1,583 matches
-
pentru ghitaristul Julian Bream. Această creație cuprinde opt variațiuni pe teme din cântec sau din acompaniamentul de lăută, și care se închid prin interpretarea la ghitară a cântecului însuși. Artiști contemporani au înregistrat din opera lui Dowland. În anul 1999 tenorul John Potter, lautistul Stephen Stubbs, violonista Maya Homburger în colaborare cu interpreții englezi de jazz John Surman și Barry Guy, au înregistrat noi interpretari ale cântecelor lui Dowland în albumul "In Darkness Let Me Dwell" în cadrul ECM New Series. Elvis
John Dowland () [Corola-website/Science/313032_a_314361]
-
din Tel Aviv, care număra 500 locuri. Producțiile realizate de Val au fost costisitoare, de amploare, folosind un dansatori, un ansamblu muzical inclusiv cor și orchestră, și decoruri impunătoare. Între artiștii care s-au afirmat în acest teatru au fost tenorii Bituș Davidov și Fredy Levi, comicul Argaman, și actrița vedetă a trupei, Sara Rubin. Directorul muzical a fost Paul Kosla iar una din vedetele aduse din strainatate era Rózsi Barsonyi, cântăreața de operetă din Ungaria, pe care o adusese în
George Val () [Corola-website/Science/336601_a_337930]
-
Si bemol, doi fagoți, patru corni în Fa, trei trompete în Si bemol, trei tromboni, tubă, timpane, tobă mică, tobă mare, trianglu, talgere, două gonguri, xilofon, glockenspiel, celestă, patru claxoane de mașină trecute La, Si, Do, Re, saxofon alto, saxofon tenor, saxofon bariton și instrumente cu coarde. În 1929 William Daly a publicat o versiune pentru pian solo a lucrării prin New World Music. Lui Gershwin nu i-a plăcut interpretarea lui Walter Damrosch de la premiera lucrării "Un american la Paris
Un american la Paris () [Corola-website/Science/331569_a_332898]
-
ambitus, instrumentul sau vocea cerută trebuie să se potrivească și ca timbralitate. Denumirile vocilor de canto clasic se dau prin menționarea tipului de ambitus (registru) pe care-l are artistul, împreună cu timbrul. De exemplu soprană, soprană de coloratură, mezzo-soprană, altistă, tenor, bariton dramatic, bas ș.a. Studierea ambitusului unei lucrări, a unei înregistrări (în interes folcloric sau muzicologic), poate ajuta la formularea unor concluzii privitoare la gradul de evoluție al unei muzici sau al unor aspecte ale muzicii (caracteristicile unui instrument de
Ambitus () [Corola-website/Science/309848_a_311177]
-
(Brian Skinner, n. 28 februarie 1964, New Orleans, Louisiana, SUA) este un tenor de operă american. Și-a luat numele „del Valle” în onoarea bunicului său, Fernando Meléndez del Valle, care a fost la rândul sau tenor. Este stră-strănepotul lui Andrés del Valle, președinte al statului El Salvador în 1876 și descendent direct al
Fernando del Valle () [Corola-website/Science/331771_a_333100]
-
(Brian Skinner, n. 28 februarie 1964, New Orleans, Louisiana, SUA) este un tenor de operă american. Și-a luat numele „del Valle” în onoarea bunicului său, Fernando Meléndez del Valle, care a fost la rândul sau tenor. Este stră-strănepotul lui Andrés del Valle, președinte al statului El Salvador în 1876 și descendent direct al colonelului José María Sân Martín, de asemenea, președinte al El Salvador-ului (1854-1856) și fondator al orașului Santa Tecla, din El Salvador. s-a născut în
Fernando del Valle () [Corola-website/Science/331771_a_333100]
-
târziu cu Thomas Hayward și Elenă Nikolaidi. Del Valle a debutat la vârsta de șaptesprezece ani (1981) cu rolul „primului pastor” din opera "Venus și Adonis" de John Blow, la "Loyola University of the South". În anul următor, a fost tenor solist în "St. Matthew Passion" („Patimile după Sf. Matei”) de Johann Sebastian Bach, cu Filarmonica din New Orleans - Orchestră Simfonica, avându-l că dirijor pe Andrew Massey. A debutat în Boston cu "Oratoriul de Crăciun", în Jordan Hall, 1986, în calitate de
Fernando del Valle () [Corola-website/Science/331771_a_333100]
-
Hall, 1986, în calitate de câștigător al concursului "Boston Premiere Ensembles Young Artist". În primăvara următoare, a debutat și la New York, în sala "Alice Tully Hall", din Lincoln Center, unde a cântat cu „Societatea Beethoven” din New York. Și-a continuat carieră că tenor de concert, cu un repertoriu ce include "Missa Solemnis" de Beethoven și recvieme de Verdi, și . Primul său concert la din New York a avut loc în 1993, cu "Great Mass în C minor" („Marea Misa în Do minor, K. 427
Fernando del Valle () [Corola-website/Science/331771_a_333100]
-
