3,052 matches
-
cazacii generalului Alexei Mihailovici Kaledin (1861-1918) rămăseseră ultima nădejde a Basarabiei! În context, bătălia lui Stere pentru reorientarea spiritului public basarabean spre București a fost grea și decisivă, alături de patrioții din Sfatul Țării. Împrejurările se văd nu doar din scrisoarea testamentară, deja amintită, către Ion Codreanu, din 1930. Pe de altă parte, "ezitările" din Sfatul Țării în orientarea spre România se datorau și faptului că încă zeci de mii de tineri basarabeni erau înrolați în armata țaristă, demobilizarea acestora fiind obținută
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
de pe urma revoltei populare vor fi urmașii primului val de comunism, acela înlăturat din prim-planul istoriei românești de către resurecția spiritului național prin Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu, în anii lor buni. În pragul morții, omul are o iluminare ultimă, adesea testamentară. Gheorghiu-Dej a lăsat moștenire Declarația de Independență, din 26 aprilie 1964. Nicolae Ceaușescu, pătruns de frigurile "legendei negre" în cursul "revoluționarului proces" de tip mitologic, din ziua de 25 decembrie 1989, a avut o cruntă revelație pe care a formulat
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
însă gândurile doar cu câteva zile înaintea unui sfârșit pe care îl aștepta, în aprilie 1951. În ultimii douăzeci de ani ai vieții, a scris zeci de mii de pagini fără a publica un singur rând, lăsând pe seama moștenitorilor săi testamentari decizia publicării sau nepublicării acelor manuscrise pe care nu le-a distrus. 14 GÂNDITORUL SINGURATIC O VIAȚĂ DE EROU? 15 Ne găsim, fără îndoială, în fața unei relații aparte, sui generis, între modul cum a trăit și a resimțit viața o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
mai poate lucra și că se grăbește să profite de timpul în care „soarele îi mai luminează creierul“122. Până în vara lui 1949, când a plecat în vizită la Malcolm, în America, Wittgenstein a scris la Dublin ceea ce moștenitorii săi testamentari au publicat drept cea de-a doua parte a Cercetărilor filozofice. Nu a mai revenit asupra acestui manuscris. Cei care l-au cunoscut pe Wittgenstein în America și după întoarcerea lui în Anglia au fost impresionați îndeosebi de contrastul dintre
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
eroică, atunci ea a fost și „minunată“. NOTE 1 Cât i-a stat în putință, Noica a imprimat aceeași direcție propriei sale vieți. Ca și cum deciziile sale nu ar fi spus totul în această privință, el a lăsat și o notă testamentară. Aceasta începe cu observația că biografia lui „n-are conținut în bună parte din voință proprie“ și se încheie cu mărturisirea: „Mi-am trăit viața în idee, fără rest, spre deosebire de alții care și-o sfârșesc cu un rest și care
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
căi pe care a pășit până atunci filozofia.“6 Este subliniată astfel nu numai ruptura dintre filozofia tinereții și cea mai târzie, ci și îndepărtarea celei din urmă de tot ceea ce a fost până atunci filozofia. Și Rush Rhees, executorul testamentar al lui Wittgenstein și, alături de Elisabeth Anscombe și von Wright, editorul multora din manuscrisele sale, credea că viziunea lui Wittgenstein asupra limbajului s-a schimbat în mod esențial. Wittgenstein privea acum limbajul ca fiind ceva foarte diferit de un calcul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
filozofică încheiată. Mai mult, autorul are pretenția că a dat aici o soluție „definitivă“ problemelor pe care le-a abordat. Nimic din toate acestea nu se poate spune despre însemnările pe care le-a lăsat Wittgenstein în grija moștenitorilor săi testamentari, nici despre alte relatări asupra vederilor sale filozofice. Editorii manuscriselor sale sunt cei care au decis asupra selecției și ordonării însemnărilor pe care le-au publicat. Ce anume ar fi ales Wittgenstein să publice și cum ar fi ordonat el
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
anumit sens ideale, și tocmai de aceea nu putem să ne mișcăm. Vrem să ne mișcăm; atunci avem nevoie de frecare. Înapoi pe terenul zgrunțuros!“ (§ 107) 88 Este instructiv să comparăm această lipsă de reținere cu reacția unuia dintre executorii testamentari ai lui Wittgenstein, care a fost, ca și Russell, un filozof de orientare logică, G. H. von Wright. În „Introducerea“ unei cărți care adună contribuții ale sale la cercetări istorice asupra operei lui Wittgenstein, von Wright va scrie: „Nu am
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
