524 matches
-
Emulsiile sunt sisteme lichide multifazic constituite din apă, ulei si surfactanți, constituind lichide unice, relativ optic isotropice și stabile termodinamic. În general, emulsiile (simple sau multiple) prezintă stabilitate limitată. Pentru a forma emulsii utilizate pentru eliberarea medicamentelor, trebuie încetinită/micșorată destabilizarea cinetică prin utilizarea unor agenți activi de suprafață. Aceștia pot, de asemenea, să formeze ei înșiși emulsii caracterizate prin
Emulsie () [Corola-website/Science/305711_a_307040]
-
în dt o cantitate de energie <br>formula 11 unde am folosit expresia elementului de suprafață dA in coordonate sferice. Componenta normală a impulsului transmis pe unitatea de timp suprafeței cavității este deci, folosind (2) și (5): <br>formula 12 La echilibru termodinamic, aceeași cantitate de energie care este transmisă pereților cavității prin suprafața dS este iradiată de pereți prin dS în interior ; deoarece radiația de echilibru este izotropă, energia iradiată prin dS și care trece prin elementul dA de suprafață al sferei
Legile lui Kirchhoff (radiație) () [Corola-website/Science/313168_a_314497]
-
br>formula 14 Expresia este similară cu aceea a energiei interne a gazului perfect (U = 3pV/2).Aceste formule sunt adevărate pentru fiecare lungime de undă și rămân adevărate, prin integrare, și pentru cantitățile referitoare la întreaga radiație. Cu un argument termodinamic similar celor de mai sus, arătăm că densitatea de energie nu depinde de materialul din care e făcută cavitatea. Considerăm pentru aceasta doua cavități din materiale diferite, ambele in contact cu un rezervor la temperatura T. Le unim printr-un
Legile lui Kirchhoff (radiație) () [Corola-website/Science/313168_a_314497]
-
lungimea de undă u(λ,T) este: formula 6 se vede că densitatea de energie totală are aceeași dependență de temperatură. Această lege a fost descoperită experimental în 1879 de Josef Stefan și demonstrată în 1884 de Ludwig Boltzmann folosind considerente termodinamice. Aplicația termodinamicii la radiația pură a fost la aceea o noutate; W. Wien a extins considerabil aceste argumente. Formula (W) conține mai multă informație decât cele două legi de mai sus: dacă se cunoaște curba I(λ,T) pentru o
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
d" sunt poziția moleculei, unghiul dintre axa moleculară și directoare, și spațierea între straturi. Energia potențială postulată a unei molecule este dată de: Aici, constantă α cuantifică intensitatea interacțiunii între moleculele adiacente. Potențialul este apoi utilizat pentru a obține proprietățile termodinamice ale sistemului, presupunând echilibru termic. El are ca rezultat două ecuații auto-consistente care trebuie să fie rezolvate numeric, soluțiile lor fiind cele trei faze stabile ale cristalului lichid. În acest formalism, un material cristal lichid este tratat ca un continuum
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]
-
În fizică, încălzirea este procesul termodinamic de ridicare a temperaturii. În vorbirea curentă, prin încălzire se înțelege asigurarea unui nivel termic confortabil în clădiri, locuințe, spații de producție, spații comerciale, mijloace de transport etc. Legată strâns de activitatea de încălzire este asigurarea apei calde de consum
Încălzire () [Corola-website/Science/318418_a_319747]
-
au dezavantajul că timpul de răspuns este mare și necesită rezervoare de măsurare cu un volum prea mare pentru măsurători curente. Termometrele cu gaz se folosesc la etalonarea altor termometre. Termometrul cu heliu gazos este termometrul etalon pentru reproducerea scării termodinamice în intervalul de temperaturi între 3,0 K și 24,5561 K.
