714 matches
-
aici scopul se corelează cu valoarea, nu cu intenția, apreciem că prin termenii discuției, Vianu prefigurează în cursul de Filozofia culturii din care reproducem citatele, publicat în 1943 distincția operată în 1971 de către von Wright între "explicația cauzală" și cea "teleologică"145. Din perspectiva acestei distincții care, după cum am văzut deja, apare clar încă de la Dilthey, odată cu stabilirea raportului dintre Naturși Geisteswissenschaften -, credem că ar fi interesant de făcut o comparație metodologică între cele două tipuri de psihologie. Diferențele de metodă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
viziunea lor de ansamblu, cât și rezultatele la care au ajuns. Așadar, forma, configurația sufletească explică în continuare Vianu "rezultă din convergența tuturor seriilor de fenomene sufletești către un scop", a cărui "unitate dă forma vieții sufletești" (s.n.). Fiind structurate teleologic, sufletele noastre tind să afirme, fie și inconștient, o anumită valoare, iar "urcarea acestei valori în conștiință este o datorie a vieții și personalității, menită să dea structurii sufletului consistența ei deplină."146 Construcția metafizică nu face apoi decât să
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de semnificări și resemnificări ale momentelor vieții acestuia" la "corelația întregului istoric"172. Credem că putem identifica în conceptul de Zweckzusammenhang punctul de articulație a unei asemenea treceri, fiindcă acesta este operatorul metodologic prin care se realizează corelația dintre structura teleologică a sufletului (ca parte), care este ea însăși o corelație, și corelația scopurilor la nivelul întregului, proces asupra căruia am stăruit deja în subcapitolul precedent. Puțin mai sus am văzut că Riedel vorbește despre "principiul imanenței comprehensiunii". Această imanență se
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
științei, ori nici una"174. La filozoful hermeneut întîlnim, așadar, o comprehensiune imanentă, ceea ce înseamnă, evident, mai mult decât metafizica "pozitivistă", "imanentă" la care se referă Mircea Florian (vezi I, 3D). O asemenea comprehensiune are la bază o conștiință psihologică structurată teleologic, care pleacă de la singularul vieții, de la Lebenserfahrung (fără a omite aici acele presupoziții despre care am vorbit deja175), și ajunge la principii, la uniformitățile abstracte, pentru a afirma și a realiza prin dinamismul istoricității corelațiile și valorile vieții. Sufletul trebuie
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ființa umană, rezidă orice țel al acțiunilor acesteia."179 Tocmai de aceea, în interpretarea istoriei trebuie să avem în vedere, pe lângă "explicația cauzală" (prezentă în ceea ce am numit zona de interferență a științelor naturii cu cele ale spiritului), și "concepția teleologică", după cum spune O. Braun într-o lucrare apărută în 1913 sub titlul Geschichtsphilosophie. Autorul citat explică această remarcă prin faptul că "orice eveniment istoric aparține unui context de viață caracterizat prin cele mai înalte scopuri culturale (<<corelația teleologică a structurii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și "concepția teleologică", după cum spune O. Braun într-o lucrare apărută în 1913 sub titlul Geschichtsphilosophie. Autorul citat explică această remarcă prin faptul că "orice eveniment istoric aparține unui context de viață caracterizat prin cele mai înalte scopuri culturale (<<corelația teleologică a structurii>>, conform lui Dilthey, sau <<dependența teleologică>>, după expresia lui Rickert)" s.n.180. Înainte de a desprinde o concluzie, acum după ce am analizat cele trei serii de corelații și am evidențiat interdependențele dintre parte și întreg -, ne putem întreba din
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o lucrare apărută în 1913 sub titlul Geschichtsphilosophie. Autorul citat explică această remarcă prin faptul că "orice eveniment istoric aparține unui context de viață caracterizat prin cele mai înalte scopuri culturale (<<corelația teleologică a structurii>>, conform lui Dilthey, sau <<dependența teleologică>>, după expresia lui Rickert)" s.n.180. Înainte de a desprinde o concluzie, acum după ce am analizat cele trei serii de corelații și am evidențiat interdependențele dintre parte și întreg -, ne putem întreba din nou care este locul și rolul filozofiei în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
traducea o tendință profundă a societăților implicate, exprimînd într-un anume fel o necesitate, am căutat să-i delimităm cu claritate contururile. Ne-am asumat un demers ce vizează punerea în evidență a celor două dimensiuni inerente ale comunismului: aceea teleologică, prin aspirația sa revoluționară, și aceea societală, prin înscrierea sa într-o structură socială dată. În termeni foarte fragmentari, preocuparea constantă a autorilor a fost aceea de a răspunde unei întrebări foarte banale: la ce au folosit totuși partidele comuniste
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
