814 matches
-
sălășluiește lent În uriașele Încăperi ale nopții strălucind de finețea vătămătoare a mîndriei și urii, acolo unde răsună doar cuvinte frumoase și curtenitoare, iar ochii veșnic bătrîni și răi sînt plini de bucuria unui consimțămînt mîrșav. O lume a morților ticăloși, atît de puternică prin zidurile protectoare ale bogăției sale obscene, prin corupția sa iubitoare de moarte și necredință, prin impertinența plenitudinii sale istovite și prin greutatea derutantă a mulțimii și abundenței sale, Încît viața omului mărunt este strivită sub atacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vînd, dacă aveam cap să pricep... cît despre toate cîte le-am cumpărat În Florida, cred că le-am fi avut și astăzi dacă nu venea uraganul ăla și nu ne lovea În plin, și peste toate astea, mincinoșii ăia ticăloși din California care-au răspîndit zvonul că s-au abătut peste Florida niște omizi care atacă fructele. Ei, Doamne, nu erau acolo omizi nici cît la polul nord... n-a fost decît o născocire ca să lovească și să distrugă Florida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o nouă minciună pe care situația reală de viață în care se afla o făcea necesară pentru el. Dar din moment ce adevărul ar cere acțiuni hotărâte și rapide din partea acestor oameni, cu atât mai important pentru supraviețuirea lor - inclusiv a celor ticăloși - părea să fie felul în care el ascundea ceea ce știa. Alternativa era să dezvăluie realitatea și, dacă erau urmări, să se străduiască să iasă din încurcătură. Evident, asta trebuia lăsată pe mai târziu, dacă se putea. - Pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
pună bascul marinăresc și va scormoni masele largi de la Maramureș până în Dobrogea și atunci să vedeți dumneavoastră, domnilor, spectacol. Îi îndemn să-și imagineze viitoarele mitinguri, mă tem că de dimeniuni înfricoșătoare, ale cetățeanului Băsescu agitând teme de felul sistemului ticălos, a infractorilor din Parlament, a votului uninominal, a lichelismului june marca Bogdan Olteanu, a ciocoismului marca Adrian Năstase. Așezați la tribuna mitingurilor respective pe Monica Macovei pe post de justițiar sacrificat de mafiile din Senat și veți avea imaginea viitoarelor
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
de zid. Am încercat s-o trag, dar mi-au aruncat-o“. Lucruri și mai rele li s-au întîmplat copiilor în fiecare zi, în ultimul sfert de milion de ani. Nici un viitor mai agreabil n-o să repare un trecut ticălos ca al nostru, și chiar dacă o să ajungem la un stat mondial socialist, n-o să dureze. Nimic din ce-i decent nu durează. Durează doar această harababură de luptă și durere, la care mă opun! Mă opun! Mă opun! — Hai, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o s-o fac! — Spui asta acum, dar o să fugi cînd or să înceapă durerile. N-o să reziști. — Dar de ce să nu rezist? Pe tine-o să te doară, nu pe mine. Rima gîfîi și urlă: — Te bucuri! Te bucuri! Animal ticălos ce ești, te bucuri! — Tot ce spun, strigă el, te face să crezi că sînt rău! — Ești rău! Nu mă poți face fericită. Probabil că ești rău! Lanark se opri și gîfîi năuc. Fiecare propoziție alinătoare care-i venea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
într o pauză de lectură, la o bibliotecă. Lucra acolo la o carte a marilor spaime pe care de obicei memoria istorică le uită... „Orice bibliotecă e ca un câmp minat“, spunea, „fiindcă ascunde în ea întreaga gândire binecuvântată și ticăloasă a oamenilor. Iar dacă o idee pierdută prin cine știe ce broșură neluată în seamă de nimeni și-ar întâlni amorsa care zace în altă broșură la fel de ignorată, explozia ar fi în stare să zguduie tot universul...“. Mă plictisea. Îl și vedeam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mea, Iată plec, mă duc, Pre tine te las Și-n mormânt m-arunc; Adio, iubită, Ah! nu te mai văz, Călător eu sunt Din lume mă pierz. No. 56 Voi să mor făr de simțire De-a copilei drăgostire; Ticălos amor ce ești, La ce mă deosebești Viața-mi tiranisești, Inimioara mi-o rănești? Iar de vei să judeci drept Vin la cinci ceasuri ș-un sfert Să-mi iei flacăra din piept Să nu pătimesc pre drept, Când toate
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
