9,918 matches
-
lor, Monica, cea care, ocultând ce se cuvenea și explicând ce trebuia, a alcătuit, în fond, ediția, nu trebuie pierdută din vedere. Notele din subsolul paginilor lămuresc și consolidează contextual povestea lăsată adeseori în suspensie, iar delimitarea celor patru secvențe temporale pe criterii doar aparent macro-istorice face, suplimentar, ca totul să tindă înspre biografia anecdotică. De la anii de dragoste exaltată, studențească din capitolul Insula cu palmier (1942-1946) până la veghea de peste douăzeci de ani din Iubirea de apoi (1976-2001) nu s-au
Disculparea de înaltă clasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8462_a_9787]
-
autorului, prin omul vechi care se consideră, ar sugera această ultimă interpretare. Cumva în răspăr cu idolatria noului, considerat îndeobște de la sine înțeles ca superior, poetul își afirmă nu caracterul vetust, ci încrederea într-o ordine eternă a lumii, sustrasă temporalului. Coperta lui Onisim Colta merge către aceeași idee - o carte îngroșîndu-se din ce în ce, dar ale cărei pagini, bănuim, cuprind același lucru - cartea tinde să devină Cartea. Citîndu-l pe Cistelecan, care mă citează pe mine și așa mai departe
O retrospectivă by Romulus Bucur () [Corola-journal/Journalistic/8478_a_9803]
-
după cât s-ar părea, de o primă și probabil singură variantă a textului, în care, pentru a da un singur exemplu, chiar numele personajului principal fluctuează între Adrian Marina, Adrian Amarina și Cristian Marina) e o reluare, la alt nivel temporal, a tematicii din Plăcerile tineretului. În prim-plan evoluează o "societate secretă", un releu subteran format din boema vremii noi, poeții suprarealiști și eseiștii "iraționaliști sau existențialiști". Scopul principal al bandei este "să strice jucăria" comuniștilor. Membrii ei - în special
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
și curajul prozatorului de a o face derutează. Un roman proiectat pentru a putea fi citit în mai multe epoci În conceperea romanului 6, scriitorul se sprijină, în principal, pe două pârghii care să confere validitate ideologică scrierii: orientează fluxul temporal după o schemă cu substrat sau implicații revoluționare și recurge la clișeul tipologiei negative ca metodă de "înfierare". Proiectarea temporală insidioasă e lesne observabilă în prima ediție a Cronicii (alcătuită din Davida, Bijuterii de familie, Salata și În bătălia pierdută
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
În conceperea romanului 6, scriitorul se sprijină, în principal, pe două pârghii care să confere validitate ideologică scrierii: orientează fluxul temporal după o schemă cu substrat sau implicații revoluționare și recurge la clișeul tipologiei negative ca metodă de "înfierare". Proiectarea temporală insidioasă e lesne observabilă în prima ediție a Cronicii (alcătuită din Davida, Bijuterii de familie, Salata și În bătălia pierdută). Scriitorul orientează scheletul temporal al scrierii în jurul a trei (sau patru) momente cheie: căderea partidului conservator (1860), răscoala de la 1907
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
cu substrat sau implicații revoluționare și recurge la clișeul tipologiei negative ca metodă de "înfierare". Proiectarea temporală insidioasă e lesne observabilă în prima ediție a Cronicii (alcătuită din Davida, Bijuterii de familie, Salata și În bătălia pierdută). Scriitorul orientează scheletul temporal al scrierii în jurul a trei (sau patru) momente cheie: căderea partidului conservator (1860), răscoala de la 1907, greva muncitorilor de la Grivița din 1933, reforma agarară din 1945. În esență, aceeași e perspectiva și în ediția lărgită a Cronicii, în trei volume
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
prin imixtiunea ideologică. Aristocrația românească este vituperată prin caricaturizare: în Cronică nu există aproape niciun personaj pozitiv, cu excepția cuplului din Salata, cu model autobiografic lesne de decodat. Dilema scriitorului va fi fost ordonarea materialului în așa chip încât tendențiozitatea schemei temporale (care, repetăm, intra oricum în plasma imaginarului său prin formula spiralei degradante a generațiilor) să devină evidentă cât mai târziu cu putință, deși trebuia să fie prezentă încă de la început. Imaginația și talentul său fac o adevărată echilibristică în acest