mod involuntar, în privința strategiei Internaționalei, și a ideologiei comuniste. Naționalizînd partidele comuniste, strategia frontului popular a inițiat procesul de integrare a comuniștilor în societate, i-a reconciliat cu mediul înconjurător, a distrus schizofrenia politică, adică sfîșierea între cele două dimensiuni, teleologică și societală. Pretutindeni unde au dezvoltat această politică, ei au avut un ecou efectiv și, am adăuga noi, afectiv. Fie în exteriorul, fie în interiorul rîndurilor lor, capacitatea lor organizatorică și mobilizatoare a făcut din ei un actor istoric. De asemenea
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
care etalează cu adevărat toate resursele clandestinității. Figura Internaționalului parcurgînd Europa și lumea în toate direcțiile, torță revoluționară și purtător al adevărului, conferă partea sa de romantism angajamentului militant. Acesta poate fi total, deoarece IC joacă cu brio conform scopurile teleologice ale practicilor societale, care au reușit în mod strălucit social-democrației în fortărețele sale naționale. Strînsei rețele a organizațiilor de funcționare care au constituit forța partidului social-democrat german, scandinav sau belgian, IC are inteligența să-i opună structuri mondiale care să
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
dreptului natural indică în mod clar o abordare holistă, chiar dacă reflecțiile lor macroeconomice par să fie fondate pe comportamente de natură microeconomică. Quesnay nu pleacă de la individ, nici nu raționează după principiul cauzei și efectului, el pleacă de la o ordine teleologică ce include și garantează libertatea individuală. Economia este la el concepută exclusiv ca știință ce preconizează studiul și punerea în aplicare a dreptu-lui natural. Numai datorită faptului că relațiile dintre oameni sunt ghidate cu ajutorul dreptu-lui natural este posibilă o reprezentare
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
determina o normă de justiție în absența unor veritabile comparații interpersonale ale preferințelor? 4.1.3.2. Hirsanyi și spectatorul imparțial Noua economie a bunăstării definește o justiție pe stadii (trebuind determinată justiția stadiului final) și aparține deci ansamblului teoriilor teleologice ale justiției sociale. Teoriile zise deontologice pun accentul pe procedura permițînd atingerea acestui stadiu. Ce este o procedură justă? Distincția dintre diferitele abordări deontologice ale justiției se face în jurul purității și perfecțiunii procedurii puse în operă. Barry și Rawls disting
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
înțelesuri, unul din sfera lui "ce este", celălalt din sfera lui "ce trebuie să fie." Mai toți acești termeni au o "încărcătură valorică". Terminologia are o importanță aparte în științele sociale. Ea exprimă idei novatoare sau ancorate în tradiție. Metodele teleologice și normative au dobîndit caracter de evidență. Pînă la urmă, alegerea unui punct de vedere va depinde, în ultimă instanță, de abordarea epistemologică subiacentă. Altminteri, disputele fundamentale și continui din filosofia socială și din cea politică pot fi abandonate astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
depinzînd de sistemul de credințe al fiecăruia, de modul cum se refractă valorile în oglinda sufletului său. Prin urmare, cunoașterea științifică a culturii este bazată pe astfel de presupoziții subiective. De asemenea, cu-noașterea economică este considerată ca avînd un caracter teleologic. Ideile-valori ale cercetătorului și epocii sale sunt, cum spuneam, subiective, ele determină obiectul cercetării și amploarea sau profunzimea acesteia, în infinitatea conexiunilor cauzale. Dar adevărul științific nu poate fi subiectiv. El trebuie să fie valabil pentru toți. De aici întrebările
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Mac Intyre, Michael Walzer), care consideră virtuțile drept principii impersonale, izvorîte dintr-un anumit context moral, în care nu cri-teriul raționalității este determinant, ci mai curînd cel al tradiției și credinței. Mac Intyre acuză Iluminismul de a fi distrus viziunea teleologică, holistă, asupra naturii umane, instituind o falsă moralitate, bazată pe principiul hedonistic (Bentham, Mandeville) sau pe imperativul categoric (Kant), pe reguli desacralizate, fructe ale umanului, expresie a unei viziuni raționaliste. Voința și rațiunea înlocuiesc telosul exterior, arhetipul celest, "martor în
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
sa terestră devine un rătăcitor, mai bine zis un rătăcit. Unus-ambo devine un "încarcerat în Istoria unidimensională a evenimentelor empirice" (Henry Corbin). Așa-zisul iluminism este, de fapt, întunecime, pentru că omul își pierde Cerul. Rezultatul acestei tranziții de la o viziune teleologică ce postulează o ordine morală independentă de voința omului la o raționalitate practică imanentă este tocmai faptul că nu mai putem distinge, așa cum făcuseră Aristotel și discipolii săi, între ceea ce suntem (aici și acum) și ceea ce ar trebui să fim
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
1969]), lucrare a Juliei Kristeva ce reunea o serie de articole din perioada 1966 1969 (Pierre-Marc de Biasi, în Dictionnaire..., Nourissier et all.: 1997, 371). În Théorie d'ensemble, Philippe Sollers abordează într-o lumină nouă anumite categorii așa-numite teleologice: subiect, sens, adevăr și propune, în contrapunct, ipoteza împrumutată de la criticul Mihail Bahtin de intertextualitate. Orice text se situează la joncțiunea mai multor texte, cărora le este, totodată, relectură, accentuare, condensare, deplasare și profunzime. Grupul de teoreticieni și practicieni ai