Termometru cu gaz () [Corola-website/Science/320493_a_321822]
-
9.1971, p. 1." 3. Anexa se modifică după cum urmează: (a) La capitolul I, textul de sub tabelul de la punctul 1.1.1 se înlocuiește cu următorul text: "Temperatura Celsius t se definește ca diferența t = T - T0 dintre două temperaturi termodinamice T și T0, unde T0 = 273,15 K. Un interval sau o diferență de temperatură pot fi exprimate atât în grade Kelvin, cât și în grade Celsius. Unitatea "Celsius" este egală cu unitatea "Kelvin"." (b) Definițiile unităților suplimentare SI care
jrc4142as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89306_a_90093]
-
vedere al obținerii lucrului mecanic, aceste motoare se clasifică în: La turbinele cu gaze, denumirea de "motor" se folosește doar pentru cele folosite în aviație, când se discută despre întregul motor, adică toate părțile lui, în care se execută ciclul termodinamic, nu doar la discul paletat. Motoarele cu ardere internă rotative sunt utilizate pe scară mai redusă datorită problemelor tehnologice mari si a fiabilității mai scăzute. Cel mai cunoscut tip de motor cu combustie internă rotativ este motorul Wankel, dar există
Motor cu ardere internă () [Corola-website/Science/297674_a_299003]
-
întâmplare: proprietățile fluidelor și ale soluțiilor, echilibrul stărilor de agregare, polarizarea dielectrică și magnetizarea, radiația termică. Aplicațiile practice sunt și ele numeroase și variate, de la frigider și încălzire centrală la energie regenerabilă și prognoză meteorologică. O abordare alternativă a fenomenelor termodinamice o reprezintă mecanica statistică. Pornind de la structura microscopică (molecule și atomi), luând în considerare interacțiunile (forțele) dintre aceste componente și folosind metode statistice (aplicabile sistemelor alcătuite dintr-un număr foarte mare de componente), mecanica statistică poate, prin intermediul unor calcule laborioase
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
pe anumite domenii aplicative din termodinamica generală sau fundamentală se individualizează ramurile termodinamica sistemelor fizice, termodinamica sistemelor chimice și termodinamica tehnică. Pentru orice disciplină a fizicii, obiectul de studiu este un sistem. În contextul termodinamicii acesta va fi un "sistem termodinamic": o porțiune finită, precis delimitată, din realitatea materială, care poate include atât substanță cât și radiație. Delimitarea conceptuală a unui "sistem" de "lumea înconjurătoare" nu exclude, ci în general presupune, "interacțiunea" acestor două elemente; în cazul termodinamicii, această interacțiune se
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
mărimi fizice "independente" care caracterizează "complet" starea sa, alte proprietăți ale sistemului putând fi derivate din acestea. Alegerea mărimilor care să servească drept "variabile independente" este un pas preliminar necesar în studiul oricărui sistem. O stare în care proprietățile sistemului (termodinamic) nu variază în timp se numește stare de echilibru (termodinamic). Pentru ca un sistem să se afle în "echilibru termodinamic" este necesar (dar în general nu și suficient) ca lumea înconjurătoare cu care se află în contact să ofere condiții neschimbate
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
ale sistemului putând fi derivate din acestea. Alegerea mărimilor care să servească drept "variabile independente" este un pas preliminar necesar în studiul oricărui sistem. O stare în care proprietățile sistemului (termodinamic) nu variază în timp se numește stare de echilibru (termodinamic). Pentru ca un sistem să se afle în "echilibru termodinamic" este necesar (dar în general nu și suficient) ca lumea înconjurătoare cu care se află în contact să ofere condiții neschimbate în timp. Următoarea constatare, de natură experimentală, este numită uneori
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
care să servească drept "variabile independente" este un pas preliminar necesar în studiul oricărui sistem. O stare în care proprietățile sistemului (termodinamic) nu variază în timp se numește stare de echilibru (termodinamic). Pentru ca un sistem să se afle în "echilibru termodinamic" este necesar (dar în general nu și suficient) ca lumea înconjurătoare cu care se află în contact să ofere condiții neschimbate în timp. Următoarea constatare, de natură experimentală, este numită uneori "principiul zero al termodinamicii:" Se numește transformare orice schimbare
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
formula 17 și formula 18 O serie de experimente esențiale pentru fundamentarea teoretică a termodinamicii au fost efectuate asupra unor sisteme separate de lumea înconjurătoare printr-un "înveliș adiabatic". Un asemenea înveliș are însușirea că, odată aplicat unui sistem aflat în echilibru termodinamic, starea acestui sistem poate fi schimbată numai prin efectuarea de lucru mecanic de către forțe acționând din exterior asupra sistemului. O transformare a unui sistem închis în înveliș adiabatic se numește "transformare adiabatică". Sinteza rezultatelor experimentelor amintite constituie formularea clasică a
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
calorimetrice "la variabile de forță constante", cantitatea de căldură schimbată se dovedește a fi egală cu variația unei alte funcții de stare, numită "entalpie", care este legată de energie prin relația: Existența schimbului de căldură arată că starea unui sistem termodinamic nu este complet caracterizată de variabilele mecanice formula 40 principiul întâi al termodinamicii indică existența unei noi variabile de stare, energia internă, măsurabilă prin metode calorimetrice. În practică este preferată o altă variabilă, care exprimă cantitativ senzațiile familiare de „cald” și
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
