1,581 matches
-
apei care te fură și nu știi când ajungi în larg. Dar de la acest punct începe adevărata aventură spirituală a omului. Ne predăm, prizonieri de bunăvoie, în adăpostul călduros și mirific care ne poate servi drept acoperiș și pereți pentru tihna sufletească. Și nu e chiar rău, dimpotrivă. Mărturisesc că despre Roza Lentini nu am citit mare lucru, așa că, surpriza și curiozitatea au fost duble, din capul locului. Tema morții, atât de familiară poeților este pusă pe tapet și descusută pe
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
a plecat cine știe unde!’’ Te surprind marginal câteva gânduri încâlcite iar in final se induce verdictul poveștii... ca sa trăiești trebuie să și mori! Așa arată că împlinirea umană stă numai în poezia coloritului, sărutului și muzicii care îți umplu sufletul de tihnă și pace lăsând la o parte conflictele de orice fel. ,,Lecțiile,, care ar putea ajunge lesne manuale sunt amplu de interpretat însa nu necesită eforturi inutile, nu ies din limita accesibilității iar gândurile sunt atât de adânci că rămâi mereu
LUMEA INCREDIBILĂ A SUZANEI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361190_a_362519]
-
ar fi atâta nostalgie în sufletele oamenilor!... Au plecat cei veniți de la oraș. Rămân singure pajiștile frumoase ca-n basme. Rămân luncile și poienile pline de turme de tauri întunecați și lucioși. Rămân caii frumoși păscând slobozi pe pajiști în tihna duminicilor de toamnă, odihnindu-se după câte o săptămână mai grea. Rămân femeile și bătrânii din sat așezând cu grijă pentru iarnă otava și lemnele, porumbul și merele. Rămân copiii de școală trimiși cu treburi prin livezi, să pască vitele
TOAMNĂ LA VORONEŢ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364114_a_365443]
-
visare. Soarele se află spre asfințit. Totuși, razele lui blânde încă mai încălzesc. Deasupra - același cer albastru-senin. Frescele de pe ziduri reflectă mai departe lucirile, când albastre când verzi, ale împrejurimilor. Cupola sfântă a cerului, iarba mătăsoasă așternută prin curtea mânăstirii, tihna din jur îl îndeamnă pe oricare venit aici, din orice colț de lume, să-și regăsească liniștea sufletului ca în pridvorul propriei case... Referință Bibliografică: Toamnă la Voroneț / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1138, Anul IV, 11
TOAMNĂ LA VORONEŢ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364114_a_365443]
-
brațele ca un răsfăț în minunata Deltă de la vărsare în mare, formând un colț de Rai de negrăit. În cofetarii îți poți permite să te răsfeți cu prăjituri cărora li s-a dus vestea în lume sau să sorbi în tihnă o cafea aromitoare și când ți-e foame să dai fuga la un restaurant pentru șnițelul vienez, servit ca la el acasă. Prețurile îți permit. Pe străzi, oamenii își păstrează seninătatea feței și mersul omului mulțumit de viața sa. Și
LA CONCERTUL DE ANUL NOU ÎN VIENA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364134_a_365463]
-
povestește momentele prăbușirii unui avion în care era călătoare. “Atunci, l-am revăzut pe Iisus al meu, zbucnind ca un crin nu din Cer, nici din carlingă, ci din chiar crucea de pe pieptul cardinalului de la Vatican. Iisus părăsise, pentru noi, tihna și aurul, pietrele scumpe ... și se angajase voluntar în Serviciul Vieții. Nu ne alegea după botez sau sprânceană, ne salva pe toți: creștini, musulmani, brahmani ... ca și cum toți am fi fost doar pești aruncați în aceeași oală” ... “Toți eram egali dinaintea
EVANGHELIA DUPĂ MELANIA CUCU, CRONICĂ DE JIANU LIVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363132_a_364461]
-
