1,083 matches
-
lor (piatra) și civilizația noastră materială (lemnul). Totdeauna m-am întrebat, fascinat : oare cum o fi să te naști și să trăiești „în piatră” ? Dincolo de asta însă, această diferență conferă și patrimoniului o altă materialitate - și, mai departe, o altă temporalitate. Piatra pur și simplu dăinuie, în timp ce lemnul este fragil, piatra are continuitate în timp, iar lemnul se primenește periodic. Urmele patrimoniale sînt astfel și ele diferite : chiar neglijate, cele ale pietrei tot nasc ruine impunătoare, în timp ce urmele lemnului pot dăinui
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
societății scrisului se numără cu mileniile. Toate acestea laolaltă dau ceea ce s-ar putea numi, în termeni ideal-tipici, patrimoniu hard versus patrimoniu soft. Nu doar „materialitatea” lor este diferită, ci și - sau, poate, mai ales - con sistența lor subiectivă, de temporalitate trăită și de sens al duratei. Ne aflăm, în primul caz, într-un timp al istoriei, iar în al doilea caz în ceea ce am putea numi un timp al tradiției. Genealogică, scrisă și durabilă într-un caz, moș tenirea este
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
materii și ale unui social care nu pot dăinui fără această poveste mereu reiterată. Poate că de aici ni se trage și faimosul „boicot al istoriei”, care nu este un act de negație, ci doar o așezare diferită într-o temporalitate aflată într-o firească și permanentă renaștere. Poate de aceea mă fascinează și pe mine catedralele „lor” de piatră, dar iubesc tot bisericuțele „noastre” de lemn... Despărțirea de Țăranul Român. Gînduri la încheierea unui colocviu dedicat tradițiilor „Tradițiile noastre care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Atenei și asumarea puterii de către filosof, sunt două aspecte diametral opuse ale aceleiași poziții. Pentru filosof este esențială atât aderarea la condiția temporală, cât și căutarea unui adevăr care să aibă valoare, dincolo de situațiile particulare. Aderarea cea mai completă la temporalitate devine efectivă în sfera politică, în timp ce căutarea adevărului își are împlinirea în atingerea adevărului absolut. În fruntea ambelor procese se află filosoful conducător al cetății, devenită ideală tocmai pentru că este condusă de către filosof. Condamnarea la moarte a filosofului este imaginea
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
dintâi iluminări ale revelației. Privirii conștiinței i se deschid, la începutul clar-vederilor sale, profunzimea și fundamentele metafizice ale mundaneității și complexului social ce poartă majoritatea existențelor umane. Esența acestor temelii se dovedește a fi efemeritatea dictată de fluxul ireversibil al temporalității. Într-un mod paradoxal, relativitatea se arată drept unica constantă, factorul primar și statornic ce rămâne ca temelie și resort pentru paradigma terestră a existenței umane. Trecerea, tranzitarea dinspre ce a fost spre ce va fi implică înlocuirea vechiului cu
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mai fermă cu cât acesta din urmă își trăiește mai profund resurecția determinată prin revelația mistică. Apocalipsa personală, fiind intens susținută de energiile transcendenței, dăruiește sufletului forța de supunere înnobilantă peste greutatea trupului. În strălucirea descoperirii și reînnoirii mistice, darurile temporalității se ofilesc înainte de a fi oferite. Survine aici demersul unei departajări valorice între opțiunea înclinării conștiinței spre întreținerea dinamicii senzuale a trupului și cea a dăruirii sale către efervescența spiritualității absolute. Pentru cel deschis trăirii mistice, corporalitatea aparține materiei ce
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
operaționarea lui concretă nu poate fi determinată decât prin și de către voința umană. În acest sens, misticul ne spune că demonul tentează, ispitește fiind un negustor, un ofertant abil care, cu răbdarea unui înger intrat în dizgrațiile edenice, pândește peste temporalitatea clipelor adamice de îndoială și orgoliu rătăcitor. Ce aruncă el în fața omului dublicitar și instabil este promisiunea unui altceva care întrece cu mult darul Divinității. Această noutate bizară este asemeni unei porți sculptate în fildeșul demiurgiei cosmice. Ea atrage ca
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
privește cel îndurerat lumea ce-l învăluie cu marasma ei de nuanțe și parfumuri ale deșertăciunilor iluzorii? Și cum ăl percepe pe cel suferind această lume și cei ancorați efervescenței sale instabile? În ce constă raportul dintre ancorarea umană în temporalitate și cei doi poli afectivi extremi, fericirea și suferința? Cum este resimțit timpul în fiecare dintre cele două cadre și poziționări ontice? Suferința, ca experiență personală extremă, poate fi supusă unei departajări conceptuale fundamentată în natura surselor și motivațiilor sale
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
dintre noi ne dorim continuarea sau reluarea nesfârșită a acestei clipe ce este asemeni unui atom închis și imun la nenorocirile care pândesc din penumbra existenței. Dar această zăbovire în interiorul unei astfel de insule edenice nu poate dura la nesfârșit. Temporalitatea nu distruge o astfel de oază a unui sublim existențial coborât peste destinul individual al unor ființe umane, ci smulge brutal și nemilos aceste ființe din paradigma fericirii lor, paradigmă pe care o proiectează intactă în imensitatea trecutului. Astfel, momentele