exteriorul, nici între subsisteme; nu există schimb de căldură cu exteriorul, dar subsistemele pot schimba căldură între ele. Se zice că cele două subsisteme se află în contact termic; iar dacă s-a stabilit, conform principiului zero al termodinamicii, echilibrul termodinamic, se zice că cele două subsisteme se află în "echilibru termic". S-a dovedit în mod empiric corectitudinea următorului enunț, numit "principiul tranzitivității echilibrului termic": Din aceste considerații rezultă pe cale deductivă că, pentru orice sistem aflat în echilibru termic, există
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
se numesc ecuații de stare "termice". Relația (6), completată și ea cu variabila temperatură, devine ecuația de stare "calorică" Termodinamica nu poate stabili forma acestor "ecuații de stare" (sau "ecuații caracteristice"), care determină complet proprietățile sistemului în stări de echilibru termodinamic. În aplicații, ele sunt determinate experimental. Mecanica statistică le poate calcula, în principiu, dacă este cunoscută structura microscopică a sistemului. Studiul schimbului de căldură între sisteme s-a dezvoltat din necesitatea practică de a îmbunătăți funcționarea mașinilor termice. Din punct
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
funcție numită "transformare Legendre". Efectuând o transformare Legendre asupra perechilor de variabile formula 100 sau/și formula 101 se rearanjează expresia diferențială (obținută combinând formulele (9), (4) și (21)) după diferențialele noilor variabile, identificând astfel noua funcție. Această funcție este un "potențial termodinamic": derivatele ei parțiale furnizează noile ecuații caracteristice (termică și calorice). Unele tratate de termodinamică folosesc termenul de "funcție termodinamică" pentru desemnarea potențialului termodinamic. Potențialele termodinamice utilizate curent sunt enumerate mai jos, împreună cu diferențialele lor totale și ecuațiile caracteristice care derivă
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
9), (4) și (21)) după diferențialele noilor variabile, identificând astfel noua funcție. Această funcție este un "potențial termodinamic": derivatele ei parțiale furnizează noile ecuații caracteristice (termică și calorice). Unele tratate de termodinamică folosesc termenul de "funcție termodinamică" pentru desemnarea potențialului termodinamic. Potențialele termodinamice utilizate curent sunt enumerate mai jos, împreună cu diferențialele lor totale și ecuațiile caracteristice care derivă din ele. Parametrizările de mai jos ale cantității de căldură schimbată într-o transformare elementară reversibilă definesc proprietăți ale sistemului numite (impropriu) "constante
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
și (21)) după diferențialele noilor variabile, identificând astfel noua funcție. Această funcție este un "potențial termodinamic": derivatele ei parțiale furnizează noile ecuații caracteristice (termică și calorice). Unele tratate de termodinamică folosesc termenul de "funcție termodinamică" pentru desemnarea potențialului termodinamic. Potențialele termodinamice utilizate curent sunt enumerate mai jos, împreună cu diferențialele lor totale și ecuațiile caracteristice care derivă din ele. Parametrizările de mai jos ale cantității de căldură schimbată într-o transformare elementară reversibilă definesc proprietăți ale sistemului numite (impropriu) "constante de material
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
în aplicațiile practice. Există transformări în care, pe lângă schimb de "căldură" și "lucru mecanic", are loc un schimb de "substanță". De exemplu, o cantitate de fluid schimbă substanță cu exteriorul în cursul proceselor de evaporare și condensare. Noțiunea de sistem termodinamic poate fi lărgită, pentru a include astfel de fenomene în care masele componentelor sistemului se modifică. Fie un sistem cu formula 124 componente, de mase variabile formula 125 care se adaugă variabilelor de stare. Alegând ca potențial termodinamic entalpia liberă, aceasta va
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
condensare. Noțiunea de sistem termodinamic poate fi lărgită, pentru a include astfel de fenomene în care masele componentelor sistemului se modifică. Fie un sistem cu formula 124 componente, de mase variabile formula 125 care se adaugă variabilelor de stare. Alegând ca potențial termodinamic entalpia liberă, aceasta va fi o funcție formula 126 Relațiiile (31) trebuie completate pentru a ține cont de noile variabile: unde Funcțiile formula 131 definite în (35) se numesc "potențiale chimice" ale componentelor respective. În acest formalism masele componentelor apar ca variabile
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
spune că entropia stării finale va fi mai mare decât entropia stării inițiale numai dacă transformarea este adiabatică. Iar formulări de genul „entropia Universului crește” sunt fundamental greșite, întrucât Universul, care nu poate fi delimitat precis, nu este un sistem termodinamic. Din principiul al doilea al termodinamicii rezultă că, în transformări în care variabilele de poziție rămân constante, ca și în transformări în care variabilele de forță rămân constante, entropia este o funcție monoton crescătoare de temperatura absolută. Conform unei teoreme
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
celelalte variabile de stare și, întrucât entropia este definită până la o constantă aditivă, ea poate fi aleasă zero prin convenție. Afirmația că acesta este cazul, pentru orice sistem, constituie "principiul al treilea al termodinamicii": Rezultă de aici comportarea câtorva mărimi termodinamice atunci când temperatura tinde către zero absolut:
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]