Primul său concert la din New York a avut loc în 1993, cu "Great Mass în C minor" („Marea Misa în Do minor, K. 427”) de Mozart, fiind acompaniat de "American Symphony Orchestră" („Orchestră Simfonica Americană”). A cântat apoi partitura de tenor solo în compoziția lui Georg Friedrich Händel "Mesia", la Centrul Simfonic Morton H. Meyerson, cu Orchestră Simfonica din Dallas, în 1994. Debutul european și l-a facut în 1995, cântând în Simfonia a IX-a de Beethoven, cu Orchestră Simfonica
Fernando del Valle () [Corola-website/Science/331771_a_333100]
-
Oper Berlin", "Teatro Carlo Felice" din Genova, Bremen, München, Helsinki, Belo Horizonte (Brazilia), Malmö, Sofia, "Teatro Petruzzelli di Bari", Torino, "Badisches Staatstheater Karlsruhe", "Staatstheater Kassel", "Hessisches Staatstheater Wiesbaden", Hamburg etc. Pentru câțiva ani, Fernando del Valle a fost angajat că tenor principal la "Staatstheater Darmstadt", la invitația lui Marc Albrecht. Carieră să a continuat cu spectacole în Israel, Coreea, Cătănia, Sydney (unde a înregistrat "Visul lui Gerontius" de Edward Elgar, la Sydney Opera House), Lisabona și Praga. În 2003, portretul sau
Fernando del Valle () [Corola-website/Science/331771_a_333100]
-
realizat de , protejată lui Oskar Kokoschka. Cu ocazia aniversării a 150 de ani (1854-2004) de la întemeierea orașului Santa Tecla din El Salvador, Fernando del Valle a fost invitat de către fostul ambasador al Salvadorui, Ernesto Rivas-Gallont să prezinte două concerte. Creștin devotat, tenorul a cerut ca primul spectacol să aibă loc pe 23 septembrie, când se sărbătorește ziua Sfintei Tecla, patroana orașului. Bizeț Boito Donizetti Giordano Gomes Gounod André Ernest Modeste Grétry Lehar Leoncavallo Mascagni Massenet Mozart Ponchielli Jacques Offenbach Puccini Johann Strauss
Fernando del Valle () [Corola-website/Science/331771_a_333100]
-
ani, îmbrăcat în haine gri de vară, mic de stat, brunet, dolofan și chel, ținea în mînă pălăria decentă, din fetru moale; fața bine bărbierită i-o împodobeau niște ochelari uriași cu ramă neagră de baga" cu o "voce de tenor liric". Ateu și foarte cult în această direcție, acesta încearcă să-i demonstreze lui Ivan că Iisus n-a existat niciodată. Discuția lor este întreruptă de profesorul Woland, care încearcă să le demonstreze, dimpotrivă, existența, povestindu-le întâlnirea dintre Yeshua
Maestrul și Margareta () [Corola-website/Science/320625_a_321954]
-
a cheltuit 2.500.000 de dolari, din care 1.000.000 de dolari doar pentru primul episod. Uvertura telenovelei "Terra Nostra", intitulată "Tormenta d'amore", este cântată în duet de fenomenala soprană britanică de 13 ani Charlotte Church și tenorul brazilian de origine italiană Agnaldo Rayol, acompaniați de London Studio Orchestra. Distribuția din "Terra Nostra" este dominată de actori tineri, în frunte cu cei doi protagoniști - Thiago Lacerda și Ana Paula Arósio. Lor li s-au alăturat actori de mare
Terra Nostra () [Corola-website/Science/313010_a_314339]
-
min., - 30 de interpreți - muzică: A. Vivaldi și Ț. Wilbrandt. Poem coregrafic. Scenariul și coregrafia: Sergiu Anghel, regia TV Doina Anastasiu, producător, Silvia Ciurescu. Producție TVR, 1991-1995. „Iluminări”, https://www.youtube.com/watch?v=hwisjuISSqQ 45 min., - 14 interpreți și tenor - muzică: B. Britten. Scenariul și coregrafia: Sergiu Anghel, regia TV Doina Anastasiu, realizator Marga Huss Crăciun. Producție TVR, 1996. "Clipă", 50 min., Coregrafia: Sergiu Anghel. Producție TVR, 1989. "Peregrinatio", 1h 5 min., Scenariul și coregrafia: Sergiu Anghel, regia TV Doina
Sergiu Anghel () [Corola-website/Science/299316_a_300645]
-
anului 2010, la secțiunea "Cel mai bun album folk". Nicu Alifantis - voce, chitare acustice, dobro, ukulele, kazoo Berti Barbera - muzicuță și percuții Mihai Neniță - vioară Adrian Flautistu - contrabass Marcel Moldovan - tobe și percuții Mediana Vlad - soprană de coloratură Mircea Ciurez - tenor Virgil Ianțu - bariton (și aranjamente vocale) Bogdan Tudor - bass Site web oficial
Cântece de șemineu () [Corola-website/Science/321771_a_323100]
-
Vox maris („"Glasul mării"”) este un poem simfonic pentru voce de tenor, cor și orchestră compus de George Enescu, dedicat marii pianiste românce Elena Bibescu. Multe surse atestă faptul că lucrarea a fost scrisă între anii 1929 și 1951. Cert este faptul că premiera a avut loc la București postum, în anul
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