chirurgie între / sacru și profan / singurul poem care poate reface unitatea ființei". Apropierea de limbajul expresionistic, vizibilă dintru început, e constantă, deși muza lui George Vulturescu s-ar putea numi Bendis, Sabazis sau Cotyso, deși îl țin în loc figuri novo testamentare, Varlaam, Ioachim, Ioan, Timotei. Intelectualismul, datele livrești (în exces), aluziile la antici și moderni, acestea și altele devin însemnele unui mental cu nostalgii de integralitate de unde trimiteri la Homer, la Enkidu (invocat de Nichita Stănescu), la neoplatonicianul Marsilio Ficino, la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Concluzia câtorva dintre fostele victime ale reeducării este că există doar două soluții pentru cei care nu vor să cedeze: a trăi sau a muri, dar fără nuanțele unei descompuneri fizice și psihice, cu un conținut intransigent, ascensional și, desigur, testamentar. Mihai Rădulescu va insista, la rându-i, pe similaritatea schingiuirilor din reeducare cu martiriile creștine, cu specificarea că martiriul reeducaților a fost mai Îndelungat decât acela al sfinților creștini 23. De altfel, tot scenariul reeducării este pus de Mihai Rădulescu
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
altă secțiune de literaturizarea experienței reeducării și, Într-o a treia secțiune, de analiștii la rece ai fenomenului Pitești. Cartea dă seamă de fapt despre obsesia reprezentată În mentalul românesc de experiența reeducării prin tortură și despre nevoia depozițională și testamentară În legătură cu ororile reeducării. Încercarea de a prelungi experimentul de la Pitești și În alte Închisori eșuează (deși fenomenul este testat la Gherla mai ales, unde prinde rădăcină, efemer, apoi la Canalul Dunăre - Marea Neagră, În așa-numitele „Nopți ale Sfântului Bartolomeu”, dar
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
constitui amenințări la siguranța națională; bursele sau plățile pentru derularea unor programe de cooperare științifică și tehnică, acordate României de guverne străine, de organizații internaționale și de organizații nonprofit sau de caritate, destinate unor activități nonprofit; bunurile dobândite prin succesiuni testamentare, dovedite cu acte oficiale; mostrele fără valoare comercială, materialele publicitare și de reclamă, materialele de documentare; bunurile străine care devin proprietate a statului român sau bunuri de origine română, care se încadrează în plafoanele de intrare-ieșire stabilite prin tarifele vamale
Finanțe publice by Florin Franț () [Corola-publishinghouse/Science/194_a_137]
-
Cioran se află în preajma unui sens. Doar că mult mai la îndemână îi este demonul. Astfel, conchide: „Legea fundamentală a lumii este Ironia” (15 ianuarie 1975 Ă 606). Prin urmare, nu-i rămâne lui Cioran decât să dea dreptate vorbelor testamentare ale mamei, invocate ca pe un cod impersonal, care mută orice contextualizare în derizoriu: „Mama, înainte să moară, îmi scria chestia asta, atât de simplă: «Orice ar face omul, tot regretă până la urmă»” (1 aprilie 1971 Ă 494). În fine
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Eșecul, această rană, acest balsam...tc "E[ecul, aceast\ ran\, acest balsam..." Ce a moștenit Cioran de la strămoșii săi?! Pe lângă nihilism, fatalitatea eșecului. La drept vorbind, totul se însumează în aceste două cuvinte. Într-un loc, invocă vorbele mamei, care, testamentar, i-ar fi spus: „Omul, orice ar face, va regreta întotdeauna”. Continuă Cioran: „Recunosc aici filozofia neamului nostru. N-am inventat nimic. N-am făcut decât să prelungesc dezamăgirea strămoșilor mei” (II, 214-215). Tot de la ai săi va fi moștenit
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
povestea unui bărbat în pragul bătrâneții singur și obsedat din tinerețe de ideea realizării unui film inspirat de legenda Meșterului Manole și a unei tinere din Republica Moldova, ajunsă printr-o întâmplare nefericită prostituată. Rezultatul este un poem cinematografic, un film testamentar (după cum îl numește autorul său) marcat de temele obsesive ale artistului Alexa Visarion: creația ca dar, singurătatea, moartea ca partener... Acest scenariu este ultima variantă dintr-o serie de cinci care tratează mitul creației din Meșterul Manole. Este, de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
să creeze... firav, cu umor, cu ironie, cu frison și spaimă, scenariul Meșterului Manole al cărui film nu-l vor putea face vreodată. Biserica este o structură sufletească și înălțarea ei îi cuprinde. Să fie oare filmul meu o pagină testamentară?! Cum v-ați construit distibuția? Lângă Răzvan Vasilescu debutează tânăra absolventă Cristina Drăghici. Pe Răzvan îl cunosc de multă vreme... mi-a fost student... L-am debutat deopotrivă în film și în teatru. A avut un rol mic în Înghițitorul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
unei Weltanschauungsphilosophie nici nu crede. De fapt, atitudinea lui Blaga față de știință este mult mai nuanțată. În Ființa istorică operă importantă, ce încheie ultima Trilogie (cosmologică) și sintetizează liniile de forță ale viziunii sale metafizice, reprezentând, ca să spunem așa, cuvântul testamentar al lui Blaga în materie de filozofie -, autorul face o distincție netă între știința teoretică și cea practică. El apreciază că teoriile științifice nu sunt decât "plăsmuiri mintale, de intenție revelatoare în raport cu misterul"19, fapt ce le conferă un statut
