3,183 matches
-
și originală a tehnicilor postmoderne pe care, mai târziu, le va consacra un Matei Vișniec, să zicem, rămâne o piesă interesantă atât pentru amatorii de teatru-spectacol, cât și pentru cititorii de literatură dramatică. În fine, Ciudatul rol al întâmplării - nucleul textual de la care a pornit nemuritorul serial de televiziune Tanța și Costel - realizează chiar o performanță: aceea de a demonstra că o întreagă tipologie umană, cea a mitocanului, nu este condiționată istoric, ci este perenă, ca leneșul, prostul sau păcălitorul păcălit
Băieșu esențial by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3034_a_4359]
-
volumului stă în incapacitatea autorului de a distinge între „cititorul actualizat”, așadar între cititorul tematizat ca atare în interiorul ficțiunii (precum lectorii ghiduși ai lui Budai- Deleanu sau cel hiperlucid al postmodernilor) și „cititorul implicit”/ „cititorul model”, acel set de strategii textuale menit să orienteze lectura individuală. Dacă primul tip e specific doar anumitor opere, care-l invocă deschis, al doilea e o structură inerentă oricărei scriituri. De aici, incontinența și arbitrariul continuităților istorice imaginate de „narațiunea” critică a lui Ioan Fărmuș
Cititorul omniprezent by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3246_a_4571]
-
introduce, dincolo de suprafața lui melodramatică, un spectaculos joc narativ, derulat (în regim de pionierat pentru literatura europeană a secolului al XIX-lea) între doi dintre protagoniștii poveștii - Pip și Jaggers. Dacă Pip, ca narator, se zbate acolo, la baza piramidei textuale, în mijlocul evenimentelor, să descifreze lumea, eșuînd lamentabil în excesul lui de subiectivitate, Jaggers, ca substitut de autor, omniscient, privește panoramic universul romanului (eliberat, pentru el, de mistere) și se detașează întro obiectivitate sarcastică. Pip „narează” iluzii, în vreme ce Jaggers „studiază” realități
Treptele lumii by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2972_a_4297]
-
unor instanțe ,autonome", care le scriu, așa-zicând, romanele, într-o relație a intimitățurilor profitabile. Legături bolnăvicioase e acum la ediția a doua, revăzută. Revăzută de Cecilia Ștefănescu, care se uită în oglindă pe copertă, sau de simpatica sa fantoșă textuală, care spune la revedere firicelelor și nu vrea să mai dea ochii cu ținătorul-ei-de-mână? Mă trece un fior de groază: oare cum va arăta ediția a treia?
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
pe care auzul nostru îl percepe fără aprehensiunea că semnatarul lor e și un producător liric, ultimul departe de-a ,bruia" discursul critic, nici măcar la modul sublim al interceptării imaginii prin imagine, rămînînd doar o prezență discretă în culisele reprezentației textuale. O muzică de fond, am zice. Fapt ce-i conferă neîndoios d-lui Ilie Constantin un loc în clasa criticilor ca atare. Nu neapărat ca poet, ci în simpla, fundamentala calitate de cititor avizat, confratele nostru se străduiește a intra
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
cuvinte, imagini, acorduri muzicale) cele mai excentrice, asociate la voia întâmplării, în disprețul logicii elementare. În pomele sale sentimentele iau, de fiecare dată, fața imaginilor, tonul elegiac, grav, uneori melancolic, al poetului din fundal, acoperă fără drept de apel jocurile textuale, inteligența și micile probe de rafinată erudiție ale poetului din planul secund. ,Ceci est une pipe véritable" este concluzia la care ajunge Petre Stoica pentru că realitatea în viziunea lui, conține tot ceea ce există în noi și în jurul nostru: obiectele și
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
poet ajuns la vârsta senectuții care trăiește mai mult din amintiri și din imaginație. Un original dialog liric se leagă între acest volum al lui Petre Stoica și cartea de poeme a lui Marcel Tolcea, Bicicleta van Gogh. Dincolo de jocul textual, de comunicarea livrescă, inevitabil, și acest poem se sfârșește într-o mică elegie a timpului prezent, a momentului de după destrămarea visului: Pe o șosea specific balcanică/ Bicicleta van Gogh/ (made Marcel Tolcea)/ se înâlnește cu Motoreta Magritte/ (made Petre Stoica
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
Răzvan Țupa n-a receptat eșecul teoriei utilitariste a ,cuplului" Peniuc&Urmanov, pornită tot de la principii de advertising, și n-a observat că, dincolo de obsesia comunicării, între un vers și un slogan publicitar există numeroase variabile pragmatice și o miză textuală fundamental diferită. Dacă textului publicitar îi precede un studiu amănunțit asupra potențialului consumator, poemul este o sticlă aruncată în mare purtînd cu sine un mesaj misterios, oricum plurivalent. O banalitate: consumatorul de text comercial este un indice, un individ dintr-
Spațiul incert al sensibilității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11132_a_12457]
-
