516 matches
-
Bătălia de la Grunwald (în ) este un tablou pictat în ulei pe pânză în anul 1878, de către pictorul polonez Jan Matejko reprezentând Bătălia de la Grunwald și victoria aliată a Regatului Poloniei și Marelui Ducat al Lituaniei asupra Ordinului Cavalerilor Teutoni în 1410. Tabloul datează din 1878 și este una dintre reprezentările cele mai eroice ale istoriei Poloniei. Tabloul este expus la Muzeul Național din Varșovia. Principalul obiectiv al tabloului este scena morții Marelui Maestru al Ordinului Teutonic, Ulrich von Jungingen
Bătălia de la Grunwald (pictură) () [Corola-website/Science/329555_a_330884]
-
aflați în această stare vor realiza semnificația emoțiilor, se vor identifica cu păgânismul și se vor implică ain politici naționaliste destinate conservării și cultivării mostenirii”. Bookletul de pe albumul Asgardsrei al celor din Absurd conține imaginea unui templier, unui cavaler teuton și a unui membru Waffen-SS în calitate de luptători ai Asgardsrei, termen pe care formația îl folosește pentru a denumi luptătorii bunii germani. Varg Vikernes, de asemenea, l-a numit pe Adolf Hitler un luptător al Asgardsrei. Pe lângă credințele păgâne, o parte
National Socialist black metal () [Corola-website/Science/329888_a_331217]
-
de Brandenburg a devenit primul conducător de confesiune luterană al unui nou stat (Ducatul Prusiei). În 1513 Jan Łaski a fost trimis la Conciliul de la Lateran, convocat de către papa Iulius al II-lea, pentru a pleda cauza Poloniei împotriva cavalerilor teutoni, context în care s-a remarcat din nou atât ca orator cât și ca diplomat. Misiunea a fost profitabilă prin avantajele pe care le-a obținut, atât pentru Polonia cât și pentru el, obținând din partea papalității recunoașterea titlului de „legati
Jan Łaski (1456–1531) () [Corola-website/Science/328092_a_329421]
-
Kulm, alături de alte câteva așezări germane de pe teritoriul controlat de Ordinul monastic al teutonilor. În scurt timp au ajuns aici noi coloniști precum și călugări franciscani și dominicani. În secolul al XV-lea, pe măsură ce deveneau tot mai dezamăgiți de politica Ordinului Teuton, cetățenii statului monastic înființat de acesta s-au organizat într-o Confederație Prusacă și au proclamat secesiunea cu ajutorul Coroanei polone în 1454. La sfărșitul Războiului de 13 de ani (1454-66), terminat prin cea de-a doua Pace de la Toruń din
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]
-
scaunul conducătorilor, care guvernau tărâmurile Aliem, care făceau parte din vechea Pomezania Prusacă. O mențiune veche a unui lider local de origine prusacă, Stumo, datează din a doua jumătate a secolului 13. În 1236, fortul a fost capturat de Cavalerii Teutoni. Până la sfârșitul Războiului de 30 ani (1453-1466), Castelul Sztum a fost scaun al oficialilor locali ai Ordinului Teuton. Vechile fortificațiile din pământ și cherestea au fost înlocuite la începutul secolului 14 de o fortăreață din piatră și cărămidă. Fiind bine
Castelul din Sztum () [Corola-website/Science/328129_a_329458]
-
lider local de origine prusacă, Stumo, datează din a doua jumătate a secolului 13. În 1236, fortul a fost capturat de Cavalerii Teutoni. Până la sfârșitul Războiului de 30 ani (1453-1466), Castelul Sztum a fost scaun al oficialilor locali ai Ordinului Teuton. Vechile fortificațiile din pământ și cherestea au fost înlocuite la începutul secolului 14 de o fortăreață din piatră și cărămidă. Fiind bine fortificat și bine poziționat, castelul din Sztum a servit ca o bază militară pentru cruciați în cadrul incursiunilor asupra
Castelul din Sztum () [Corola-website/Science/328129_a_329458]
-
