2,929 matches
-
Hai să ne trăim timpul împreună,Să plămădim viitorul din noi,Să veghem la noi,Să ne întindem mâinile,Să cuprindem ziua de mâine.Care să ne aducă starea,Cea binecuvântată ,Transfomându-ne în clipe veșnice.Eu fac tic,tu faci tic,... IX. AȘ VREA, DIN VOLUMUL ÎNTÂLNIRE CU ASTRUL, de Mihai Mircea Matei , publicat în Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015. Aș vrea să fiu anonimul care-ți lasă flori, Și gânduri bune sa-ți așez pe prispă, Aș vrea
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
simt ori de cîte ori mă aproprii de subsoluri. Seară de seară În fața unui televizor, urmărind emisiuni dintr-o țară vecină, ascultînd pînă la demență o limbă necunoscută din care doar neologismele Îți fac semne prietenești și Începi să deslușești ticurile aproape uitate ale unui limbaj cultural; parcă revezi după ani de zile chipul unui om cu care te-ai simțit bine, preț de o oră Într-o gară, și nu Îndrăznești să-l oprești pentru că nu ai siguranța că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Întunericul din cameră, am observat că era nebărbierit de multă vreme, avea buzele crăpate și Îngălbenite de tutunul ordinar al țigărilor naționale, Își ducea simultan mîna stîngă la frunte și pe cea dreaptă la ceafă. Am crezut că e un tic, dar omul acesta care nu Împlinise Încă cincizeci de ani Îți lăsa impresia că joacă impecabil rolul unui octogenar nebun. Mai tîrziu, cînd venea pe la noi, În Tei sau În noul nostru apartament, proprietate de stat, din Balta Albă, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
totul altfel. Nu mai au mărci și nume de firme și etichete, nu mai au nici ambalaj, și ceea ce e mai bizar - au mirosul și forma altor trupuri! SÎnt cadouri impure, obiecte În care s-au impregnat respirațiile și transpirațiile, ticurile, infirmitățile, frivolitățile unor ființe străine. Mă bucur ca și atunci pentru că Îmi plac lucrurile materiale și tot ce-mi răsfață simțurile, dar În același timp sînt ușor jenată, am senzația unui adulter, ca un bărbat care s-ar culca cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
distanță de 55 de ani În urma mea Începe să devină tot mai categorică, mai imperativă, Îmi parcurge etapele existenței, reduce din handicap, mă prinde din urmă... se culcă În patul meu, miroase a mine, tușește ca mine, Îmi Împrumută gesturile, ticurile și venindu-mi atît de aproape nu o mai văd, așa cum nu mai putem reconstitui chipul morților din copilărie cînd ajungem și noi la vîrsta lor. Ce spațiu ocrotitor ne mai rămîne nouă și numai al nostru Între această realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să se preteze și cînd n-are Încotro se pretează nu glumă ce parcă atunci cu Albu cînd i-am dat flaconul cu Vol de nuit l-ar fi primit pe Îngălatul ăla cu ea În baie astea-s găinării ticuri de borfete o lovitură În stil mare te Înnobilează ca arta te ridică deasupra tuturor Îți spală toate păcatele pentru că muntele cum s-ar fi Înălțat dacă n-ar fi Înghițit pămîntul sub el lăsînd În jur să se caște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
uiți pentru mine. Și-a trecut degetele prin păr, care s-a îndepărtat un pic din calea lor după care și-a revenit, exact în același loc. O mai văzusem făcând asta și mai devreme. Atunci mi se păruse un tic nervos. I-am spus: —Shelley tocmai m-a rugat să mă uit dacă a sosit șoferul. A, mulțumesc, dar este deja afară. Am văzut mașina. —Bine, am spus eu nepăsătoare, mă duc să văd dacă găsesc tablourile, atunci. —îți mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mine ca și cum aș fi fost Lady Macbeth și fantoma lui Banquo era la umărul meu. Nu m-am întors să verific. —L-ai văzut murind? repetă ea cu vocea pierdută. Nu înțeleg. Și-a trecut mâna prin păr, repetând acel tic nervos pe care îl mai văzusem. —Ai fost acolo și tu, din moment ce știi că Walter e mort. —Eu... A aruncat o privire în jurul ei. Menajera dispăruse, și totuși a spus: — Să mergem în camera cu picturi. Fără să aștepte vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
un dezgust față de autorii canonici. Profesorii Îl considerau leneș, nedemn de Încredere, Înzestrat cu o istețime superficială. Colecționa bucle de păr de la multe fete. Purta inelele mai multora. În cele din urmă n-a mai reușit să Împrumute inele, din cauza ticului nervos de a le roade până le deforma. Se pare că acest lucru stârnea suspiciunile geloase ale următorului băiat care le Împrumuta. În toate lunile de vară, Amory și Frog Parker s-au dus săptămânal la Stock Company. După aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