nu rădeam, și nu-mi venea a plânge,/ Parcă murisem, parcă mă nășteam,/ Când te priveam eternă, efemera.” (Sonet - Sub nori înstrăinați) Continuând, în același spirit: „Ușor ne trezim printre-n lumină/ Cu jarul pe buze, aducere-aminte/ Gustând dimineață și tihna deplină,/ Prea plini de simțiri, prea goliți de cuvinte.” (Goliți de cuvinte) Ceea ce este fascinant la poezia lui Daniel Ioniță este că aceasta nu este una a plecării de acasa (cu orice preț) către paranghelii poetice „globale”, ci este una
INSULA CUVINTELOR DE-ACASĂ de LUCIAN VASILESCU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363178_a_364507]
-
fără a fi și întrebat, chiar din zorii dimineții pleacă iute-n alergat spre ținte prea variate -par a fi prestabilite- aproape sau depărtate, sunt eterne în clipite . N-are mai deloc odihnă ! Roata mare a existenței se învârte fără tihnă, n-ai cum pune punct absenței În spre țeluri iluzorii se rostogolește-ntruna cu momente aleatorii, dând sfârșitului arvuna. Pentru că se-ntâmplă ades mersul Roții să se oprească... Accident ?! Stop neînțeles pentru mintea omenească. Omul nostru-n alergare peste zilele
ROATA VIEŢII de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368494_a_369823]
-
cunoșteau. Stăteau în apropierea ei, dormitând leneșe. Peste bara metalică a terasei, se vedeau cum trec rar oameni grăbiți, iar pe stradă mașinile, mașinile care dădeau nerv vieții, își vedeau de drum, oprind mai încolo, la semi-supermarket. Nimic nu tulbura tihna locului și-a orei. Alți clienți nu erau. El, acum, avea privirea concentrată pe laptopul de dinainte-i, de lângă cana cu cafea. Pe sub ochelari, din când în când, îi trece un gând și scapă, pe-ascuns, câte-o privire. Stă
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
cunoșteau. Stăteau în apropierea ei, dormitând leneșe. Peste bara metalică a terasei, se vedeau cum trec rar oameni grăbiți, iar pe stradă mașinile, mașinile care dădeau nerv vieții, își vedeau de drum, oprind mai încolo, la semi-supermarket. Nimic nu tulbura tihna locului și-a orei. Alți clienți nu erau. El, acum, avea privirea concentrată pe laptopul de dinainte-i, de lângă cana cu cafea. Pe sub ochelari, din când în când, îi trece un gând și scapă, pe-ascuns, câte-o privire. Stă
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
mic, asemănător cu cele de acasă, mănânc parizer și beau cafea. E bine! După drumul de la Bacău până aici, la Pensiunea unde am reținut din timp o cameră, ca și după transportul bagajelor de la mașina amicului meu, un pic de tihnă e binevenită. Stau picior peste picior și privesc pe ferastră. Sunt în Brașov, supranimit, pe drept, Regele orașelor din România (așa scrie pe umbrelele parasolare de jos, de la restaurantele din Piața Sfatului și din fața bătrânei, dar viguroasei case, în care
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
mic, asemănător cu cele de acasă, mănânc parizer și beau cafea. E bine! După drumul de la Bacău până aici, la Pensiunea unde am reținut din timp o cameră, ca și după transportul bagajelor de la mașina amicului meu, un pic de tihnă e binevenită. Stau picior peste picior și privesc pe ferastră. Sunt în Brașov, supranimit, pe drept, Regele orașelor din România (așa scrie pe umbrelele parasolare de jos, de la restaurantele din Piața Sfatului și din fața bătrânei, dar viguroasei case, în care
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
-ngrozise de jocul din umbră al Ielelor. Nimeni nu damblagise, căci nu fusese strigat nimeni! Doar nou-născutul se-ncărcase de-o spaimă înfiptă adânc în suflet. De când se ivise pe lume nu știa să fi pus geană peste geană în tihnă. Nu! I se zbătea inima ca un iepuroi înfricoșat de câte ori vreun fir de zgomot i se năzărea prin vis. Treaz fiind, nu era mai vrednic! Un zbucium de șoapte auzite și înțelese doar de el îl fugărea să-l răpună