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ideea modernă de revoluție. Grecii au construit lumea greacă plecînd de la un proiect? Ca să-și inventeze lumea, aztecii și-au imaginat-o mai întîi? Oamenii moderni au avut, la începuturi, viziunea lumii de astăzi? Spiritul modern este prizonierul unei viziuni teleologice despre lume: suntem convinși că, pentru a crea o lume, oamenii au nevoie de un scop, trebuie să știe unde vor să ajungă, să-și imagineze noua lume, să se proiecteze în timp și în spațiu ca să facă un plan
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
la modă cu vinte pentru politicieni, oameni de afaceri sau ec onomiști, ci s-a transfor mat în țap ispășitor pentru tot ceea ce merge r ău în lume. Globalizarea este un proces complex care nu are , n eapărat, un caracter teleologic; acest lucru înseamnă că nu este, în mod obligatoriu, un proces istoric inexorabil care țintește spre un anumit scop. Ea este caracterizată, mai degrabă, de un set de tendințe care se op n unele altora. Dintre aceste tendin u țe
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
numită Comunitate sau Uniune. Iar Curtea de Justiție a Comunitaților Europene s-a inspirat în mod clar din această interpretare federalistă atunci cînd a mers mai departe de termenii stricți ai Tratatelor, impunînd prin cîteva din deciziile sale faimoase finalitațile teleologice ale construcției europene. Efectul direct și supremația dreptului comunitar asupra dreptului național, votul cu majoritate calificată, alegerea Parlamentului European prin vot direct și existența unei Curți de Justiție și a unei Bănci Centrale supranaționale sînt tot atîtea elemente care prefigurează
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
preajma celui de-al Doilea Război Mondial. Operele celor doi însă acoperă tematici mai largi decât "criza lumii moderne". Amândoi au ajuns la "idei majore" privind crizele, pentru că acești filosofi au propus înțelegerea lor din perspectiva mersului ciclic (9b) sau teleologic (10a) al lumii. Ei au semnalat unii factori determinanți și modurile lor de manifestare social-culturală, au făcut unele propuneri pentru diminuarea distrugerilor și suferințelor spirituale răsfrânte în social. Deși nu au intenționat spre una din cele două ținte morale alternative
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
limba metafizicii, despre indecizia sfârșiturilor și, vorba ceea, despre „ușurătatea“ salvatoare a oricărei treceri. P.S. Pe lângă Bodemuseum, un vapor foarte galben era ancorat de un zid gros de piatră. Văzându l, nu am mai avut nevoie de nici o dovadă fizico teleologică sau de vreo prelegere despre splendoarea și bunătatea lumii. Bibliografie Cuprinde în special lucrările citate sau care au influențat în mod direct textul, furnizând informații ori perspective de lectură. Alte lucrări semnificative care au susținut demersul de față se regăsesc
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
al științelor fizico-chimice este cel care ar indica direcția și țelul maturizării științifice a celorlalte discipline. Unii cercetători ai vieții au formulat rezerve față de această teză încă într-o perioadă când ea era puțin contestată. 2. Controversa metodologică asupra explicațiilor teleologice Una din expresiile tipice ale tezei unității metodologice a științei este aceea că procesul maturizării științifice a disciplinelor biologice se exprimă, între altele, prin aceea că explicațiile structurilor și comportării ființelor vii prin scopuri sunt înlocuite cu explicații cauzale. Această
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
de studiu al disciplinelor biologice - viața - ar atrage după sine particularități metodologice ale acestor discipline, care le disting de științele fizico-chimice. Primul argument în favoarea acestui punct de vedere este acela că specificul vieții ar cere să se acorde prioritate explicațiilor teleologice în raport cu cele cauzale, iar al doilea este că un anumit tip de holism, de integrare a părților în întreg, propriu materiei vii, ar limita aplicarea în biologie a demersurilor analitice caracteristice științelor fizico-chimice. Nagel se concentrează asupra examinării critice a
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
propriu materiei vii, ar limita aplicarea în biologie a demersurilor analitice caracteristice științelor fizico-chimice. Nagel se concentrează asupra examinării critice a primului argument, pe care îl socotește drept cel mai puternic. Teza lui este că pe măsură ce progresează cercetarea biologică explicațiile teleologice sunt înlocuite cu explicații cauzale, și aceasta fără o pierdere semnificativă în ceea ce privește puterea explicativă. O asemenea evoluție este o evoluție spre maturitate științifică, deoarece explicațiile cauzale ar fi mult mai satisfăcătoare din punctul de vedere al imperativelor metodei științei. Chiar dacă
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]