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
este extravagantă în sens negativ și pasiunea cu care scriitorul o înfățișează e evidentă. Mai rămân detaliile, observate atât de comentatorii din epocă, cât și de cei de după 1990, și condamnate după două raportări fundamental diferite. Însă, tendențiozitatea alegerii momentelor temporale nu e stridentă în aceste două prime volume pentru că e abil topită în masa epică, nu e punct de articulare a scenariului și e manevrată pentru a spori imprevizibilul întâmplărilor și excentricitatea caracterelor. În plus, acumularea de episoade care surprind
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
punct de articulare a scenariului și e manevrată pentru a spori imprevizibilul întâmplărilor și excentricitatea caracterelor. În plus, acumularea de episoade care surprind atmosfera din interbelic (mai mult de jumătate din volumul al doilea), așadar blocarea scrierii în acest moment temporal, estompează impactul schemei orientate în chip tendențios. Ceea ce Direcția Presei a simțit și l-a obligat pe scriitor să introducă un scenariu paralel în Davida (cum mărturisește în scrisoarea adresată lui Geo Șerban, menționată mai înainte și cum o arată
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
Hugo, Gautier), asimilate fericit în inovațiile limbajului său, născut din metabolismul unei hipersensibilități unice în poezia modernă. Poetul e Ťo corabie beatăť în periplu continuu pe fluviile, mările și oceanele sinestezice ale metaforei, oglindind priveliști, senzații, culori, sonuri, mituri, dimensiuni temporale într-o beție a imaginarului trăit cu fervoare. Desigur, așezarea operelor analizate în ordinea alfabetică a titlurilor lor, în limba română, este justificată, facilitând consultarea Dicționarului. Dar cred că ar fi fost util și un indice de nume ale autorilor
Dicționarul capodoperelor universale by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8499_a_9824]
-
continuitate<footnote Credem că, aprioric, timpul pur este informal, fiind doar substanță de continuitate. Forma sa se ivește într-o circumstanță de incidență sau fluctuație, din care diverg simultan-alternativ (în raport cu timpul) două forțe: inflația - ca extindere sau dilatare în intervalitate temporală odată cu radiația spațială (de/în distanță, caracterizată cel puțin monodimensional, ca lungime de undă); colapsarea - ca restrângere sau comprimare în punctualitate temporală, odată cu acreția materială (de/în masă caracterizată cel puțin astructural, ca densitate compactă sau singularitate). În ambianța celor
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
incidență sau fluctuație, din care diverg simultan-alternativ (în raport cu timpul) două forțe: inflația - ca extindere sau dilatare în intervalitate temporală odată cu radiația spațială (de/în distanță, caracterizată cel puțin monodimensional, ca lungime de undă); colapsarea - ca restrângere sau comprimare în punctualitate temporală, odată cu acreția materială (de/în masă caracterizată cel puțin astructural, ca densitate compactă sau singularitate). În ambianța celor două forțe, forma timpului aspectează o dinamică cu dublu sens - înfășurare/desfășurare - sub genericul circularității (repetitivității sau succesivităților ciclice ori pulsatorii). Simbolic
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
și considerăm interval o delimitare de timp desfășurat ca moment. Formal, evenimentul/clipa este o tăietură sau articulație în abstract de timp (irelevantă ca durată, întrucât nu comportă o expresie de profil sau orientare), sinonimând un aspect de imedialitate incomensurabilă temporal sau atemporală. Intervalul/momentul sunt asociate conceptului de durată, ca expresie de continuitate profilată sau orientată caracterial dinspre/către un eveniment/clipă, determinând expresiile de anterioritate, ca trecut, și de posterioritate, ca viitor, în raport cu care evenimentul poate fi arondat expresiei