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
Parcă, torcând, dintr-un fuior de nea. Natura... parcă s-a trezit și ea, Jur împrejur, plutește altă viață. De pe iubire s-a săltat tăcerea Și glasu-i strigă-n orice ciripit. Pe firul ierbii... abia ivit, Austru'-și plimbă-n tihnă adierea. Miroase-a mugur, Doamne... și-a câmpie, Ies aburii căldurii din pământ... Și peste toate, ca un legământ, Stă primăvara care va să vie. Referință Bibliografică: Miroase-a mugur... / Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1553, Anul
MIROASE-A MUGUR... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367998_a_369327]
-
De pini și sequoia Niagara - trâmbițând Adunarea duhurilor plutitoare De pe luciul lacurilor Superior Michican, Hudson și Erie Ce ferecat-au încrâncenarea “Pieilor roșii” în fața răutății “Feței palide” a omului alb În ochi de apă Și de veac sângerii Niagara, locul tihnei Celei de pe urmă Și a ofrandei de sudoare Într-o competiție acerbă A industriei nord-americane Cu centrele dimprejurul Marilor Lacuri La Chicago, Detroit, Cleveland Toledo, Buffalo, unde-au Întârziat tălăzuirea Pentru a-și da aici ultima suflare Apoi ultimul lac
NIAGARA (POEM ÎN PROZĂ) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367306_a_368635]
-
ai luat sfios rămasul bun Și de la noi și glie Era motiv ca să mă supăr Că am trudit neobosită Ca să te văz dascăl în Rucăr Când școala-i isprăvită Sau undeva aproape să îmi fii Ca să mă îngrijești Și-n tihnă bună să mă știi Și să mă ocrotești Cum ești stăruitor să faci ca să se știe Că satul nostru de sub munte Ți-a fost copilărie E-aici de veacuri multe Aicea te-am scăldat cu frunza cea de fag Cu
SCRISOARE DE LA MAMA, DE GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367359_a_368688]
-
merge și când ? Așa cum sigur dintr-un mare Pustui voiculege doar ploaie Și vânt dac-or mai fi și d-astea Pe acolo acum însă mă rog ca Providența să-mi mai lase puțin răgaz Să gândesc șisă judec în tihnă sfârșitul... Recunoaștere vărului meu Gheorghiță Vlaicu Îți amintești de varnița lui nea Vică? Deasupra ei, pe coastă, era un nuc Mare și umbros, cu frunzele afumate De la focul de varniță - altfel roditor Era pe timpul când nucile se dezghioacă Eram mai
ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI (1948-2006) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366808_a_368137]
-
în spiritualitatea comunitară română. Pentru cei care cunosc puțin această formă de manifestare a monahismului, trebuie să amintim că isihasmul reprezintă o tradiție creștină ascetică din secolele IV și V. Cuvântul “isihasm” este de origine greacă și înseamnă tăcere, pace tihnă, și concentrare interioară. Ca manifestare spirituală și teologică, isihasmul nu se organizează decât spre secolele XIII-XIV, prin “însușirea rugăciunii lui Iisus, ca metodă de concentrare și pace interioară în care inima înțelege și se deschide spre Dumnezeu” . Practica isihasmului se
CATEVA ELEMENTE ORTODOXE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366817_a_368146]
-
de a trăi isihasmul românesc și are originalitatea în faptul că “sihaștrii” români, ca și un foarte mare număr de călugări, nu s-au izolat niciodată de lume sau de natura înconjurătoare. Este adevărat că au căutat totdeauna liniștea și tihna, dar nu pentru a fugi de lume, ci animați de dorința de a-și redobândi pacea și liniștea interioară. Locurile geografice alese pentru meditația lor au fost printre cele mai frumoase posibile. Și, de aceea, numeroase pâraie, luminișuri sau munți
