2,630 matches
-
Lavra Pecerska din Kiev au determinat alegerea sa, în 1627, ca arhimandrit al influentei mănăstiri kieviene. Mare prelat și din 1633 mitropolit al Kievului, M. va trasa un vast program cultural-religios de emancipare a clerului ortodox, prin intermediul școlilor și al tipăriturilor, și de consolidare a ortodoxiei răsăritene, periclitată de ofensiva catolicismului (prin „unația” de la Brest-Litovsk) și a protestantismului. Contribuie la deschiderea, în 1631, a colegiului de la Lavra Pecerska, ce se va uni în 1632 cu școala Frăției Ortodoxe din Kiev, extinzându
MOVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288264_a_289593]
-
Lupu și Matei Basarab. Mitropolitul Kievului trimite materiale și meșteri tipografi pentru înființarea unor tipografii românești la Câmpulung (1635), Govora (1637) și Iași (1642), unde ajunge chiar Sofronie Poceaski, fost rector al Lavrei Pecerska. Ediții rutene stau la baza unor tipărituri românești din epocă sau inspiră lucrări lexicografice în Țara Românească. Predosloviile lui M. - polemice sau cu dedicație - sunt luate ca model de un Udriște Năsturel sau de Teofil, mitropolitul Ugro-Vlahiei. Personalitate umanistă, M. a scris în latină, slavonă și polonă
MOVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288264_a_289593]
-
texte din colecția de folclor bănățean a lui Lucian Costin. Începând cu 24 ianuarie 1942 N. editează temporar un supliment cu titlul „Foaia Timocului”. În numărul inaugural figurează un articol-program, Scrisoare către frații timoceni, în care se afirmă scopul noii tipărituri: să cultive la cititori, mai ales la cei din Valea Timocului, conștiința națională, dragostea față de limba și literatura română și față de cultura românească în general. Textele publicate aici sunt scrise atât cu caractere latine, cât și cu caractere chirilice și
NADEJDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288347_a_289676]
-
Transilvania pătrunde cu titlul modificat în „Sfătuitorul” și „De la noi” (1909), „Din țară” și „Foaia Jiului” (1910). Prin N. r. N. Iorga intenționa să ofere o revistă care să continue „Sămănătorul”, de la conducerea căreia va demisiona câteva luni mai târziu: o „tipăritură menită tuturora, tuturor celor buni și de ispravă, și chiar celor ce șovăiesc încă, și chiar celor care sunt în stare a se întoarce” (Către cetitori, 1/1906). Formulată de Iorga, doctrina sămănătoristă, ale cărei principii se regăsesc și aici
NEAMUL ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288392_a_289721]
-
PILDE FILOSOFEȘTI, carte populară. A circulat în limba română în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea atât prin tipărituri, cât și prin copii manuscrise integrale sau parțiale. Punctul de plecare al acestei cărți se află în culegerea monseniorului Antoine Galland, intitulată Les Bons mots et les maximes des Orientaux.Traduction de leurs ouvrages en arabe, en persan et en
PILDE FILOSOFESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288812_a_290141]
-
și, respectiv, în „Revista Carpaților” (1860) nuvelele istorice Mihnea-Vodă cel Rău și Doamna Chiajna, tipărite împreună în 1860, sub titlul Scene istorice din cronicele românești. Scoate, între 1861 și 1863, „Revista română”, în care publică și cercetări proprii despre mănăstiri, tipărituri și manuscrise inedite, studii de istorie literară și folclor, memorialul de călătorie Câteva ore la Snagov. Primește în acești ani funcții înalte: director (1862), apoi ministru al Cultelor (1863) și ministru ad-interim la Externe. Se implică în problema secularizării averilor
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
câteva adaptări literare (Jupân Rănică vulpoiul, Tigrul păcălit) ori prelucrează, după G. W. Cox, Zece basme mitologice. Din pasiunea conjugată pentru istorie, filologie și literatura propriu-zisă pleacă studiile de istorie literară și culturală ale lui O. A cercetat manuscrise și tipărituri vechi, a scris despre Psaltirea diaconului Coresi, a contribuit la editarea scrierilor lui Dimitrie Cantemir, a elogiat efortul lui Timotei Cipariu de a scoate la lumină texte vechi românești. În Mișcarea literară din Țara Românească în secolul al XVIII-lea