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
sau atemporală. Intervalul/momentul sunt asociate conceptului de durată, ca expresie de continuitate profilată sau orientată caracterial dinspre/către un eveniment/clipă, determinând expresiile de anterioritate, ca trecut, și de posterioritate, ca viitor, în raport cu care evenimentul poate fi arondat expresiei temporale de actualitate sau prezent. footnote>, cât și aceea de circularitate, a timpului tinzând înfășurător în continuitatea sa. Precizăm însă că Mins nu reprezintă o abordare interpretativă pur teoretică, ea având relevanță doar prin demergerea în-parcurs. Tinzând simultan în ambele tipuri
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
Mins se inițiază prin/dintr-un impuls incipient, în rezonanța căruia detensia energetică se densifică sonor într-o masă acordică compactată în simultaneitate, percepută ca grosietate timbrală sau timbrocluster, apoi, odată cu accelerarea tempoului Mins, aceasta se înclină melodic, profilându-se temporal ca succesivitate în/prin înlănțuire, aspectând o rarefiere (intervalizare) sonoră, după care trece în stadiul de ordin secund, de timp actual, continuând ca extensie temporală prin temporizare, respectiv prin dilatarea duratei presupus-intervalice (către un așteptat alt-eveniment sau reviriment), într-un
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
grosietate timbrală sau timbrocluster, apoi, odată cu accelerarea tempoului Mins, aceasta se înclină melodic, profilându-se temporal ca succesivitate în/prin înlănțuire, aspectând o rarefiere (intervalizare) sonoră, după care trece în stadiul de ordin secund, de timp actual, continuând ca extensie temporală prin temporizare, respectiv prin dilatarea duratei presupus-intervalice (către un așteptat alt-eveniment sau reviriment), într-un aspect de momentalitate sau aparentă încremenire (cadrare) temporală. Dacă sonor nu mai survine însă nici un alt-eveniment, timpul curge într-o deschidere la nesfârșit, referit unui
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
rarefiere (intervalizare) sonoră, după care trece în stadiul de ordin secund, de timp actual, continuând ca extensie temporală prin temporizare, respectiv prin dilatarea duratei presupus-intervalice (către un așteptat alt-eveniment sau reviriment), într-un aspect de momentalitate sau aparentă încremenire (cadrare) temporală. Dacă sonor nu mai survine însă nici un alt-eveniment, timpul curge într-o deschidere la nesfârșit, referit unui sunet care continuă să scadă sub intensitatea minimă de audibilitate, “tăcând” dincolo de orizontul percepției (după cum se arată și în fig. 1). De-a
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
aperceptivă, lăuntric-pregătitoare; prin faza percepției sonor-concrete, de timbrocluster (masă quasi-compactă); profilat apoi prin rarefiere (detensie energetică) ca melocluster (printr-un fel de plastifiere a sonorității); după care trece de orizontul percepției, amplificarea sonorității în rarefiere fiind „auzită” doar ca extensie temporală. Șirul termenilor din partea de jos a tabloului sunt referiți aspectului de timp, în raport cu faza percepției sonorității. Formal, timpul se articulează prin/odată cu evenimentul de sonoritate, de al cărui inedit conștiința este surprinsă, trăindu-l ca imedialitate intemporală (fără nici o perspectivă
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
printr-un profil de diminuare a volumului sonor), ceea ce determină sentimentul temporalității, ca expresie a unui moment (interval) de timp, până ce sonoritatea scade sub orizontul percepției. Trecerea delimitată prin această dezinență (sonoritate→tăcere) se constituie într-o expresie de interval temporal, numit generic moment. În faza ultimă, deși sonoritatea continuă în rarefiere, nemaiavând energia care s-o mențină în arealul/vecinătatea percepției, se aude efectiv doar ca durată necontenită, inaprehendabilă formal, aidoma conținutului de substanță a timpului, continuitatea. De fapt sonoritatea
