principalul adversar, marxismul (c?ruia nu-i lipsesc deloc reflexele teleologice) a ales s? se abstrag? dintr-o disciplin? c?reia nu-i recuno?tea legitimitatea, la fel ca ?i altor sisteme filosofice contemporane. S? ne imagin?m c? la ora reconstruc?iei ?i a dezvolt?rîi, cunoa?terea socialului reclamă
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
corect înțeles fără a lua în seamă finalitatea lui critică. Orice istorie națională implică o anume pedagogie, observa Catherine Durandin, califîcîndu-și singură acțiunea ca "antipedagogie securizantă", una menită să atribuie discursului despre trecut mai multă coerență și să evite linearitatea teleologică a narațiunii 10, în istorie, post hoc ergo propter hoc nu e un principiu valabil. Istoria presupune luptă pentru crearea sensului, proiect, voință modelatoare, iar traseul ei e plin de accidente. Vorbim de continuități, constante, permanențe, dar să nu uităm
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]