într-o zi, câțiva ani după ce am părăsit Naționalul, și era același, doar că foarte slăbit și îmbătrânit, o umbră a marilor umbre printre care a trăit o viață întreagă. Nenea Sârbu, Păp’șelu cum îi spuneam noi, pentru că avea ticul de ți se adresa cu acest apelativ... A jucat și el câte în lună și-n stele, de la boieri la țărani de pe toate meridianele și era peste tot credibil, era de acolo, nu aveai ce să-i reproșezi. Îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
În acea după-amiază. Deși nu-l Întrebasem nimic, șoferul de taxi se prezentase În gura mare: „Eu sunt din Israel!“. Din când În când lăsa În jos fereastra și urla la cei de-afară. La fel ca Gan, avea un tic verbal: la fiecare două cuvinte zicea: „La naiba!“. „La naiba cu anotimpul ăsta! La naiba, ce vânt Înghețat! Nu putea, la naiba, să nu mai sufle așa de tare? Ia uită-te acolo, la naiba, la fata aia care fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu privirea În timp ce vorbea. — Nici dacă e vorba de cineva apropiat? am Întrebat. Cred că dacă e vorba de cineva apropiat, poți să-l lași să te vadă când iei aspirine, nu-i așa? Yazaki pufni pe nas. Era un tic al lui. Voia oare să spună că În fața prietenilor nu-și permitea să aibă o erecție? — Gan este un neputincios. E un cuvânt care nu se mai folosește acum, dar i se potrivește de minune... Dar ce m-a apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
PIATRA-NEAMȚ) Epigrama: 1. PREMIUL 1 PENTRU EPIGRAMA- FLORIN ROTARU (BUZĂU) 2. PREMIUL 1 EPIGRAMA - IOAN TODERAȘCU (COSTEȘTI VASLUI) 3. PREMIUL 1 EPIGRAMA- NICU STANCU (IAȘI) Reportaj: 1. PREMIUL 1 PENTRU REPORTAJ- DUSAN MONICA (RÂBIȚA-HUNEDOARA) 2. PREMIUL 2 PENTRU REPORTAJ - MIRON TIC ILIA (JUDEȚUL HUNEDOARA) Poezie pentru copii: 1. PREMIUL 1 POEZIE PENTRU COPII- LIDIA BATALI (BUCUREȘTI) 2. PREMIUL 1 POEZIE PENTRU COPII - IULIANA VĂDUVA (BUCUREȘTI ) 3. PREMIUL 2 POEZIE PENTRU COPII - MONICA GHERGHEL (BUCUREȘTI - BOTOȘANI) Pictură: 1. PREMIUL 1- STELUȚA NISTORESCU
PREMIU DE EXCELENŢĂ, ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364286_a_365615]
-
ale sinelui în tot mai însingurata călătorie», recenzie la volumul de poeme, «Vineri e ziua noastră de plâns», de Dumitru Oprișor; Perenitatea ființei și o secundă înflorire», recenzie la volumul de poezii, «Când ne ucide floarea de crin», de Miron Tic; etc. -, George Petrovai - din cele 68 de articole publicate, evidențiem: «Nerușinarea ca mod de existență și afirmare»; « Dar unde-s codrii de mai an?»; «Continuă masacrul pădurilor românești»; «Cruci și răscruci în agricultură»; «Medicină energetică a Taoismului»; Ce formă de
ZECE REVISTE DE CULTURĂ/ LITERATURĂ DIN VALAHIME ÎN CRONICA DE VARĂ 2013 de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363936_a_365265]
-
să le aducă la cunoașterea adevăratului Dumnezeu.» (p. 6). Poemele de „respirație ozonat-alpină“ din acest număr secund al Luminii Line, din 2013, sunt semnate de Dumitru Ichim («A doua Înviere» - p. 7 sq.), Marcel Miron («Pateric 1» - p. 34), Miron Tic («Doamna Însingurare» - p. 42), Eugen Evu («Autoportret până la os» - p. 43 sq.), Anatol Ciocanu («Cutremure-o, nu de pământ» - p. 51), Nichita Stănescu («Fără titlu» - p. 52), Marin Moscu («Romanian Creed» - p.71 sq.), Ion Pachia-Tatomirescu («Or whit Pyroclastic Clouds
ZECE REVISTE DE CULTURĂ/ LITERATURĂ DIN VALAHIME ÎN CRONICA DE VARĂ 2013 de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363936_a_365265]
-
doboare, Cordonul înnodat mă sictirea, Dar ce popo', ce șolduri, ce picioare (!)... Sunt ani de-atunci, te văd iar la cișmea, Tot în capodul ăla...foarte șic, La piept același nasture-ți lipsea, Am vrut să te dezbrac, aveam un tic, Dar ce să mai (!) și-așa tot se vedea, Pe dedesubt nu mai aveai nimic! Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Sonet de cartier / Valeriu Cercel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1487, Anul V, 26 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
SONET DE CARTIER de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367809_a_369138]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > TIC-TAC Autor: Chiricea Ciprian Ionuț Publicat în: Ediția nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Tic-tac Tic-tac!Tic -tac! Tic-tac! Anii trec...nici o schimbare Parcă totul stă pe loc Tic-tac! Viața e o întâmplare? Privesc în urmă și vreau o schimbare! Eram copil naiv ,voiam să cresc Visam și voiam cineva să devin Și cât doream lumea s-