culoarea familiei sale ca un cadou de recunoștință pentru districtul administrativ Sztum. De asemenea el a dat însărcinarea de a se construi un turn monumental al castelului, care de atunci este cunoscut ca Turnul Albrecht. În timpul Marelui Război dintre Ordinul Teuton, Regatul Poloniei și Ducatul Lituaniei (1409-1411), Sztum a fost ocupat de către armata polonă, carea făcea marș dinspre Grunwald (Tannenberg) spre Malbork. După un asediu lipsit de succes a capitalei statului Ordinului Teuton, trupele poloneze, care erau staționate la Castelul Sztum
Castelul din Sztum () [Corola-website/Science/328129_a_329458]
-
ca Turnul Albrecht. În timpul Marelui Război dintre Ordinul Teuton, Regatul Poloniei și Ducatul Lituaniei (1409-1411), Sztum a fost ocupat de către armata polonă, carea făcea marș dinspre Grunwald (Tannenberg) spre Malbork. După un asediu lipsit de succes a capitalei statului Ordinului Teuton, trupele poloneze, care erau staționate la Castelul Sztum, timp de 3 săptămâni au apărat fortăreața împotriva atacurilor planificate de Cavalerii Teutoni. Eventual, aceștia s-au subordonat ordinului dat de regele polon, Władysław Jagiełło și au predat castelul. De la 1416, după
Castelul din Sztum () [Corola-website/Science/328129_a_329458]
-
polonă, carea făcea marș dinspre Grunwald (Tannenberg) spre Malbork. După un asediu lipsit de succes a capitalei statului Ordinului Teuton, trupele poloneze, care erau staționate la Castelul Sztum, timp de 3 săptămâni au apărat fortăreața împotriva atacurilor planificate de Cavalerii Teutoni. Eventual, aceștia s-au subordonat ordinului dat de regele polon, Władysław Jagiełło și au predat castelul. De la 1416, după o extindere, castelul a devenit rezidența de vară a Marelui Maestru a Ordinului. În același an, o așezare situată pe o
Castelul din Sztum () [Corola-website/Science/328129_a_329458]
-
râul din apropiere, i-au fost acordat privelegii de către Marele Maestru al Ordinului, Michael Kuchmaister von Stemberg. În timpul războiului de 30 de ani, trupele poloneze fără de succes au asediat castelul timp de 6 săptămâni. Abia pe 6 ianuarie 1468, cavalerii teutoni au părăsit castelul. În aceiași zi, Ścibor Bażyński, a cărui familie mai târziu va concesiona castelul și orașul până în 1503, a devenit conducător al districtului Sztum. Printre succesorii săi a fost și episcopul Lucas Watzenrode, unchiul lui Nicolas Copernic, precum și
Castelul din Sztum () [Corola-website/Science/328129_a_329458]
-
castel teutonic din secolul 14. A fost construit pe un deal, pe locul ocupat mai înainte de un fort galindian (vechii prusaci). Legenda spune că Castelul și Lacul Ołów, care funcționează ca un șanț natural pentru fortăreață, le aducea aminte cavalerilor teutoni de râul Rhein și de castelele ce stăteau pe malurile acestora, care posibil ar și explica denumirea acestui oraș Mazurian - Ryn. Între 1393 și 1525, castelul a fost scaun pentru districtul local de comandament (Komturei), și unul dintre primii comandanți
Castelul din Ryn () [Corola-website/Science/328130_a_329459]
-
acestui oraș Mazurian - Ryn. Între 1393 și 1525, castelul a fost scaun pentru districtul local de comandament (Komturei), și unul dintre primii comandanți, numit pentru a administra castelul și districtul a fost Konrad Wallendrod, un viitor Mare Maestru al Ordinului Teuton și eroul poemului lui Adam Mieckiewicz ”Kornad Wallenrod”. Înafară de funcția sa militară (fortul era o bază importantă pentru războaiele duse împotriva Lituaniei), castelul a servit de asemenea ca și centru administrativ și economic, furnizând Ordinului pește, miere și vânat
Castelul din Ryn () [Corola-website/Science/328130_a_329459]
-
