4,773 matches
-
aprilie pînă-n iunie '48, în "Contemporanul", l-au înfricoșat. Titlu de spaimă: Confuzia valorilor în critica noastră literară. Cui nu-i era frică de Vitner? Călinescu suferea dentistul Vitner i-a pus diagnosticul de boli contagioase: "doctrină antirațională", "rămășițe idealiste", "teoretician al formelor în descompunere ale artei burgheze". Vitner l-a "epurat" în '48 din universitate, ca să-i ia locul, și a rămas profesor peste vîrsta pensionării. Să nu fi "aderat"? Tu ce crezi? Înfunda pușcăria? Așa este, i-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lui Gustav, iar eu o dureroasă încă neîmplinită materialitate, m-am retras, lăsând acolo o clipă ce se va derula mereu la aceeași oră, pe aceeași stradă din Brăila, ceea ce însemna că regula de spațiu, timp și acțiune a marelui teoretician al teatrului avea valoare universală. Triada era împlinită, indiferent care dintre realități era expusă, ce personaje evoluau, câte erau reale și care era scopul ficțiunii. Știind că ești, e dureros să revii. Singura cu adevărat fericită, pisica. Ea nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a vieții și a morții etc., care sunt de fapt tot declarații de dragoste, indirecte. Stilul este oricum același: declamativ, romanțios și uneori prăpăstios, fără legătură cu literatura. Poncife Emil Dogaru este autorul unui roman confesiv în două volume, Norocosul teoretician, apărut în 2007 la DoMinoR din București. Scrisul lui alert, prietenos, de o candoare care inspiră încredere cititorului (dar îi și provoacă un zâmbet ironic), are de suferit din cauza utilizării frecvente, în momentele cele mai nepotrivite, a limbajului administrativ sau
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cuvintelor, sensibil la tezaurul de frumuseți și la izvorul nesecat de înțelepciune din această veritabilă carte a cărților care este o revistă de rebus. Iubita si starea ei de hipotermie Emil Dogaru perseverează. După artificialul roman în două volume Norocosul teoretician, publicat în 2007, a pus în circulație recent un nou roman, Oscilograful nocturn (Cartex, București, 2008), scris la fel de nefiresc. Autorul folosește un registru stilistic inadecvat. Este stângaci-ceremonios în relatarea unor fapte banale. Folosește o terminologie administrativă în descrierea unor situații
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cosmos fizic care nu poate fi universal), ce se dirijează spre Unu (versus unum), deci are legile sale imanente, care îl disting de orice altceva“ etc. Toate aceste formulări de o prețiozitate luxuriantă sunt descifrabile, autorul nu se numără printre teoreticienii cu o gândire confuză. Greșeala sa constă doar în excesul de cuvinte mari, în desfășurarea unei retorici fastuoase care intimidează (sau stârnește zâmbete ironice), dar nu convinge. Există o disproporție între marea mobilizare de mijloace lexicale și miza pusă în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de peste un deceniu, făcută ca secretar al republicii florentine și diplomat al ei în Franța, Elveția, Germania: Niciodată nu s-a putut spune că Machiavelli a fost un politician. Dar poate fi recunoscut cel puțin unul virtual în profilul cerebralului, teoretician strălucitor prin inteligență și cultură, nedezmințit în disciplina ideilor și devotamentul pentru adevăr, cheltuite la fel de generos în funcția publică și în cărți. Acest pasionat iubitor al Italiei sale, pe care o voia unită și puternică, a fost, cum opera ne-
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
din istorie pare să fie idealul tuturor autorilor noștri. Doar în metafizica hinduistă mai întâlnim un asemenea grad de devalorizare a timpului, a devenirii, lucru cu atât mai surprinzător cu cât iudaismul este religia istoriei prin excelență, iar profeții, adevărații teoreticieni ai sensului istoriei. III Apocalipsa lui Ioan Așa cum spuneam la început, nu-mi propun un comentariu al Apocalipsei lui Ioan. Mă voi mulțumi să ofer câteva piste de lectură, fără altă pretenție decât aceea de a îndepărta din mintea cititorului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
semnificație psihologică, fiind propulsat în sfera socialului: adolescenții punk s-au trezit că vor nici mai mult, nici mai puțin decât distrugerea organizării sociale. În paralel, cei mai abili dintre aceștia și-au inventat o întreagă ascendență ideologică, pornind de la teoreticienii moderni ai anarhismului, Max Stirner și Pierre-Joseph Proudhon, și propunându-l ca tête d'affiche pe antisemitul Mihail Bakunin, cel care avusese nerușinarea metafizică să afirme că "pasiunea pentru distrugere este, în același timp, o pasiune creativă". Dar craiovenii pomeniți