CATEVA ELEMENTE ORTODOXE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366817_a_368146]
-
în: Ediția nr. 211 din 30 iulie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU VISULUI METAFIZIC Lui Mihai Eminescu În sângele-mi încins, în crudă moleculă, ( ori ce vei crede, pui de Eva neferice ), al sufletului hâr îți fi-va loc de tihna chiar Afrodita de te cheamă, ori Euridice - în ochii mari, oricare curcubeu adâncu-nseninează și tu, din cer, la fel de rece, Andromeda , mă dezminți - din sufletu-ți, nu știu câta speranța curge, dar simt că sunt eternul ce nu, în van, l-
ELOGIU VISULUI METAFIZIC de ION MARZAC în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366892_a_368221]
-
intrând de pe litoralul telavivian, nu pe ușă, ci prin această fereastră... Frigul de-afară a fost întâmpinat cu căldură și ordine și plurivalența unor fascinante jocuri de culoare, de lumină și umbră, de forme expresive, încât totul te îndemna la tihnă și meditație, ca și la înfruntare și introspecție. Recunosc, artiști de genuri atât de diferite, vorbeau, prin creațiile lor, tot feluri de limbi. Nici nu știu cum de le puteam înțelege, dar nici nu le-nțelegeam, decât frânturi, pe ici, pe colo
CU BARUCH ELRON, LA „SALON D’AUTOMNE”, ÎN TEL AVIV de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367642_a_368971]
-
mic, asemănător cu cele de acasă, mănânc parizer și beau cafea. E bine! După drumul de la Bacău până aici, la Pensiunea unde am reținut din timp o cameră, ca și după transportul bagajelor de la mașina amicului meu, un pic de tihnă e binevenită. Stau picior peste picior și privesc pe ferastră. Sunt în Brașov, supranimit, pe drept, Regele orașelor din România (așa scrie pe umbrelele parasolare de jos, de la restaurantele din Piața Sfatului și din fața bătrânei, dar viguroasei case, în care
CA LA TEATRU, MADAM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367708_a_369037]
-
bine pe ce pământuri calci și cu ce oameni și fapte dispărute se-ntâlnesc pașii gândului tău. Trăiești acum și trăiești atunci. Lăsăm de-o parte viteza mașinii și circulația de pe șosele și, în sfârșit, așternem vieții un ritm de tihnă și vacanță. Camera unde stăm are ferestre mari și ele cuprind întreaga Piață a Sfatului. E centrul medieval și modern al Brașovului: piață largă, frumoasă, ocrotită de jur împrejur de case bogate-n amintiri, iar odăile clădirii noastre, vibrează și
CA LA TEATRU, MADAM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367708_a_369037]
-
în piața mare, urmărea fioroase execuții ce aveau loc la Stâlpul Infamiei, stâlp ce se afla la numai câțiva metri de aici. Judele privea, ca și mine ( dar cred, fără parizăr ) întâlnirile lumii bune și plimbarea oamenilor în ceasuri de tihnă; de aici îi auzea Excelența Sa pe trâmbițașii care, din balconul Casei Sfatului (de vizavi), anunțau evenimentele majore ale urbei, sau primea trecerea timpului prin limbajul clopotului din ceasul turnului Primăriei de cu secole în urmă. Iar duminica, spațiul Pieței Sfatului
CA LA TEATRU, MADAM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367708_a_369037]
-
Stăpânește cu puterea Sa veacul Cei răi să nu se-nalțe întru sine În Domnul nostru nu vor găsi leacul Din cele rele ne-ai scos la odihnă Glasul rugii mele se-aude bine Fără El inima mea n-are tihnă PSALMUL 66 Milostivește-Te spre noi cu gândul Luminează fața Ta dă-ne milă Cântă neamul care ți-a făcut silă Prin chinuri de foc vine și lor rândul Și plâng faptele mele cele rele Cum să răspund celui fără de
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (3) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367759_a_369088]