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
umană. Acest aspect cunoscut tuturor este total neglijat de cel captiv în tensiunea fericirii sau a suferinței. Tocmai acest adevăr recunoscut de semenii săi îl respinge fericitul sau suferindul. Ambii nu observă propriu-zis propria experiență fundamentală sesizând constanta și uniformitatea temporalității, ci trăiesc exacerbat, pâna la extaziere această experiență. Așadar, cel străpuns și copleșit de ascuțimea durerii resimte presiunea ce stă să-l zdrobească ca una ce tinde la nesfârșit, ca o zguduire ce macină ontic fiecare palier al ființei sale
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
întreaga viață a orbului își consumă tensiunea în interiorul criptei de întuneric, căderile și îndreptările sale fiind doar răsuciri fixe în caverna beznei proprii. Și orbul percepe timpul dilatat, extins dincolo de perspectiva unei finalități, unei diluări ontice finale. În experiența orbirii temporalitatea se comportă ca un fundal al succesiunii tactile, al însușirilor senzoriale ce se perindă în fluxul atingerii dintre cel lipsit de vedere și lumea împrejmuitoare. Acest fundal este resimțit aici drept concentrat în propria-i densitate și fără tendință spre
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
succesiunii tactile, al însușirilor senzoriale ce se perindă în fluxul atingerii dintre cel lipsit de vedere și lumea împrejmuitoare. Acest fundal este resimțit aici drept concentrat în propria-i densitate și fără tendință spre o posibilă diminuare întru sfârșit. Stoparea temporalității echivalează cu ieșirea din paradigma existenței terestre, cu moartea în semnificația și înțelesul ei comun. Orbul trăiește fiecare clipă întru moartea însăși a tuturor clipelor sale și evadarea din întunericul perpetuu spre o lumină fără apus, spre o strălucire ce
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ei comun. Orbul trăiește fiecare clipă întru moartea însăși a tuturor clipelor sale și evadarea din întunericul perpetuu spre o lumină fără apus, spre o strălucire ce nu se relevă ochiului profan. Această resurecție o speră cel fără vedere dar temporalitatea resimțită drept povară ce staționează și obligă la staționare ontică pare a amâna mereu descătușarea din crepusculara negură. În timpul său înghețat, orbul percepe și spațialitatea ca extinsă, lărgită și amplificată la nesfârșit. Astfel, o distanță ușor de tranzitat pentru cei
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
tendința unei separări din ce în ce mai ample și mai extinse. Putința de apropiere este doar un chip al aceleași monede ce deține drept a doua sa imagine, drept reversul său negativ capacitatea desprinderii din această apropiere odată cu respingerea și refuzul ei. Fluiditatea temporalității determină aici ca momentul apropierii ce este să devină momentul apropierii ce a fost și al îndepărtării ce este. Prezentul situării înde-aproape devine trecut reflectat în amintire iar posibilitatea îndepărtării celui drag devine actualitate concretă, act sfidător și aspru de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a străfundurilor dezancorate din solul fostei iubiri. Aici se relevă natura reală a celui drag, natură ce aparține și se supune relativității. Îndepărtarea implică redobândirea privirii corecte care descoperă că orice astfel de iubire este așezată, dintru început, sub spectrul temporalității ce erodează și descompune. Cel părăsit își suferă relativitatea proprie, pe care a uitat-o în clipa hipnoticei iubiri, dar trăiește paroxistic, întru maximală congestie dureroasă și acceptarea relativității în ființă și faptă a celui drag. El suferă că dragostea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
apare a se deschide nu atât prin forța spiritului său de a rezista cât prin capacitatea de a activa speranța lăuntrică, speranța ce dincolo de așteptarea unei vindecări corporale și ea efemere, se ridică la preîntâmpinarea unei tămăduiri eliberatoare din fluxul temporalității, o tămăduire întru transcendență și adusă de aceasta. Mâinile suferindului ce se agită exprimând tensiunea acerbă a durerii trupești caută spre a prinde acea eliberare deplin taumaturgică, acea descătușare nu doar din încleștarea unei singure dureri ce izbește dinspre corporalitate
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
consumării noastre ontice se relevă mai autentic prin sunetul său decât prin chipul cadranului încifrat. Anunțarea acustică a trecerii timpului se poate dovedi aici mai aproape de sensul și scopul succesiunii clipelor decât indicațiile vizuale. Orbul vede mai profund în abisul temporalității. Cel lipsit de putința mersului se va așeza pe orice drum drept un autentic călător fiecare plecare și întoarcere fiind aventuri de imprevizibil, obstacole și posibile întârzieri. În alergarea prin mobilitatea cotidiană, cel neatins de suferințele deficiențelor trupești nu sesizează
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