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
acest procedeu ingenios care îi încântase pe toți marii poeți ai Antichității. N. încearcă în versurile sale (compuse într-o slavonă cizelată) să afle sensurile numelui surorii sale, soție a voievodului și protectoare, după cum indică inscripția ce înconjoară stema, a tipăriturii. Tentativa de etimologizare este plasată într-un context nobil, Epigramma, deosebit de elegantă în ansamblul realizării ei și prozodic remarcabilă, fiind o subtilă reverberație a cunoscutei dispute antice cu privire la natura cuvintelor. Se face apel la autoritatea filosofiei lui Platon, potrivit căreia
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
fie imprimate în limba poporului, codicele de legi și lucrările de edificare apar tot cu sprijinul și prin eforturile sale. Înțeleptul umanist selectează textele potrivite (Pravila mică, 1640), supraveghează munca de tălmăcire (Evanghelie învățătoare, 1642), scrie predoslovii și împodobește aceste tipărituri cu stihuri. Intelectual de ținută, slujitor devotat al cărții, în care vedea „bogăția cea mai de preț și mai cinstită decât toate bogățiile pământești”, el compune versuri emblematice, precum cărturarii barochizanți, cultivă cu pasiune latina și se ocupă de educarea
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
este un foarte prețios document lingvistic al epocii, important și prin strădania traducătorilor de a unifica limba, înlăturând particularitățile regionale. Se demonstrează totodată posibilitățile limbii române, capacitatea acesteia de a fi o limbă de cultură. Apărută la scurt timp după tipăriturile coresiene, cartea aduce o nouă contribuție la formarea limbii literare. Ediții: Palia, Orăștie, 1582; ed. fragmentară îngr. și introd. Mario Roques, Paris, 1925; Palia de la Orăștie, îngr. și introd. Viorica Pamfile, București, 1968; Palia istorică, îngr. Alexandra Moraru și Mihai
PALIA DE LA ORASTIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288630_a_289959]
-
ca și pătrunderea în cultura română prin intermediar grecesc a unor opere literare de seamă din literaturile europene. În Carte și tipar în societatea românească și sud-est europeană (1985), scrisă în colaborare cu Lidia Demény, investighează legătura dintre manuscrise și tipărituri în secolele al XVII-lea - al XIX-lea. Lucrările comparatiste semnate de P.-D. au fost primite cu interes în străinătate, cu deosebire în spațiul cultural grec. SCRIERI: Intelectualii români din Principate și cultura greacă (1821-1859), introd. Valeriu Râpeanu, București
PAPACOSTEA-DANIELOPOLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288665_a_289994]
-
române din secolul XVI (1921) cuprinde într-un prim capitol analiza primelor texte (rotacizante și nerotacizante), ca și a cauzelor culturale ale introducerii scrisului în română, identificate în propaganda catolică, în calvinism, husitism și luteranism. Într-un capitol se discută tipăriturile din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, în special cele ale lui Coresi, iar concluziile examinează și delimitează curentele culturale, centrele de cultură și limba cărților. În Istoria literaturii române din secolul XVII (1922), P. studiază epocile culturale
PASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288707_a_290036]
-
relevante. Într-o tratare sintetică, despovărată de tentația recurgerii excesive la taxinomie și la recenzarea corpusurilor, este panoramată creația populară orală. În prezentarea perioadei vechi și în cea a începuturilor perioadei moderne, factorilor culturali (civilizație materială, răspândirea tiparului și circulația tipăriturilor, religie și organizare ecleziastică, ideologii, mentalități etc.) le este acordată o atenție specială, dat fiind rolul acestora în configurarea literaturii propriu-zise. Îmbinarea cultural-literar e abandonată începând de la ceea ce e numit „emergența literarului” (capitolul Primul val romantic - 1830-1840), considerațiile privind fenomenele