reped/ săgețile vestirii, sunt tânăr. Bună seara!" (Sunt tânăr, Doamnă...). Venite după valul liric abstract al generației '60, inaderentă la cotidianul prozaic (compromis în epoca realismului socialist) și mizând în mod frecvent, nu numai în teorie, ci și în practica textuală, pe concept, asemenea versuri au făcut senzație, impunându-l de îndată pe cel ce le scrisese. Parcurgându-le cu atenție, vom descoperi liniile distinctive ale noii poezii: puternică imaginație creatoare și bună priză la real, un aliaj de inocență juvenilă
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
nu mai scrisese nici în română, nici în franceză, se refugiase în șah și apoi decide să scrie numai în franceză, dovadă fiind Roman de gare, publicat în 1986. Tranziția nu putea fi decât ?călare pe două limbi?, iar ?nisiparnița textuală? se scurge în favoarea celei franceze. Prozatorul și-a regizat bine această victorie. Știe că trebuie să ?scape de fantasmele înmagazinate de-a lungul atâtor ani în care în loc să scriu m-am gândit cum să scriu și la ce folos toți
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
de a-și asuma vreo misiune socială autentică. ONG-ul este un moft într-o perioadă în care revolta însăși a devenit un fetiș al europeanului dezabuzat. În sfîrșit, cea mai nouă editură care închide parcursul prozei recalcitrante - de la monolitul textual lipsit de orice urmă de viață reprezentabilă în personaj, dramă și psihologie la narațiunea marginal-magică, populată cu eroi pe jumătate fantastici, pe jumătate caraghioși - este Le Dilettante. Înființată tot în 1984, și-a început activitatea publicîndu-i primul volum lui Eric
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
Visătorilor lui Bertolucci. Un alt element care m-a intrigat se numește "voice-over". Mai exact, vocea lui Kiki - totul se narează retrospectiv din perspectiva ei - care punctează anumite momente. Or, ca procedeu mi se pare cam superfluu, nejustificat în economia textuală a scenariului. Unu, pentru că modul de narare era clar din cîteva cadre, nu era nevoie de explicații suplimentare. Doi, pentru că voice-over-ul se cam bate cap în cap cu o scenă a cărei credibilitate o sapă. Mai exact, pe final există
Personajele sînt sentimentele by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10747_a_12072]
-
toate semnele, d-sa dorește a emula cu autorul Silogismelor amărăciunii față de care aplică o dublă strategie. Pe de-o parte îl hărțuiește, îl corijează, îl contrazice, urmărindu-l înfrigurat, nedîndu-i (nedîndu-și) o clipă de răgaz, nelăsîndu-l în pacea sa textuală, pe care, fie și subliminal, o admiră, pe de altă parte ar vrea să scrie în tiparul...cioranian. E la mijloc un grațios (fiindcă nepremeditat) fariseism. Cu o sporadică infuzie de energie în nervurile fine ale naturii d-sale de
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
II-lea, iar acum, în roman și în viața cotidiană, preda aceeași artă marțială la Școala de Război. Tehnica întoarcerii în timp de-a lungul primelor opt capitole, necesară pentru a capta atenția receptorului și a-l introduce în lumea textuală, este probabil inspirată de același tip de acronie din romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu. Localizată în cartierul Floreasca din București, pe un spațiu cuprins între anii 1932-1965, acțiunea se desfășoară într-o ordine
Un roman de Grigore Băjenaru by Ion Bălu () [Corola-journal/Journalistic/10989_a_12314]
-
curs și de lectură, excerpte, transcrieri, corespondența, în care „notele” la unele titluri sau versuri sunt migălos alcătuite. De pildă, Sonet satiric: „este vizat pe un ton virulent, pamfletar, istoricul și scriitorul V.A. Urechea”. Nu sunt uitate nici „exercițiile textuale” din manuscrise (considerate „moloz” de Perpessicius), care aduc „dovada unui proces de exercitare permanen tizat”, reale sclipiri de geniu ( de pildă: „și-n a sufletului noapte tu o lampă ai aprins”). Studii vaste sunt consacrate „odiseii receptării” sale în țară
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
constat însă? La pag. 427 și 428 ale cărții sale sunt menționat în legătură cu un articol al meu, ,Prima expoziție a grupului Flacăra", publicat în revista Arcades, nr. 6, din 1949, după care aceasta și-a încetat apariția. Domnul Pelin afirmă textual (pag. 428): ,Ultimul număr a fost acaparat aproape integral de Radu Bogdan, cu o cronică mamut despre Expoziția anuală de stat a artelor plastice din 1948". Numărul respectiv are 142 de pagini, din care articolul în discuție ocupă 40, inclusiv
Însemnări pe marginea cărții lui Mihai Pelin Deceniul prăbușirilor (1940-1950) (III) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11054_a_12379]
-
proiectarea în individualități stilistice distincte. Disocierile interioare sunt legitimate artistic. Continua gâlceavă cu sine devine principalul mobil creator. Prolificitatea acestor identități este susținută de o prolificitate la fel de uimitoare a unei textualizări legitimatoare. Nu putem ști dacă identitățile psihologice produc identități textuale sau dacă se întâmplă exact invers. Nu există o regulă. Iar dacă ar exista, Arghezi ar fi luptat înverșunat împotriva ei. Nu există o cauzalitate analizabilă. Poți emite ipoteze și poți merge pe firul lor, care te-ar putea conduce