dar metamorfozele pe care le determină sufletului îndurerat rămân prin finalitatea, prin rezultatul operării lor interioare. Spiritul astfel atins și schimbat în adâncurile sale lăuntrice poartă cu sine acea profunzime ce-l predispune transcendenței pe care și-o asumă în temporalitatea mundaneității dar și dincolo de ea, întru transcendența însăși. Generalitatea anonimă sub formula căreia cotidianul își derulează agitația existențială ignoră posibilitatea de ființare a acestor primordiale valențe ale suferinței umane. Dar ignorarea nu înseamnă aici neglijarea ci efectul unei frustrări profunde
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
imanentului, un crepuscul deschis dinspre care răzbate absolutul și potența demiurgică a transcendenței. Această irumpere-ecou împresoară banalitatea și optimismul naivității cotidiene cu agitația prefacerilor de zi cu zi, cu efervescența și sonoritate stridentă a pașilor ce-și proiectează alergarea întru temporalitate. Vindecarea sau exilarea suferindului este aici pentru cotidianitate un demers ce vizează propria vindecare și automenținerea în sine și pentru sine. Prin acest demers posibilitatea destabilizărilor în interiorul mundanului de zi cu zi, al spargerilor metafizice ce trimit spre abisul unui
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
profunzime a complexității existențiale. Dar această poziționare superficială a cunoașterii, această evitare și ocolire trepidantă a realităților prime oricât de mult ar amplifica hipnoza optimismului ce îndrumă ființa umană punctată de iureșul colectiv zi de zi nu poate înfrunta perturbând temporalitatea ce damnează la disoluție și efemer. Timpul pășește peste cetatea umană ruinând-o gradual, dispănd-o în nisipuri răsfirate în secole și milenii. Ecoul optimismului de mult apus se stinge și el întru final purtat și fragmentat în adierile cursivităților istorice
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
se reculeg în fața unei capodopere iar mulți dintre semeni aleg, chiar dacă preț de câteva momente tranzitorii, retragerea în prospețimea tonifiantă a naturii pentru a se reculege. Cel care respinge existența sufletului dincolo de stingerea corporalității rezumă viața la un parcurs inserat temporalității ce poartă spre și întru moarte. Pentru el amintirea celor dispăruți și conținutul timpului consumat se instituie drept repere unice evoluția ființei individuale peste și în afara finalității indicate de imaginea sumbră a mormântului fiind respinsă. Așadar, necredinciosul nu comunică ritualic
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
îmbrățișarea unei stări de conștiință total diferită în raport cu cea anterioară ci redimensionarea viziunii asupra propriului sine, dobândirea unei lucidități profunde prin care individualitatea umană se descoperă ca spirit tributar energiilor spirituale și nu vulgului mundaneității cotidiene inserate disoluțiilor materiale supuse temporalității. Melancolia întoarcerii întru paradigma atemporală a spiritualității întemeietoare ca trăire survenită pe fundalul deschis al aderării conștiinței la plutirea metafizică în depărtările marine pare a fi aici, experiența intensă oferită ego-ului întru zăbovirea reculegerii. Dar și desișul foșnitor al pădurii
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și ireversibile. Aceste moduri de a fi constituiau ceea ce se numește sociabilitate. Adică aplicarea concretă a acestei forme particulare de a-fi-împreună care este contractul social. Un social rațional, în care orice manifestare aleatorie este împiedicată, social, mai ales, a cărui temporalitate esențială este viitorul. Numai ceea ce "va-să-vină" are importanță. Pe un astfel de "proiect" se sprijină imaginarul occidental. Și o astfel de tensiune servește ca fundament al moralei. Într-adevăr, pentru că viața adevărată este în altă parte, "Cetatea lui Dumnezeu" (Sfântul
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
a timpului. De aceea, cele două câmpuri semantice, asociate, al existenței și al timpului, sunt foarte bine reprezentate în carte, printr-o avalanșă de cuvinte, dintre care amintim: etate, clipă, moarte, a trăi, a îmbătrâni, noapte, a înnopta, toamnă, veac, temporalitate etc. Această lirică subiectivă, preponderent confesivă, este manifestarea unei sensibilități exacerbate a poetului care pendulează, cu luciditate totuși, între a-și asuma statutul de conștiință / purtător de cuvânt pentru acea latură a omenirii, care constituie masa pe care șefii „guvernului
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
sufletesc, o dă adevărata trăire. NOUL ROMAN - STRUCTURI NARATIVE CONFESIUNE DIRECTĂ Camil Petrescu deschide epoca noului roman, fiind primul care teoretizează cuceririle acestei specii literare în eseul „Noua structură și opera lui Marcel Proust". Refuză construcția clasică și propune autenticitatea, temporalitatea reală și stilul alb ce ar fi necesare în roman. La Camil Petrescu, timpul este subiectiv - ca și la Proust - iar romanul înseamnă experiență interioară, iar construcția devine mai liberă, determinată fiind de condiția memoriei și a introspecției. Timpul prezent
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]