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
ca evenimente (incidente) de aparentă încremenire (oprire) temporală, corespunzător unei neutralizări a sentimentului trecerii timpului sub impresia masivității sonore (evenimențiale), ceea ce corespunde formal unui aspect de timp punctual sau clipă (timp imperceptibil/inmensurabil); 2. ca distanțe dintre sunete-eveniment, respectiv intervale temporale vide evenimențial, constituind momente de curgere (mișcare) temporală, accentuând sentimentul lungirii timpului în detrimentul celui de sonoritate (ca masă). În mod paradoxal, cu cât mai repede se mișcă Mins în dpc, cu atât pare că lungimea acestuia (L-dpc) se amplifică. Este
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
în/ca fapt. Ca să înțelegem acest aspect luăm spre exemplu o mișcare gestual-dirijorală, la care observăm viteza de mișcare a mâinii în timp ce se aude o succesiune de sunete variind exclusiv pe coordonata înălțimilor, ca monodie. Înălțimile survin deci periodic, intervalele temporale dintre ele fiind totuna cu duratele efective ale fiecărui sunet. Presupunem că tempoul derulării sonore este unul destul de moderat, o schimbare de înălțime articulându-se odată la un timp metric (tm), gradat metronomic, să zicem, la tm = 60 MM. Dacă
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
ca lungire (amânare) sau scurtare (grăbire), prin dilatarea sau comprimarea duratelor unor formule ritmice. Prin urmare, repetabilitatea, cel puțin ca secvențare în rimă<footnote Considerăm rima drept indice de asemănare formală între incipiturile a două sau mai multe secvențe localizate temporal, indiferent de momentul (rangul) fiecăreia dintre ele într-o succesivitate (șir). footnote>, constituie reperul-suport fundamental de coerență în expresivizarea Fmz prin div, considerate ca valori de profil-intervalic-tranzitoriu-orientativ, numit mai simplu, profil-vector (pfv). Raportat Mins, pfv este adecvat natural (intuitiv), sub
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
retrage) dpc, petrecându-se (variind) printr-o altă pereche de două faze. Trece mai întâi printr-o fază timp-spațială, de reliefare sonoră, exprimabilă ca declinare melodică sau diatonie (tonuri distincte în șir-pereche), și descriptibilă printr-un dublu aspect: de reprofilare temporală prin secvențialitate; de profilare spațială prin intervalitate, ceea ce determină extensia spațială în plan vertical, din această fază. Ulterior, în faza adecvată printr-o încetinire a tempoului în-parcurs, extensia spațial-verticală atinge climaxul, ca punctualizare sonoră la vârf, sub aspectul de sunet-înălțime
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
expresivității. Însă noi ne aflăm pe tărâmul Mins în raport cu Fmz, pentru care sunetele sunt aprioric repere formale elementare de conținut conceptual-ideatic, încă „nealterate” prin realitatea sonor-muzicală. footnote>. Dacă în faza punctualizării spațiul sonor este șlefuit înălțime de înălțime, sub aspect temporal div s-au anihilat, durata fiind aferentă doar înălțimilor punctuale, prin calitatea diferitelor valori de continuitate ale acestora într-un același cadru Fmz evenimențial (dev). Putem constata că detemporizarea s-a împlinit odată cu recuperarea timpului reversiv-tranzitoriu în energia din care
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
evenimentele ca atare. Doar la nivelul-cadru al fiecărui eveniment luat teoretic separat (momentan/ intervalic), timpul mai este linear. Generic, succesivitatea prin repetabilitate aspectează forma circulară, proprie timpului tinzând-înfășurându-se în conținutul său de continuitate. Cu cât segmentul repetat este mai compus temporal într-o expresie de înlănțuire, cu atât caracterul circularității timpului este mai ciclic (abc; abc; abc etc.). Invers, cu cât segmentul reluat este mai simplu, fiind lesne separabil dintr-o succesiune, circularitatea capătă un caracter pulsatoriu (a, a, a, etc.
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]