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
îl ocupă emisiunile de radio. Presa scrisă este citită destul de puțin în mediul rural (în special din motive economice, care nu sunt atât de evidente în ceea ce privește consumul de radio sau TV), deși autoritatea cuvântului scris este în continuare foarte mare. Tipăritura are avantajul că poate fi revăzută, consultată atunci când este nevoie. Obiectivele campaniei Campania de comunicare funcționează dacă există un interes anterior pentru subiect. Comunicarea este, prin definiție, un proces în ambele sensuri: transmiterea informației de la un partener (emițătorul) și verificarea
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
interioară și agilitatea duhovnicească a vorbitorului. Din primele pagini ale volumului, cititorul este surprins de prospețimea pascală a unei extraordinare prezențe duhovnicești. Non multa, sed multum. Este remarca firească, dictată de întâlnirea cu scrierile unui mistic. În pofida suportului rece al tipăriturii, cuvântările părintelui Emilianos conservă fina acustică a prelegerilor originale. Nimic nu pare pierdut: căldura respirației, ezitările intermitente, exclamații neașteptate, jocuri de cuvinte, ironii și puncte de suspensie. Cele douăsprezece cuvântări devin tot atâtea repere tematice pentru o dublă lectură: mai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
roluri, salturi, sate, sărbători, săruri, sărituri, sectanți, secte, semnale, sentimente, serbări, serii, servicii, sisteme, sosuri, specialiști, specialități, specializări, specii, state, strategii, straturi, structuri, studenți, studii, stupi, subansambluri, subspecii, sudori, suduri, supraveghetori, surse, șanse, șanțuri, școlari, șefi, șerpi, șiruri, șuruburi, tipare, tipărituri, tipuri, tovarăși, trupe, trupuri, truse, turme, țărani, țări, țărmuri, țepe, țesături, țesuturi, ținte, unități, uniuni, urcușuri, urmași, urme, urne, uscăciuni, vaccinuri, valențe, valori, viețuitori, vocații, voci, vopsele, vorbe, zale, zâmbete, zei, zile, zodii etc. Analog, putem scrie o sumedenie de
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
mărturii ale vocației tale, să fie „bune”, să fie recunoscute „de calitate”; prima carte, prima chinuită biruință a vieții tale de scriitor devenea și Întîiul calvar. Editorul era un ins misterios și teribil, care trona În vârful unei piramide de tipărituri „de mare succes” - majoritatea, firește, traduceri din limbile anglo-saxone, care striveau prin cantitate nu numai modestul tău ghiocel, ci Întregul scris românesc, - editorul era un ins la care străbăteai după luni sau ani de tatonări și plecăciuni, cu ajutorul discret al
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Prin urmare, Într-un singur an, s-au tipărit o dată și jumătate mai multe titluri și de două ori și jumătate mai multe volume decât În cei patru ani precedenți. Din toate punctele de vedere locul de frunte Îl ocupă tipăriturile Editurii Partidului Muncitoresc Român. Până la 1 noiembrie 1949 această editură a răspândit printre oamenii muncii de la noi din țară 234 lucrări traduse din limba rusă, tratând despre URSS, Într-un tiraj total de 7.666.873. Toate aceste titluri cuprind
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sala de festivități a Liceului „Sfântul Sava” din Capitală. Discursurile festive, limbajul de lemn deveneau din ce în ce mai obișnuite la întrunirile U.F.A.R. Drumul femeii, oficiosul Uniunii, asemenea altor publicații ale F.N.D. (în condițiile în care după 12 septembrie 1944 pentru orice tipăritură era nevoie de avizul prealabil al cenzurii sovietice), îndemna femeile să participe la înfăptuirea programului de reforme al guvernului Petru Groza și să susțină eforturile armatei române pentru înfrângerea celui de al III-lea Reich. Articolele triumfaliste informau mereu opinia
