845 matches
-
vreme, cu nuvelele incluse în Moartea din fereastră. Cea mai izbutită este piesa titulară, poveste - cu noimă alegorică - a unui bondar care se stinge captiv între geamurile duble ale unei încăperi, fascinat de peisajul verde-luxuriant de afară și înspăimântat de tenebrele din interiorul clădirii. De altfel, fiecare text pare să fie câte un „exercițiu” tematic și stilistic, bine dus la capăt. Importante însă cu adevărat sunt romanele lui P., care învederează citadinismul, modernismul scriiturii, întotdeauna alertă, bogată, elegantă, preocuparea pentru autenticitatea
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
mult mai greu de găsit pentru puștii născuți la sfârșitul anilor ’70) și anticapitalistul Dr. Justice, al cărui pandant valah se voia ubicuul Sergiu Nicolaescu. Memoriile lui Ion Manolescu sunt memorii pietrificate, excavate cu durere, dintr-o mină surpată în tenebrele disperării. O deznădejde seacă, lumpenizată, păzită de gardienii păcii și dezarmării nucleare. Venind din Craiova, Angelo Mitchievici semnează un eseu substanțial despre „trecutul care va veni” - aici cel puțin sub forma amintirilor. În templul memoriei forfecate de spițele istoriei, Angelo
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
neîmpăcata rușine a goliciunii bătrânului Adam. Descriind infernul catastrofei primordiale, somnolența muritorilor, pierderea amintirilor din petrecerea cu Domnul în paradis - centrul inimii noastre -, părintele Emilianos atinge dostoievskian cutele cele mai ascunse ale sufletului nostru. Cuvintele sale au virtuțile transparenței, iluminând tenebrele unei conștiințe depravate, refugiată în ipocrizie și autosuficiență. Lansată cu o sinceritate care nu sucombă nicidecum în cinism și cu o clarviziune care, născută în stare de rugăciune, rămâne strict terapeutică, rostirea arhimandritului Emilianos face „drepte căile Domnului” prin pustia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
din cuptor, în vreme ce harponiștii umblau de colo pînă colo prin fața lor, gesticulînd ca niște apucați, cu furcile și polonicele lor uriașe; între timp, vîntul urla, talazurile săreau, iar corabia plonja printre ele, gemînd, dar împingîndu-și mereu înainte iadul roșu prin tenebrele mării și ale nopții, mestecînd în botu-i disprețuitor oasele albe ale balenei și scuipînd cu ciudă în toate părțile, de jur-împrejur. Cufundată în bezna aceea neagră, cu încărcătura-i de sălbatici și de flăcări și cu hoitul acela care fierbea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a decupat acele fragmente de realitate din motive care-i rămân obscure lui însuși. Ceea ce înseamnă că etica profesată cu asemenea ardoare a fost înfrântă de o cauză de al cărei sens nu e conștient. Iraționalul pare să pândească din tenebre, acolo unde detectivul visează la claritate și armonie. Un motiv plauzibil ar exista și ar putea fi unul provenit tot din spațiul etic: vorbind despre Geiger și Eddie Mars, Marlowe ar fi trebuit să vorbească și despre o parte a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
chipuri, schematismul etic este evident, contrastele apăsate, didacticismul - obositor. Sunt tare obișnuite ale literaturii vremii, pe care romancierul nu le poate ocoli. Bunăoară, iubirii dintre un tânăr boier și o fată de proveniență umilă i se împotrivesc intrigi urzite monstruos, tenebrele pândesc pretutindeni, intervin mereu omoruri, răsturnări spectaculoase de situație, coincidențe fatale. Cu toate acestea, B. nu este un imitator, ca G. Baronzi și C. D. Aricescu. Prin sporul de originalitate, el face, în drumul parcurs de romanul românesc, legătura cu
BUJOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285923_a_287252]
-
bizantinismul culturii noastre nu privește, arată autorul, numai un sens religios, ci și „concepte sociale și morale și, în același timp, o ierarhie spirituală și profană”, ce i-au conferit atât asumarea unui rol misionar în fața expansiunii slavismului și a tenebrelor de orice natură ale Orientului, cât și orientarea esențială și salvatoare spre Occident. O asemenea dezbatere de idei presupune discutarea literaturii române în contextul european al celorlalte literaturi moderne. Scriind Despre ironia românească și descifrându-i notele specifice tocmai în
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
noului centru de artă, îmi ziceam, trecând agale prin mulțimea lor. Sălile acelea mari și luminate deveneau, în ochii lor, avanpostul Occidentului în fața neliniștitorului infinit al pământurilor barbare care începeau dincolo de Zid. Fiecare dintre gesturile lor se proiecta pe ecranul tenebrelor ce se întindeau la răsărit. Fiecare cuvânt, fiecare surâs trezeau un ecou în bezna aceea imprevizibilă. Fiecare cilindru trunchiat sfida, de pe piedestalul său, tablourile realiste și sculpturile cu forme umane ce erau expuse în emisfera orientală. Invitații se simțeau observați