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
respectiv cesiunea (preluarea) de datorie, operațiuni reglemtate de Codul civil. Acte juridice privind fondul de comerț Fondul de comerț ca bun unitar precum și componentele sale pot constitui obiectul unor acte juridice: vânzare-cumpărare, donație, locațiune, garanție reală, aport, succesiune legală sau testamentară, operațiuni ce vor fi realizate în conformitate cu dispozițiile generale ale Codului civil. Modalități de transmitere: • art. 21 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului enumeră o serie de acte juridice între vii al căror obiect poate fi fondul de comerț
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
act prin care se aduc modificari înregistrărilor în registrul comerțului sau care face să înceteze firma ori fondul de comerț"; • art. 41 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului reglementează situația transmiterii fondului de comerț mortis causa prin succesiune testamentară sau legală. Exploatarea fondului de comerț de către moștenitori se poate face prin constituirea unei societăți comerciale în condițiile Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale ori a unei asocierii în participațiune. Dobânditorul cu orice titlu al unui fond de comerț
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
o conștiință civică incontestabilă, un polemist redutabil, un editorialist de prim rang. Spre deosebire de alți confrați, a avut însă un cult al cuvântului scris și rostit, vădit în formulările memorabile, de cele mai multe ori provocatoare, vitriolante, în ultimii ani de-a dreptul testamentare. Lăsa impresia unei sinteze unice între încruntarea gravă a diaristului Mircea Zaciu, revolta pusă în abis a gânditorului și moralistului Cioran și voluptatea expresiei paradoxale întâlnite în textele unor G. Călinescu sau Alexandru Paleologu. În timp ce accepta numiri și posturi importante
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
cei ce nu împărtășesc părerile majorității "înțelepte", trebuie să se obișnuiască cu "teroarea canaliilor care profită de libertate". Octavian Paler părea infelexibil, vehement, lipsit de umor, veșnic tensionat și tăios, înhămat la carul de foc al Ideii. Stilul său cvasi testamentar evita frivolitatea, inconsecvența și vocația tranzacției de tip "balcanic". Orator versat, stilist, de o expresivitate exactă, răspicată, solemn-oraculară, riguroas-impersonală. Discursul său era un triumf al logicii. Octavian Paler se temea cel mai mult de lipsa de viitor a prezentei cacofonii
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
sub prestare de legământ că: "Eminescu mai are, însă, nevoie și de alte monumente. I-ar trebui, mai ales, propriul său monument, cartea sa așa cum a gândit-o și a dus-o până aproape de finisare, lăsând-o, apoi, cu voce testamentară spre tipărire". Dan Alexandru Condeescu Caragiale la puterea a patra Surpriza ce ne-a bucurat și totodată ne-a mirat nu a fost atât apariția unei cărți semnate de cunoscutul critic Dan Alexandru Condeescu, cât precizarea de pe coperta întâi, deasupra
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
lovinescian. Schimbul de scrisori "deschise" (1943) dintre T. Arghezi, care nu trecuse nicicând pragul "Sburătorului", și E. Lovinescu, criticul care dedicase poetului un întreg capitol în a sa "Istorie a literaturii române contemporane", acum grav bolnav într-un sanatoriu, pecetluiește testamentar profilul spiritual al omului, sporind dramatismul unei vieți și al unei opere guvernate de unul și același principiu artistic și totodată moral. Scrierile romancierului, amplu comentate de Lucian Raicu, ni-l restituie și mai pregnant pe omul Lovinescu, construindu-se
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ironic, este un om de atitudine. Franchețea își dă mâna cu gustul infailibil de a aprecia, de pildă, ediția de poezii postume ale lui Ion Caraion, îngrijită de Emil Manu. Criticul discerne "calitatea indubitabilă de material intern al acelor versuri testamentare, mărturie a unui eu sisific, dinăuntru și dinafară martirizat". Referindu-se la recent publicatele "Agende literare" ale lui Eugen Lovinescu, Barbu Cioculescu reface ultimii trei ani de viață ai mentorului "Sburătorului", pe fundalul tot mai primejdioșilor ani '40. Tot mai
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ar rat-o cineva! Sper că s-a observat că în ciuda evidențelor, sunt fundamental optimist și nu doar din cochetărie sau utopie: utopiile îmi repugnă... ". "Miluta" (2004, Editura Clusium), precum și alte lucrări de mare însemnătate, vor apărea într-adevăr, ilustrând testamentar, vai, mâhnitele, sarcasticele, optimistele afirmații din acel interviu. Lecția sau experiența lui Valentin Tașcu se poate traduce într-un fel de aforism ad-hoc: a rata înseamna a învinge. Dovadă și cele din urmă cărți ale sale: "Dicționarul cronologic al romanului
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]