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Modelul comunitartc "2.3. Modelul comunitar" Conform modelului comunitar, familia este expresia relaționărilor personale și sociale mai ample decât cele individuale; ea nu se sprijină în primul rând pe înțelegeri contractuale și acorduri (M. Minow, M.L. Shanley, 2001, p. 128). Teoreticienii comunitarieni arată că nici o persoană nu devine autonomă fără a parcurge mai întâi o perioadă îndelungată de dependență. Personalitățile individuale sunt modelate de apartenența la anumite comunități etnice, regionale și religioase, ale căror valori pot fi diferite de cele ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pădurile suedeze. Myrica gale, plantă specifică regiunilor din nord, cu boabe amărui, folosite ca adaos la un sortiment de bere. Două dintre cele mai cunoscute restaurante din Stockholm. Ernst Wigforss (1881-1977), om politic, considerat unul dintre cei mai de seamă teoreticieni ai social-democrației suedeze. Biblioteca Universității din Uppsala, cea mai veche și mai mare bibliotecă din Suedia. Kerstin Ekman (1933-), una dintre cele mai cunoscute scriitoare suedeze. A debutat în 1959 ca autor de romane polițiste. în anii 70 a publicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și Marie (2004). Göran Tunström (1937-2000) a descris în opera sa Värmlandul, ținutul său natal. Printre romanele sale se numără Oratoriul de Crăciun (1983), Hoțul (1986), Oameni vestiți din Sunne (1998). Sven Delblanc (1931, Manitoba, Canada - 1992, Uppsala), scriitor și teoretician al literaturii. Printre cele mai cunoscute opere ale sale amintim Haina de preot (1965), Iarna verde (1978), Cartea lui Samuel (1981), Ifigenia (1990), Axa vieții (1991). Sigge Stark, pseudonim al lui Signe Björnberg, autoare de romane populare, așa-numita „literatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
a bunăstării populației. Intervenția guvernului se poate justifica în situații în care piețele, în funcționarea lor produc o foarte marcantă inegalitate în distribuirea venitului, putînd lăsa pe unii cu resurse insuficiente pentru asigurarea unui standard minimal de viață. În principiu, teoreticienii sunt de acord că este necesar un anumit grad de redistribuire; întrebările persistă asupra nivelului și eficienței acesteia. Chiar un liberal ca F. von Hayek considera că "nu există nici un motiv pentru care, într-o societate liberă, guvernul să nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
sub o formă sau alta, la creșterea poverii fiscale. Dar fenomenul este real și are chiar efecte pozitive, prin aceea că minimizează costurile politice și limitează proporțiile evaziunii fiscale. Nivelul optim al presiunii fiscale este extrem de greu de determinat. Deși teoreticienii l-au înălțat mereu în timp, practica l-a depășit de fiecare dată. De fapt, este vorba mai curînd de o percepție ce variază în funcție de circumstanțe diferite: economice, politice, psihologice etc. Ca atare, putem vorbi despre limite ale presiunii fiscale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
concepție obsoletă despre ceea ce este interesul unei națiuni. CAPITOLUL 5 POLITICI ECONOMICE PUBLICE 5.1. Politici structurale 5.1.1. Chestiunea prelevărilor obligatorii Încă de la începutul anilor 1980, un anumit număr de țări, înce-pînd cu Marea Britanie și Statele Unite, inspirate de teoreticienii econo-miei ofertei (supply side economics), au considerat necesară o reducere a intervențiilor Statului și o reîntoarcere generală la mecanismele de piață. Din această perspectivă, un vast program de reducere a cheltuielilor publice și a impozitelor, de privatizare a întreprinderilor și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
a impozitelor, de privatizare a întreprinderilor și a serviciilor publice și, în fine, un vast program de dereglementări au fost puse în operă. Acestor măsuri privind intervențiile Statului le-a fost adăugată o politică de flexibilizare a pieței muncii. Potrivit teoreticienilor economiei ofertei, cum este A. Laffer, "prea multă impozitare distruge impozitarea". Creșterea ratei prelevărilor obligatorii pînă la un anumit prag generează o creștere a încasărilor, dar depășirea acestui prag duce la rețete fiscale descrescătoare, pentru că agenții economici vor prefera să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
fost nevoie de politici de rigoare și de o lectură mai realistă a abordării reglaționiste, plină de ambivalențe. Curentul reglaționist a inspirat programele partidelor aflate la stînga eșichierului politic. Referindu-se la noțiunea de plusvaloare și de acumulare de capital, teoreticienii acestui curent aruncau priviri critice la adresa capitalismului, știind că el nu e neapărat, cum prezisese Marx, un joc cu sumă nulă. Dacă se consideră jocul social cu sumă pozitivă, deci că toată lumea poate cîștiga, chiar dacă unii mai mult și alții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Rodica Zafiu Există mai multe sisteme de indicare a bibliografiei unei lucrări de specialitate. Unele reguli reflectă tradiții ale culturilor naționale (sistem franțuzesc, german, englez etc.), ale domeniilor știin-ți-fi-ce (preferințele matematicienilor nu sînt aceleași cu cele ale teoreticienilor literari, ale sociologilor etc.) și chiar ale unor edituri sau reviste. Regulile - privind or-dinea informațiilor, abrevierile, semnele de punctuație folosite - sînt în genere convenționale și adesea echivalente: nu e în sine mai bine sau mai rău a despărți informațiile prin
Bibliografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8052_a_9377]
-
Badoiu Raluca Jean Chapelain, s-a născut pe data de 4 decembrie 1595 a fost poet și critic literar francez, unul dintre principalii teoreticieni ai clasicismului. A fost unul dintre fondatorii Academiei Franceze. A fost ideologul clasicismul ideologului francez. Printre cele mai importante opere ale sale se numără ,,Viața lui Guzman d'Alfarache", în 1623 scrisoarea sau discursul lui Chapelain către Favereau privind opinia
Personalitatea zilei: Jean Chapelain by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80622_a_81947]
-
cu acest fir la vedere. Altfel spus, nuvela evoluează pe un tipar, cu aerul că nu o face - și abia la final, o dată cercul închis, cititorul realizează că proza nu se putea încheia decât în felul respectiv. Un cunoscător și teoretician al artei dramatice afirma că, într-o piesă bună de teatru, cu pistolul pe care-l vedem în actul I cineva va fi împușcat, în actul al III-lea. Nuvelele și, în general, bucățile de proză scurtă se organizează într-
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7842_a_9167]
-
găsească o formă de expunere mai laconică și mai sistematică. Pe scurt, îi imputa prolixitatea și fuga de idei. Kierkegaard a fost atît de lezat de aceste constatări că i-a purtat ranchiună lui Heiberg pentru tot restul vieții. Tocmai teoreticianul celor trei stadii ale evoluției spirituale - estetic, etic și religios - nu putea să separe o judecată estetică critică de propria sa reacție etică. Oricît ni s-ar spune că Sau-sau nu trebuie înțeleasă exclusiv în lumina despărțirii de Regine
Un răstignit pe crucea căinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7865_a_9190]
-
aseamănă, iar disponibilitatea lor de combinare e în măsură să deturneze sensuri. Din fericire, Carmen Mușat posedă o bună orientare în corpusul de legi al acestei chimii speciale. Refractar față de discursul excesiv tehnicizat al teoriei literare, Raicu e totuși un teoretician. El nu exemplifică, pentru că îl interesează exemplaritatea. Nu generalizează, pentru că urmărește în permanență generalitatea. Calul său de bătaie, spiritul creator, e același cu al celor mai serioși dintre esteticienii de ieri și, mai ales, de alaltăieri. Într-un loc, pledează
O cale de acces by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7011_a_8336]
-
mai are parte de nici o astfel de restricție de trafic. E meritul lui Manolescu de a fi sesizat legătura. Specific teoretică însă, aceasta ar fi fost absolut inaccesibilă comparatiștilor, după cum verdictul critic al fi fost, la rândul său, absolut inaccesibil teoreticienilor. Stilistica diacronică istoricizează o dată în plus, Istoria. (va urma)
Câteva afinități (VI) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7380_a_8705]
-
să nu mai scrie deloc, "soluția lui Gribouille", "care se băga în rîu ca să nu-l mai ude ploaia", ori să adopte un alt semnificant, apucîndu-se bunăoară de cinema sau de teatru sau de pictură, ori să se facă savant, "teoretician intelectual, să nu mai vorbească decît dintr-o perspectivă morală, curățată de orice senzualitate a limbajului". Idei ce pot fi regăsite parțial și la Phillipe Sollers, care combate "formalismul", considerat un fenomen specific francez, un "neoacademism francez". Ar fi "nici
Opinii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7384_a_8709]
-
Ťvinať lui a fost că n-a putut să conceapă Ťgratuitatea arteiť. În acest fel, d-sa îi reproșa lui Gherea tocmai ceea ce-l ridica pe acesta deasupra tuturor criticilor literari din vremea lui (...) În felul acesta, Acad. Călinescu ca teoretician al literaturii vine în contradicție cu propriile sale concepții de militant pe tărîmul progresului social". O latură trist-amuzantă a perorației în chestiune este cea a asimilării cosmopolitismului cu "un canal de pătrundere a influenței imperialismului anglo-american", soluția fiind nu alta
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
suprarealist popular" și premiat pe chestia asta, m-am apucat de avangardă. Când avangardiștii m-au acceptat în rândurile lor și m-au privit ca pe un fel de guru, am început să scriu elegii romantice. Când, însă, adepții și teoreticienii poeziei tradiționale m-au aprobat unanim, mi-am aflat libertatea refugiindu-mă în poezia concretă. Ca trădător, firește, am fost excomunicat de toți, iar pe mine mă umfla râsul, ce era să fac. Cam așa stau lucrurile și cu genurile
Tibor Zalán: Poezie și dramă - interdependențe by Jenö FARKAS () [Corola-journal/Journalistic/6790_a_8115]