audă, să-și astâmpere spaima care i se strecurase în vine. Ochii îi alunecară: Poate că nici domnișoara Scurtu nu e atât de străină pe cât pare. Draga noastră Valerica e amatoare de senzații. Pândește oamenii în baie. În special bărbații... ― Ticălosule! ― ... se uită pe gaura cheii. Acum se află probabil într-o perioadă de spleen. O crimă e o chestie! Melania Lupu își încleștă degetele. ― Domnule Matei, vă rog, nu trebuie... Sîntem și așa destul de necăjiți. ― Își închipuie că, dacă ne
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
imperiul meu, acolo puteam fi monarh absolut, pontifex maximus, Michelangelo, orice. Nu mă stânjenea nimeni, nu mă contrazicea nimeni. Eram admirat, adulat, uns cu suc de mirt, mă bucuram de toate onorurile posibile. Asta mă ajuta să suport o existență ticăloasă, meschină, cioplind cruci pentru alții ca, apoi, închizînd ochii sau noaptea în somn, să mă duc într-o altă lume, unde nu-mi lipsea nimic. Cu mâinile sub cap, întins lângă Emilia, doborâtă de băutură, mă imaginam un geniu care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că va reuși. Se ținuse tare până atunci, dar cedase.. ― N-am dormit azi noapte din pricina astmului, s-a scuzat el, jenat, când și-a mai revenit. De ce țin oare oamenii să se dezvinovățească pentru faptul că nu sânt destul de ticăloși? Mințea, evident. După care, ca să se liniștească, s-a culcat pe iarbă, privind cerul fără să mai zică nimic. Pățania lui Dinu a avut un efect ciudat asupra mea; mi-a insuflat o vitejie dementă. Vroiam acum să-i dovedesc
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
El simțea atunci lumea nu cu inima, ci cu bronhiile și cred că nu-l mai interesa nimic din univers în afară de astmul lui. Mi-l amintesc cum arăta într-o noapte cu întuneric apos, o noapte îmbibată de o ploaie ticăloasă; mă dusesem să-i cer o carte sau un sfat și l-am găsit ghemuit în pat, paralizat de frică. Se temea de o criză de astm. M-a privit cu niște ochi atât de copilărește îngroziți încît m-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pară și mai scofâlcit. Avea ochii tulburi, arși de febră și nici halatul nu mai ascundea că trupul scuturat din când în când de accese de tuse se încovoia frânt. "De ce nu stai, omule, în pat pe o asemenea vreme ticăloasă?" l-am certat. Tuberculosul a vrut să-mi explice că în pat se simțea la fel de rău, dar se opri, ducîndu-și mâna la pieptul scobit ca să oprească o criză de tuse. Când se liniști, scoase din buzunarul halatului o broșură soioasă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tău, și... Uri urlă în agonie. Jurase să reziste la tortura lor, să nu-i lase să vadă că suferă. Dar nu-și putea învinge durerea. Rana îi era vie și sângerândă, toate extremitățile nervilor expuse. Luați mâna de pe mine, ticăloșilor, luați mâna! Atunci roșul pe care îl văzuse se transformă în alb. Durerea explodă în intensitate, apoi dispăru, ca și cum ar fi sărit de limita maximă. Acest vid de senzații dură numai câteva secunde, până când auzi o voce care părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
le cunoașteți despre ceea ce vă așteaptă. Singura diferență este că noi privim în perspectivă, mai departe decât ziua de azi, în viitorul extrem. Inamicii viitorului acționează rapid, generând numeroase amenințări. De la hackeri, la teroriști, de la criminali la extremiști și state ticăloase - toți au același gând: să câștige bătălia cu viitorul. Să profite călcându-ne pe noi în picioare, altfel spus. Aceasta este provocarea fundamentală a timpurilor noastre. Singură această tendință va defini finalitatea viitorului extrem. Cine va fi câștigătorul? Bătălia clasică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
era vorba de un divorț, oamenii voiau un ticălos fără scrupule. Stăteau la coadă ca să prindă unul. Iar Barry Sindler era, fără îndoială, cel mai fără scrupule și mai nemilos, mai dornic de publicitate, mai plin de el și mai ticălos avocat de divorțuri din California de Sud. Și era mândru de asta! Nu, Barry nu-și făcea probleme pentru astfel de lucruri. Nu-și făcea griji nici măcar pentru casa pe care o construia în Montana pentru Denise și cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
că fac cercetări, când de fapt nu fac. Pur și simplu cumpără munca altora. Pretind că au costuri de cercetare mari, când ei cheltuiesc cea mai mare parte a banilor pe reclamă. Și apoi ne mint în acele reclame. Vicleni, ticăloși, neglijenți, hrăpăreți. Ar fi un caz gata câștigat. — Nu vorbim aici despre un proces, zise Ellis. Ci despre mama. Tata e bine, spuse Jeff. Să-l lăsăm pe el să se descurce cu ea. Se ridică și plecă de la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