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cutie plină cu țânțari purtători ai paludismului. Reichul ar fi putut să se pomenească în situația de a lupta cu inamicul în regiuni infestate. Femeile tinere îi observă, le întâlnesc privirile, zăresc primele trepte ale scării care se pierde în tenebre și întorc ochii, ca niște copii care ar cuteza să facă primii pași pe scara unei pivnițe. Pe un drum transversal, care vine dinspre nord, se vede apărând o lungă dâră de praf: o companie trimisă în recunoaștere. Un blindat
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
femeia cu părul ras, cu ochi imenși pe un chip ca de sticlă, cea care a ajutat-o pe mamă și care își înalță privirea peste ceilalți, privirea aceea în care ei văd o lentă urcare la suprafață, din străfundul tenebrelor. Și există cel dintâi țipăt al copilului. Am trecut din nou prin orășelul acela german, străbătându-l în sens invers: antrepozitele, braseria, viaductul, fereastra cu perdele din voal. Urmărind defilarea fațadelor spălăcite din cauza ploii, ai murmurat încetișor și fără emoție
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
o dedică operei lui Meyrink, Michel Achard deschide cititorului adevărata voce inițiatică, vocea interioară. În esență, e vorba de o dialectică a transparenței și a obstacolului, a purului și a impurului realizată prin acest mariaj de neocolit între lumini și tenebre, ceea ce ne permite să accedem la puterea de a pătrunde într-o altă lume, a aceleia de după moarte. Surprinzător, poate, o asemenea doctrină e foarte înrudită cu gnosticismul. Cert este că cele două tendințe, atât de mult manifeste în diaspora
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
ca murdare sau amenințătoare, adică poluția fizică, afectivă sau psihică. Din acest punct de vedere, este asociat cu excrementele (vezi acest cuvânt). Lumânare, făclie, sfeșnic La fel ca toate sursele de lumină, lumânarea simbolizează adevărul și cunoașterea. Deoarece trimfă asupra tenebrelor, exprimă ieșirea din obscurantism. Cel ce visează are o viziune luminoasă asupra lui însuși și asupra vieții sale. Oferă o privire avizată asupra lumii înconjurătoare. Poate, prin urmare, să aibă încredere în corectitudinea opiniilor sale sau în pertinența intuițiilor. Făclia
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
omului angajamentul luat de Dumnezeu pentru a-l proteja. Este, prin urmare, un semn foarte bun, care exprimă speranța în îmbunătățirea situație. Curcubeul are practic o funcție de mediator: - între ploaie și soare, exprimând bucuria ce urmează durerii, înseninarea care alungă tenebrele; - între om și Dumnezeu, este considerat în numeroase culturi drept puntea ce leagă pământul de cer. În vis, reprezintă promisiunea unei evoluții fericite și favorizate, dar și gândurile și ideile înălțătoare. Timp frumos, însorit Timpul frumos dezvăluie starea de bine
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
prima jumătate a cărții îi abordează pe Arghezi (experiența monahală, complexul arhetipal al dialogului cu divinitatea), Liviu Rebreanu (prezența catalitică a lui I. L. Caragiale în nuvelistica autorului Răscoalei, metaforele timpului citite prin Schopenhauer, ciclicitatea, hazardul, violența, moartea - „tulburătoarea chemare a tenebrelor” și neliniștea sufletului scindat), Camil Petrescu (Morfologii imaginare în „Rapid Constantinopol-Bioram”), Mihail Sadoveanu („psihoza întunericului și nedesimulatul complex al tenebrelor”, vânătoarea ritualică), E. Lovinescu (rezistența structurală la angoasă), Mircea Eliade (iubirea orientală și iubirea occidentală în Maitreyi, citite prin Meister
BORBÉLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]
-
a lui I. L. Caragiale în nuvelistica autorului Răscoalei, metaforele timpului citite prin Schopenhauer, ciclicitatea, hazardul, violența, moartea - „tulburătoarea chemare a tenebrelor” și neliniștea sufletului scindat), Camil Petrescu (Morfologii imaginare în „Rapid Constantinopol-Bioram”), Mihail Sadoveanu („psihoza întunericului și nedesimulatul complex al tenebrelor”, vânătoarea ritualică), E. Lovinescu (rezistența structurală la angoasă), Mircea Eliade (iubirea orientală și iubirea occidentală în Maitreyi, citite prin Meister Eckhart și Kierkegaard), Rilke, Lucian Blaga și Ștefan Aug. Doinaș, în vreme ce a doua jumătate prilejuiește întâlnirea cu Ritmurile corpului în
BORBÉLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]
-
acesta preia inițiativa cu dezinvoltură și curaj într-un moment de cumpănă. Deși lanterna funcționa bine și era setată pentru putere maximă, întunericul nu se risipea. Părea că începuse să-i placă să lâncezească între acele patru ziduri și în tenebrele ce se întindeau sub ele. Intrasem cu grijă, uitându-mă în fiecare parte, examinând fiecare colțișor care era dezvăluit de lumină. Mă mișcam cu precauție, atent la fiecare pas, la fiecare mișcare. Deoarece încăperea era mică, le-am făcut semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