a supraviețuit, sau care a fost prins fugind din castel a fost înecat cu cruzime în unul din cele 2 lacuri de lângă oraș sau în mlaștinile din apropiere. În mai puțin de un an, castelul s-a reîntors la Cavalerii Teutoni, fiind recuperat de trupe compuse din mercenari. Odată cu dezvoltarea castelului, se dezvolta și așezarea de lângă zidurile acestuia. Mai apoi aceasta s-a dezvoltat într-un oraș, primind mai întâi dreptul de deține piețe obișnuite, care au contribuit mult la dezvoltare
Castelul din Ryn () [Corola-website/Science/328130_a_329459]
-
Mai apoi aceasta s-a dezvoltat într-un oraș, primind mai întâi dreptul de deține piețe obișnuite, care au contribuit mult la dezvoltare. În secolul 16, Ryn a devenit un centru de administrare a localităților din împrejurimi, iar atunci când Ordinul Teuton a fost dizolvat, orașul a fost desemnat ca capitală administrativă pentru unul din districtele din Ducatul Prusac. Din păcate, un raid al Tătarilor, la mijlocul secolului 18, a distrus aspirațiile de dezvoltare ulterioară. Atacatorii au capturat o parte din locuitorii ai
Castelul din Ryn () [Corola-website/Science/328130_a_329459]
-
DN73), la 6 km nord de Rucăr și la 2 km de râul Dâmbovița. Potrivit opiniei unora dintre specialiștii care au studiat-o, cetatea "Oratea" a fost construită, la începutul secolului al XIII-lea, prezumptiv în anul 1212, de cavalerii teutoni, la îndemnul regelui Andrei al II-lea al Ungariei, ca avanpost al sistemului de apărăre a Țării Bârsei. În prezent, vechea fortificație este ruinată. Din ea s-au mai păstrat doar câteva porțiuni de ziduri, cetatea aflându-se într-o
Cetatea Oratea () [Corola-website/Science/328304_a_329633]
-
apărăre a Țării Bârsei. În prezent, vechea fortificație este ruinată. Din ea s-au mai păstrat doar câteva porțiuni de ziduri, cetatea aflându-se într-o stare avansată de degradare și invadată de vegetație. Printre specialiștii care au atribuit cavalerilor teutoni ridicarea cetății se numără I. Pușcariu, A. Lapedatu și Gustav Treiber. Treiber invocă în sprijinul acestei ipoteze tehnica de construcție, caracteristicile turnului care este deschis către interior, denumirea de Dealul Sasului a culmii la capătul căreia se află cetatea, precum și
Cetatea Oratea () [Corola-website/Science/328304_a_329633]
-
conform episcopilor și baronilor". Perioada de fragmentare a slăbit conducătorii și a stabilit o tendință permanentă în istoria poloneză, prin care drepturile și rolul nobilimii au fost extinse pe cheltuiala monarhului. În 1226, Konrad I de Masovia a invitat Cavalerii Teutoni pentru a-l ajuta să lupte cu păgânii din Prusia Baltică, care au trăit în teritorile adiacente terenurilor sale; după războiul de frontiera, provincia lui Konrad a suferit în urma invaziilor prusace. Pe de altă parte, prusacii vechi au fost supuși
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
zone mari de-a lungul coastei Mării Baltice și și-au stabilit statul lor monarhal. Toți păgânii din zona occidentală s-au convertit sau au fost exterminați. Războaiele teutonilor cu Polonia și Lituania au continuat în secolele XIV și XV. Statul teuton din Prusia, populat de așezămintele germane în secolul al XIII-lea, a fost revendicat de feudali și protejat de către papi și Împărații Romani. Dezavantajele Diviziunii Naționale deveneau din ce în ce mai evidente în diferitele segmente ale societății, iar unii duci din Dinastia Piast
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
în Polonia. Ulterior, Vladislav a preluat Polonia Mică, a intrat în Cracovia de unde a preluat terenurile din nord. În 1308, Pomerania a fost cucerită de statul Brandenburg. Într-un efort de recuperare, Vladislav a fost deacord să ceară ajutorul Cavalerilor Teutoni; cavalerii au preluat brutal regiunea Gdańsk Pomerania și au păstrat-o pentru ei. În 1313-1314, Vladislav a cucerit Polonia Mare. În 1320, Vladislav a devenit regele Poloniei, însă nu a fost încoronat la Gnieznot, ci în Catedrala Wawel din Cracovia