care explică existențialismul publicului larg. Flannery O’Conner (1925 - 1964ă scriitoare americană. Layla și Majnun - poveste clasică de dragoste din Orientul Mijlociu; Yusuf și Zulaykha - poveste coranică, echivalentul legendei biblice a lui Iosif și a nevestei lui Putifar. Câine Bătrân și Ticălos, Mâncător de ouă. (trad. aprox. din englezăă Francis Scott Fitzgerald (1896 - 1940ă prozator american de origine irlandeză, reprezentant al „generației pierdute“, autor al romanelor Dincoace de Paradis (1920ă și Marele Gatsby (1925ă. Emmanuel Levinas (1905 - 1995ă - filozof francez, promotor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
este cerșetorie, comentă Vadim Vasilievici. ă Ei bine, mai degraba aș avea de-a face cu un cerșetor decât cu un... Buzele lui Osip Maximovici s-au închis peste cuvântul pe care voia să îl spună. ...alt fel de nemernic ticălos. Vadim Vasilevici își întoarse ochii ca și cum Osip Maximovici ar fi spus o glumă nesărată. ă În orice caz, nu ne putem lăsă traducătorii să moară de foame, decise Osip Maximovici luminos. Îți vom da cincizeci de copeici în avans. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
imperiul meu, acolo puteam fi monarh absolut, pontifex maximus, Michelangelo, orice. Nu mă stânjenea nimeni, nu mă contrazicea nimeni. Eram admirat, adulat, uns cu suc de mirt, mă bucuram de toate onorurile posibile. Asta mă ajuta să suport o existență ticăloasă, meschină, cioplind cruci pentru alții ca, apoi, închizând ochii sau noaptea în somn, să mă duc într-o altă lume, unde nu-mi lipsea nimic. Cu mâinile sub cap, întins lângă Emilia, doborâtă de băutură, mă imaginam un geniu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
El simțea atunci lumea nu cu inima, ci cu bronhiile și cred că nu-l mai interesa nimic din univers în afară de astmul lui. Mi-l amintesc cum arăta într-o noapte cu întuneric apos, o noapte îmbibată de o ploaie ticăloasă; mă dusesem să-i cer o carte sau un sfat și l-am găsit ghemuit în pat, paralizat de frică. Se temea de o criză de astm. M-a privit cu niște ochi atât de copilărește îngroziți încât m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pară și mai scofâlcit. Avea ochii tulburi, arși de febră și nici halatul nu mai ascundea că trupul scuturat din când în când de accese de tuse se încovoia frânt. „De ce nu stai, omule, în pat pe o asemenea vreme ticăloasă?” l-am certat. Tuberculosul a vrut să-mi explice că în pat se simțea la fel de rău, dar se opri, ducându-și mâna la pieptul scobit ca să oprească o criză de tuse. Când se liniști, scoase din buzunarul halatului o broșură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
America!“. Pe laturi, gărzile de corp Încep să reacționeze. Pășesc pe scenă și unul dintre bărbați vorbește În șoaptă În rever. În Întuneric se simte ceva agitație și Mariana este luată pe sus din scaunul ei. — E tatăl copilului meu! Ticălosule! Lasă-mă! Wakefield se apleacă În față peste tribună, Încercînd să vadă ce se Întîmplă. — Oricine ai fi, las-o În pace! Este mama copilului meu! Cineva străfulgeră o lanternă asupra scenei. Wakefield o vede pe Mariana Împinsă de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pînă cînd grinda sau scîndura devine un fel de tifon subțire sau, după cum spune specialistul, „o dantelă“. CÎnd cineva calcă pe, să spunem, o treaptă care arată solid, piciorul Îi trece direct prin lemn. — Numai cinci bucăți de astfel de ticăloase creaturi ar putea da gata căpriorii unui Întreg etaj În douăzeci de minute, Îi mărturisește entomologul amicului său. Wakefield Înregistrează această informație În Catalogul Ororilor, care stă depozitat În memoria lui chiar alături de Anuarul Libidinal și nu are cu acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fie uciși toți cei care ajutaseră la îngroparea argintului. El și Kobayashi au dat vina pe fratele lui Endō. În sfârșit a înțeles și Endō de ce nu-i scrisese fratele lui nici un amănunt în legătură cu acuzația... — Ce mlaștină? se răsti Endō. Ticălosule! Ai ascuns lingourile într-o mlaștină? — Nu eu. Kanai m-a pus. — Bine, bine. Care mlaștină? — Mlaștina Mare. Kobayashi a mărturisit totul, bâlbâindu-se. În iulie 1944, cu un an înainte de terminarea războiului, Kobayashi și Kanai s-au întors în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]