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
Adicătelea, cred eu, Spielberg pricepe că sintagma citată are potențial de pleonasm, că în orice istorie - mai ales cea mare - există ficțiune, chiar dacă identificarea nu e totală. Și că, prin urmare, istoria se supune unor reguli narative, precum și unor macroeconomii textuale. Repet însă, Spielberg nu joacă după regulile Istoriei, care ar impune o teleologie. Acest film e pesimist tocmai pentru că arată că, dacă există vreun scop final al ,evoluției" ființelor umane, acesta nu e la vedere, iar dacă e să credem
Istoria intră și iese din "München" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10890_a_12215]
-
Într-o engleză prețioasă, plină de manierisme și sintaxe arhaice. Dintre români, dirijorul și compozitorul Dimitrie Cuclin e primul care Încearcă În anii interbelici (1938) câteva traduceri În engleză (printre care și Luceafărul), luându-și Însă mari libertăți de interpretare textuală, cu scuza muzicalității - de fapt, combinând versul 1/2 și 3/4, și făcându-le să „sune” din coadă cu rime simple. Au urmat traducerile din timpul comunismului, realizate aproximativ Între 1960 -1975. Ele sunt influențate negativ de realitatea politică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
poate să înfioare cu aripa Daimonului vălul tăcerii postpoematice."; " Închei, lăudând, iarăși, simplitatea, finețea, concizia, franchețea, Ťasprimeať, echilibrul și circularitatea temelor și a tonului general al unui jurnal de idei și a unei antologii de reflecții despre metalimbajul ontologic, aplicațiile textuale briante pe un florilegiu de scene și scenarii esențializate ale cogitației și duratei noastre inefabile." Ce ar mai fi de spus? În calitate de cititori, ne ascundem, de rușine, fața în vălul tăcerii postpoematice. Un tic nervos Ștefan Borbély a găsit un
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10230_a_11555]
-
recursivitate a vieții. Tot el este și cel prin care se închide circular romanul, întîlnindu-se, în final, cu primii naratori. Cu toate că lipsește o supravoce care să-i unească pe cei patru povestitori, cititorul fiind lăsat să-și proiecteze propriul fundal textual, coeziunea romanului nu este în pericol, fiind asigurată de elementele compoziționale. Ceea ce atrage atenția încă de la început este polisemia, păstrată și în română, a adjectivului din titlu. Tonul nostalgic al fiecărui narator legitimează interpretarea primă: romanul este evocarea cu variațiuni
Paris - temă cu variațiuni by Oana Purice () [Corola-journal/Journalistic/3994_a_5319]
-
experimentele formale ale grupului OULIPO. Sau, ca să rămânem pe teritoriu românesc, la anonimul și inexplicabilul (pentru vremea aceea) Catastih al amorului. Ca și în acest din urmă caz, și la Vișniec avem, până la un punct, o amuzantă distopie de natură textuală. „Arta de a începe un roman” e și la el suverană, iar, dacă dăm la o parte balastul contextual, capitolul 51 (de numai trei pagini) pare desprins din romanul foileton vechi deja de un secol și jumătate: „După cum vezi, eu
Addictive writing by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3068_a_4393]
-
s.a.). Această lărgire a spațiului textului este una necesară, deoarece trebuie să găzduiască, pe lângă suita de personaje ficționale, noi personaje principale: autorul însuși și cititorul” („texistență” este, cred, un termen folosit de optzeciști în general, nu numai de Cărtărescu). Spațiul textual este determinat de mișcare, dar și de personajele puse în joc; în privința celor din urmă, el se află în strânsă relație cu „felul de organizare a comunității respective, cât și cu sentimentul identității personajelor, asupra cărora acționează ca forță modelatoare
Proză și spațialitate by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4161_a_5486]
-
dar și cu unele inflexiuni mistic-religioase se înscrie pe o filieră rusească, mai exact în descendența unui Bulgakov, marcând o zonă mai puțin frecventată în literatura română contemporană. Și ar mai fi de adăugat un lucru aici: dincolo de toate ingredientele textuale, în Teofil și câinele de lemn există și un - să-i spunem - cadru metatextual, anunțat de motto-ul cărții (și reluat, la un moment dat, chiar în paginile ei): „Scriitorul este o persoană a cărei menire nu e de a
O proză atipică by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3858_a_5183]
-
despre Caragiale și lumea ziarelor. Să mai amintesc că Marta Petreu a publicat în 2012 ediția a doua (revăzută și adăugită) a eseului ei despre „filosofia lui Caragiale” iar Mircea A. Diaconu o incitantă carte despre Caragiale citit în cheie textuală (I. L. Caragiale. Fatalitatea ironiei). În ce privește spectacolele, toate pe care le-am văzut, au mers în sensul îndepărtării de viziunea clasică (Sică Alexandrescu și chiar Liviu Ciulei), respingând adică realismul restitutiv, estompând socialul, punând accentul pe existențial, pe absurdul existențial descoperit
Însemnări despre anul cultural by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4048_a_5373]