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
lui Ioan de Boemia, care pretindea coroana ploneză. Ioan a inteprins în 1327, o expediție spre Cracovia, însă a fost obligat să abandoneze; în 1328, a purtat o curciadă împotriva Lituaniei în care a formalizat o alianță cu Ordinul Cavalerilor Teutoni. Ordinul a purtat un răboi cu Plonia din 1327 până în 1332; Cavalerii au capturat regiunea Dobrzyń și Kujawy. Vladislav a fost ajutat de alianța sa cu Ungaria (fiica sa Elisabeta se căsătorise cu regele Carol Robert în 1320) și cu
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
cu Plonia din 1327 până în 1332; Cavalerii au capturat regiunea Dobrzyń și Kujawy. Vladislav a fost ajutat de alianța sa cu Ungaria (fiica sa Elisabeta se căsătorise cu regele Carol Robert în 1320) și cu Lituania (semnarea pactului împotriva statului teuton în 1325 și căsătoria fiului său Cazimir cu fiica unui conducător Lituanian) iar din 1329, printr-un acord de pace cu Brandenburg. O realizare de durată a lui Ioan de Luxemburg (și cea mai mare pierdere a Ploniei) a fost
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
istorică Țara Bârsei, aflându-se la cca. 500 m deasupra nivelului mării. Numele românesc al localității este derivat din maghiară, "Föld-Vár", care înseamnă cetate de pământ. Denumirea germană "Marienburg" înseamnă cetatea Mariei, cu referire la Fecioara Maria, patroana Ordinului cavalerilor teutoni. Cetatea de la Feldioara este cea mai importantă fortificație ridicată de cavalerii teutoni în Transilvania. Localitatea este atestată documentar în anul 1240, sub numele de "Castrum Sancte Maria". Evolutia asezării, atestată de documente, este următoarea: 1370 "Castrum Mariee", apoi "Villa" (1378
Biserica fortificată din Feldioara, Brașov () [Corola-website/Science/327753_a_329082]
-
Numele românesc al localității este derivat din maghiară, "Föld-Vár", care înseamnă cetate de pământ. Denumirea germană "Marienburg" înseamnă cetatea Mariei, cu referire la Fecioara Maria, patroana Ordinului cavalerilor teutoni. Cetatea de la Feldioara este cea mai importantă fortificație ridicată de cavalerii teutoni în Transilvania. Localitatea este atestată documentar în anul 1240, sub numele de "Castrum Sancte Maria". Evolutia asezării, atestată de documente, este următoarea: 1370 "Castrum Mariee", apoi "Villa" (1378), "oppidum nostrum" (regis) 1392, "civitas nostra" (regis) 1413 civitas, din nou "oppidum
Biserica fortificată din Feldioara, Brașov () [Corola-website/Science/327753_a_329082]
-
sediul principal al Ordinului teutonilor din Țara Bârsei se găsea aici între 1211 - 1225. Biserica este construită în stil gotic, pe temeliile bazilicii de la sfârșitul secolului al XIII-lea. Biserica a fost edificată de către coloniștii sași, imediat după plecarea cavalerilor teutoni din cetatea de pe deal și al căror sediu fortificat se afla aici. Bolțile inițiale ale celor trei etaje ale clădirii au fost demolate, fapt care a facilitat crearea de deschideri laterale dinspre nava centrală spre navele laterale. Biserica a fost
Biserica fortificată din Feldioara, Brașov () [Corola-website/Science/327753_a_329082]
-
1455. În 1436 a fost canonic în Cracovia. Fiind un bun negociator și diplomat respectat, el a fost trimis de către regele Cazimir IV-Jagiellon în misiuni diplomatice la curtea papala și Imperiala, si a fost implicat în negocierile regelui cu Cavalerii Teutoni în timpul Războiului de treisprezece ani (1454-1466) și la negocierile de pace. A participat la multe dintre ambasadele străine: în 1449 la Romă, în 1467 în Cehia, în 1469 în Ungaria, în 1478 la Visegrad. În 1450, Dlugosz a fost trimis
Jan Długosz () [Corola-website/Science/327752_a_329081]