TIC-TAC de CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367721_a_369050]
-
a sublinia cât era de apreciat și respectat, de către înșiși colegii săi de breaslă, profesorul Dima... După asta, am mai discutat cu domn’ profesor, un pic mai mult. I-am destăinuit că mă atrage jurnalistica. A tușit, dregându-și glasul (tic de-al său, prezent și când nu trebuia) și mi-a spus: „Dragă, să nu naufragiezi în gazetărie!”... Nu l-am ascultat. Erau și alți magnifici dascăli, pe care-i iubeam. Iar de-nvățat pentru examene, învățam după cursurile aproape
ÎNTÂLNIRILE MELE CU... „DIAVOLII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367704_a_369033]
-
nu pierde iu �birea Lui. Căci este și o teamă rea, aceea simțită de "slugă vicleană", care nu cunoaște iubirea și se teme de atotputernicia Judecătorului. Frica, teama cea bună este cea de care ne vorbește marele și adevăratul gnos �tic creștin - Sfântul Maxim Mărturisitorul: "Cel ce se teme de Domnul are pururea ca tovarăș smerenia, și prin gândurile acesteia vine la dragostea și la mulțumirea către Dumnezeu. Căci își amintește de purtarea lumească de mai înainte și de feluritele greșeli
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
așa ceva nu există, decât pe munte dar acolo nu sunt tramvaie, fețele serioase și senine totodată plecate pe șotii ale unor „călători cu greutate”, având în vedere vârsta și poate condiția socială care se străvăd din înfățișare și din mici ticuri „trădătoare”... Placa turnantă pentru cabinele de funicular se află la Hallidie Plazza pe Powell Street unde de regulă sunt aștepați foarte mulți turiști pentru o scurtă călătorie în oraș. Așteptarea poate dura foarte mult, dar sunt mulți „coriști” pe stradă
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > TIC , TAC SUNT EU Autor: Ana Maria Bocai Publicat în: Ediția nr. 1306 din 29 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Ninge clipa peste sufletul meu Stropi de ploaie cântă cu mine, Marea își ascunde țărmul pribeag, Muntele plânge -n coline. E
TIC , TAC SUNT EU de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349529_a_350858]
-
peste sufletul meu Stropi de ploaie cântă cu mine, Marea își ascunde țărmul pribeag, Muntele plânge -n coline. E vreme de când nu te-am mai văzut Ziua pe noi ne desparte, Noaptea aproape te aduce iar, Dorințele mele -s deșarte. Tic, tac se surge timpul în cadran Viața e doar o carte, Pagină eu, pagină tu Pustie lume desparte. Tic, tac e glasul unui copil, Țipăt de stâncă pleșnește, Tic, tac e jocul nevinovat Drumul spre tine topește. Tic ,tac adun
TIC , TAC SUNT EU de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349529_a_350858]
-
vreme de când nu te-am mai văzut Ziua pe noi ne desparte, Noaptea aproape te aduce iar, Dorințele mele -s deșarte. Tic, tac se surge timpul în cadran Viața e doar o carte, Pagină eu, pagină tu Pustie lume desparte. Tic, tac e glasul unui copil, Țipăt de stâncă pleșnește, Tic, tac e jocul nevinovat Drumul spre tine topește. Tic ,tac adun amintiri, O oază se vede în zare Tic, tac sunt eu,tic, tac ești tu Totul dispare în mare
TIC , TAC SUNT EU de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349529_a_350858]
-
ne desparte, Noaptea aproape te aduce iar, Dorințele mele -s deșarte. Tic, tac se surge timpul în cadran Viața e doar o carte, Pagină eu, pagină tu Pustie lume desparte. Tic, tac e glasul unui copil, Țipăt de stâncă pleșnește, Tic, tac e jocul nevinovat Drumul spre tine topește. Tic ,tac adun amintiri, O oază se vede în zare Tic, tac sunt eu,tic, tac ești tu Totul dispare în mare. Tic, tac se-aude un orologiu acum Timpul pe noi
TIC , TAC SUNT EU de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349529_a_350858]
-
-s deșarte. Tic, tac se surge timpul în cadran Viața e doar o carte, Pagină eu, pagină tu Pustie lume desparte. Tic, tac e glasul unui copil, Țipăt de stâncă pleșnește, Tic, tac e jocul nevinovat Drumul spre tine topește. Tic ,tac adun amintiri, O oază se vede în zare Tic, tac sunt eu,tic, tac ești tu Totul dispare în mare. Tic, tac se-aude un orologiu acum Timpul pe noi ne desparte, Tic, tac sunt eu , și tic, tac
TIC , TAC SUNT EU de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349529_a_350858]