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
pentru săteni, care să însemne promovarea vieții țărănești sub toate aspectele. h) un depozit pentru strângerea produselor gospodinelor, membre în cerc și desfacerea lor prin expoziții permanente județene, regionale și centrale. i) o bibliotecă-muzeu unde se vor găsi cărți, albume, tipărituri speciale, în jurul căreia se va face cea mai întinsă propagandă prin îndemnuri, prin conferințe, șezători, cursuri de gospodărie pentru: îmbunătățirea higienei corporale, higienei casei, îmbunătățirea alimentației săteanului, creșterea și îngrijirea animalelor și păsărilor, promovarea industriei laptelui, uscarea fructelor, adoptarea uneltelor
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
din Legătura roșie (1925), romanele Fuga lui Șefki (1927), Maica Domnului de la mare (1930), Capra neagră (1938), studiile, eseurile și însemnările din Românii dintre Vidin și Timoc (1923), Crescătorul de șoimi (1928), Pietre de vad (I-IV, 1937-1944), multe alte tipărituri, printre care și traduceri: Okakura Kakuzo, Cartea ceaiului (1926), versuri în antologia Goethe, Versuri în românește (1932). Natura (și mulțimea) rosturilor publice ale scriitorului ar trimite la un personaj extravertit, necomplicat sufletește, egal cu sine însuși în orice împrejurare. Dar
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
franțuzește ca să poată scrie corect românește. Împotriva acestei ortografii, plină de contradicții și absurdități, s-au ridicat o seamă de cercetători (Lambrior, Tiktin etc.) care au cerut necontenit simplificarea și raționalizarea ei. Presa și revistele muncitorești Contemporanul, România Muncitoare precum și tipăriturile PCR - care își puneau ca scop să lămurească poporul muncitor, au întrebuințat o ortografie fonetică, rațională, ușor de mânuit și de învățat. Prezentul proiect de ortografie se datorește mult ortografiei acestor publicații. În întocmirea acestui proiect ne-a ajutat de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
scrierea cuvintelor într-un fel sau într-altul (de altfel întreaga ortografie etimologică cerea celui care o folosea să știe latinește și franțuzește). De aceea î a fost singurul semn folosit de presa muncitorească din secolul al XIX-lea, de tipăriturile și publicațiile P.C.R. și de marii noștri scriitori ca de pildă M. Sadoveanu. Peste capul fosilizatei Academii a statului burghezo-moșieresc, simțind nevoia simplificării, a înlăturării semnului parazitar â, ei nu l-au întrebuințat decât pe î, după cum l-au întrebuințat
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
obiectiv important a fost să înlesnească tipărirea de cărți în limba română, încurajând astfel activitatea autorilor originali și a traducătorilor. S-a cumpărat și o tipografie, vândută apoi lui C. A. Rosetti și E. Winterhalder, care au imprimat unele dintre tipăriturile societății. Au apărut, astfel, cu sprijinul societății, volume de poezii de D. Bolintineanu și I. Văcărescu, Meropa de Voltaire în traducerea lui Gr. Alexandrescu, un manual școlar (Prietenul tinerimii) tradus de C. A. Rosetti și E. Winterhalder. Se plănuia tălmăcirea
ASOCIAŢIA LITERARA A ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285475_a_286804]
-
care nu s-a păstrat nici un exemplar. În anul 1794, Dimitrie Iercovici o tipărește la Sibiu cu cheltuiala lui Simion Pantea din Sălciua de Sus. Doi ani mai târziu, cartea apare la Movilău în tipografia protopopului Mihail Strelbițki. Din 1810, tipăriturile se succed la scurte intervale, astfel încât până în 1864 s-au scos unsprezece ediții după textul din 1794. Alături de acestea, circulau și multe copii manuscrise, de cele mai multe ori fragmentare. Narațiunea începe cu venirea în Macedonia a ultimului rege egiptean, Nehtinav, învins
ALEXANDRIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285243_a_286572]