că zidul era de fapt o ușă. Trebuia să fie mascată, dar arhitecții intrării nu s-au gândit, probabil, să sigileze total ușa. Credeau că vechiul imperiu va dăinui totdeauna și că nu aveau de ce să ascundă o intrare în tenebre. Au greșit. Acum, greșeala lor era salvarea noastră, căci spărgând-o am aflat niște scări care coborau în adâncul pământului. Drumul era luminat, dar nu am pătruns înăuntru. Chiar dacă curiozitatea mă împingea să-i dau satisfacție, mi-am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în ultimul timp au devenit din ce în ce mai eficienți la distrus, nu la reconstruit. Umblă niște zvonuri de la căderea imperiului, conform cărora Guvernul a capturat niște Vagabonzi ai fostelor gărzi imperiale și i-a antrenat special pentru a-i lăsa în aceste tenebre pentru a le păzi. Vagabonzi? Povești de adormit copiii! Vagabonzii sunt niște câini puțin mai speciali decât ceilalți, căci ei pot supraviețui în condiții mai vitrege și un timp mai lung. Atât și nimic mai mult. Greșești! Sunt niște animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
prevenit decăderea Imperiului. Și încă un lucru... Împăratul e mort. De cine să mai asculte acești Vagabonzi care oricum nu există? Presupun că vă dați seama că în toți acești ani ar fi găsit o cale să iasă din aceste tenebre și fiți siguri că ar fi atacat pe oricine ar fi încercat să blocheze căile de acces și, cum Guvernul a făcut această treabă foarte rapid și fără nici măcar o pierdere, aceste fiare miraculoase nu există. Clar? Se lăsă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
tăcere, fiindu-ne teamă, parcă, să nu trezim vreun coșmar adormit de vreme în aceste tuneluri demult părăsite de către cei vii. Parcă începeam și eu să cred în Vagabonzi. Din când în când, ecoul vocii mele se mai auzea în tenebrele aparent nesfârșite. "Tu, aici!" Astea erau singurele cuvinte care se auzeau. Tuturor ne era frică de necunoscutul spre care ne îndreptam, iar pe mine mă rodea îndoiala. Dacă nu era acesta drumul pe care trebuia să apucăm? Din câte îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în perimetrul colegiului! Înaintând cu grijă, după vreo cincizeci de metri, am dat într-un alt tunel, mult mai mare decât cel în care fusesem înainte și mult mai prost întreținut. Becurile erau la mare distanță unul de celălalt, iar tenebra era prost îngrijită, mai bine spus, nu era deloc îngrijită. Mai mult, mirosul de care ne-am ferit la intrare persista în această parte a sistemului de caverne. Pe mijlocul tunelului era un tub de mari dimensiuni, având în diametru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de déjà-vu începu să mă cuprindă. Parcă am mai fost pe aici cândva. CÂND? Unde scările se terminau începea un coridor ai cărui pereți erau negri. Începea să-mi fie un pic frică. Oare mai era ceva aici, jos? În tenebrele pământului? Am înaintat timid, temându-mă să nu cad în vreo prăpastie imaginară. Lumina din camera de deasupra pătrundea într-o oarecare măsură și jos, dar nu îndeajuns și se părea că acum nici nu vedeam chiar așa de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
amorțit, E inima mea tristă, ce n-are mângâiere, E sufletu-mi, ce arde de dor nemărginit. Aș vrea să văd acuma natala mea vâlcioară, Scăldată în cristalul pârăului de-argint, Să văd, ce eu atâta iubeam odinioară: A codrului tenebră, poetic labirint; Să, mai salut odată colibele din vale, Dorminde cu un aer de pace, liniștiri, Ce respirau în taină plăceri mai naturale, Visări misterioase, poetice șoptiri. Aș vrea să am o casă tăcută, mitutică, În valea mea natală ce
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
un spirit rațiocinant. De unde, reducția epică la două personaje esențiale - celelalte, adiacente, nu deranjează unitatea duală. În simplitatea lui complicată, durerosul monolog din O moarte care nu dovedește nimic stă în cumpănă cu dialogul suferitor din Jocurile Daniei, prin telefon. Tenebre nuanțat detectabile asigură misterul nesfârșit al primului din aceste două romane; transparențe înșelătoare se succed perfect armonic în cel de al doilea. Moderne și fără altă măreție decât proiecția neliniștilor Naratorului, Irina și Dania poartă peplum bine drapat cu fin
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o rână La mare preț de cost. Și-atuncea vei pricepe, Fără de tratate, Că bine-i a se-ncepe Cele ce-s ratate. De ne-am judeca pe noi Cum gândesc sub febră, Am scăpa de rău altoi, De umbra tenebră. Mirabila-ți făptură Te va uimi nespus; Sub rugă din Scriptură, Uita-vei ce-ai de spus. 3 mai 2005 CA UN CIUDAT MISCELANEU Mă simt ciudat în propriul eu; Ce a fost de mult s-a stins, Doar într-
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]