filosof, marea care se înfurie, un naufragiu, un sacrificiu omenesc și potolirea stihiilor), fiind inspirate din viața compozitorului, capătă semnificație și putere de convingere. Referitor la punerea în pagină, raportul voci-orchestră ridică anumite probleme (un exemplu este introducerea corului de tenori în scenă doar pentru a spune „ah” de patru ori); în pofida acestui dezechilibru aparent, Enescu l-a utilizat pentru a evidenția un anumit moment al acțiunii. Poemul "Vox Maris" se constituie pe o formă tripartită (liniște - catastrofă - revenirea la liniște
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
se pot menționa , Vic Chesnut, Dick Dale, Jimi Hendrix, Artie Shaw, Neil Young, Eddie Vedder, Christofer Drew, George Harrison, Paul McCartney, George Benson și Brian May. Esistă patru tipuri de de ukulele: Cele patru dimensiuni ale ukulelelor sunt: soprana, concert, tenor și bariton. De asemenea, s-au construit și ukulele sopraninos și ukulele-bas, care va fi sfârșitul spectrului în dimensiune. De asemenea s-au construit versiuni electrice și electro. Ukulele soprano, numit standard în Hawaii, este cel mai mic și este
Ukulele () [Corola-website/Science/325743_a_327072]
-
mai mic și este ukulele cel original. În anii 1920 a fost dezvoltat un ukulele concert, cu dimensiuni puțin mai mari și sunet mai grav. În anii '40 a fost creat modelul bariton. Acordarea standard pentru ukelelele soprano, concert și tenor este în C, adică g'c'e'a ". Uneori coardă g esta acordată într-o octava mai înaltă, în timp ce alții preferă coardă g o octava mai jos. Ukulelele bariton este, de obicei, acordat d g b e'. Un alt tip
Ukulele () [Corola-website/Science/325743_a_327072]
-
în ukulelele mai mici. Acestea sunt acorduri utilizate în muzică hawaiană de la începutul secolului XX. Un derivat al acestui ton, numit "Acord canadian", cu un ton mai mic (ad'f#'b'), este utilizat în sistemul de învățământ canadian pentru ukulele tenor și concert. Tabelul tipic de acordare C (A, E, C, G) de ukulele în notación de primele 12 taste:
Ukulele () [Corola-website/Science/325743_a_327072]
-
minoritate și vorbitori de română (%) și polonă (%). Genealogistul și istoricul român Sever Zota (1874-1943), membru corespondent (1919) al Academiei Române, s-a retras într-un conac din Davideni după o viață plină de muncă și de creație științifică . De asemenea, celebrul tenor Joseph Schmidt (1904-1942) s-a născut la Davideni, într-o familie de evrei bucovineni .
Davideni, Storojineț () [Corola-website/Science/315522_a_316851]
-
La 2 iulie 2014 David a publicat un fragment al melodiei întitulate „Cold” pe profilul sau de SoundCloud. În 2015 susține mai multe concerte în mai multe țări europene, China și Australia. Profilul vocal al interpretului se încadrează în categoria tenorilor, lucru remarcat de o serie de critici în recenziile făcute materialelor ale solistului. Primul album de studio al artistului a fost construit pe baza unor elemente specifice muzicii rhythm and blues, abordând însă și influențe ale stilurilor dance, electronică sau
Craig David () [Corola-website/Science/313315_a_314644]
-
cântat mari voci ale muzicii românești, precum Nicolae Herlea, Nicolae Secăreanu și David Ohanesian, dirijorul Adrian Fanea, basul Hariton Dimulescu, Constantin Dumbravă, dirijoarea Otilia Monea și altista Stela Hauler. Traditia corală este continuata în prezent de Pr Mircea Gorețchi și tenorul Nicolae Stoenescu.
Biserica Oțetari () [Corola-website/Science/317058_a_318387]
-
Londra. Adela Juana Maria Patti, cunoscută sub numele de , s-a născut în după-amiaza zilei de 19 februarie 1843 într-o modestă casă de oaspeți din Madrid ca cel de-al treilea și ultimul copil al lui Salvador Patti (un tenor sicilian originar din Catania care lucra ca și profesor de canto) și al Catalinei Chiesa (o soprană născută la Roma, angajată a "Teatrului Circului", loc în care era numită „doamna Barelli”). Adelina a avut o copilărie liniștită alături de cele două
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
călătorie la Buenos Aires, iar în urma acestor incidente artista refuză să mai sprijine acțiunile de caritate. Concomitent, Adelina susține un turneu de succes în Mexic, în urma căruia câștigă 630.000 de lire; într-unul dintre concerte este acompaniată pe scenă de către tenorul Roberto Stagno, iar interpretarea acestuia stârnește aplauzele frenetice ale publicului. Deranjată, Patti avea să îl evite pe cântărețul italian și le-a interzis persoanelor din anturaj să-i mai pronunțe numele în prezența ei. În aceeași perioadă pretențiile ei financiare
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]