1,430 matches
-
Canon” a Editurii Aula din Brașov: studiu sintetic, antologie din opera scriitorului comentat, dosar de receptare critică, repere biobibliografice. Direcția optzeci în poezia română (2000), la origine teză de doctorat, este o cercetare ambițioasă, care vizează situarea istorică și descrierea tipologică a poeziei optzeciștilor. Criticul dedică o primă secțiune problematicii generale („nașterea optzecismului”, „trăsăturile optzecismului” și ale poeziei optzeciste, raporturile acesteia cu postmodernismul). În a doua secțiune, analizează opera câtorva optzeciști reprezentativi (Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Mariana Marin, Ion Mureșan, Alexandru
BODIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285777_a_287106]
-
polemică pe două planuri: împotriva Romei, care persecută sfinții în prezent; împotriva Ierusalimului pământesc, patria iudeilor, care îi va persecuta în viitor, după modelul roman. III. Comentariu la Cartea lui Daniel Asemenea predecesorilor săi, Hipolit adoptă în plan exegetic metoda tipologică de interpretare, dar la o scară mult mai largă, înglobând aproape întreg Vechiul Testament. În majoritatea cazurilor, exegeza tradițională servea catehezei și polemicii antiiudaice sau antieretice (ca, de exemplu, în cazul Epistolei lui Pseudo‑Barnaba, scrierilor lui Iustin și al tratatului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
găsit printre manuscrisele lui Alexandru, odinioară episcop al Ierusalimului” etc. Prin urmare, Victorin a făcut o călătorie la Ierusalim - probabil în Cezareea Palestinei -, având astfel la dispoziție biblioteca bătrânului episcop Alexandru. Aici, el se familiarizează cu metoda exegetică alegorică și tipologică, mergând direct la sursă, adică citind comentariile lui Origen. Deși cu totul lipsit de cultură clasică, el dă dovadă de o cultură biblică cu mult peste medie. Pentru comentariile sale, folosește în egală măsură versiunile greacă și latină ale Bibliei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Cyr, mai ales pp. 713‑722, în care autorul se ocupă de sursele posibile ale Comentariului la Daniel. . Trad. J.‑N. Guinot, op. cit., p. 275. . PG 81, 1436B‑1437A. . Într‑adevăr, exegeza lui Theodoret presupune trei niveluri: literal, metaforic și tipologic. Sensul istoric aparține primului nivel. Contrar principiului hermeneutic al lui Origen, de pildă, pentru care orice pasaj din Scriptură presupune în mod obligatoriu un sens alegoric (metaforic), sensul literal fiind superfluu, Theodoret consideră că trebuie luat în considerație mai întâi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
spiritul integral al unei literaturi” este „cel mai util instrument de estimațiune critică”. În consecință, indiferent de forma în care se concretizează, cărțile sale sunt alcătuite ca suite de prospecțiuni din unghiuri diferite, identificări, revizuiri, proiecții, ipoteze, încercări de clasificare tipologică și ordonare cronologică, având mereu în atenție nivelul actual, teoretic și aplicat, al interpretării critice. Preponderent analitice, studiile reconstituie traseul receptării unor opere controversate, urmăresc metamorfozele în timp ale unor linii tematice, schițează aria și profunzimea unor influențe etc., argumentând
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
Neagoe Basarab rămâne întemeietorul, în literatura noastră, a orației funebre laice, specie cu vechi tradiții în spațiul literar și cultural post-bizantin. în literatura bizantină, consolațiile, cuvântările memoriale sau orațiile funebre, cum li se spune de obicei, au fost numeroase și tipologic foarte variate. Când este comentat textul neagoean, se face de regulă trimitere la o cuvântare din categoria „fiul evocă memoria părintelui”, atribuită împăratului bizantin Leon al VI-lea Sophos, în care defunctul elogiat și plâns se numește Vasile I, întemeietorul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se vede În afară, a ceea ce dă marca specificității ca prezență unică, pentru o anumită persoană, iar pe de altă parte, el este totalitatea concentrată a dispozițiilor virtuale, ale posibilităților de a fi specifice persoanei respective. Ambele aspecte conferă unicitatea tipologică și originalitatea persoanei respective. Eul cuprinde În interiorul lui acele dispoziții potențiale care sunt sursa tuturor manifestărilor și devenirilor persoanei respective, denumite de H. Tellenbach „endon”. Asupra endonului acționează atât forțele Inconștientului pulsional, cât și cele ale Inconștientului spiritual. Răspunsul acestuia
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Însă particularitățile sale, și așa cum nici o persoană nu seamănă cu alta, la fel nici viețile nu seamănă Între ele. Din punct de vedere didactic se pot stabili atât tipuri de personalitate, cât și tipuri de existențe, dar tocmai aceste clasificări tipologice denotă totuși că Între persoane și vieți există numeroase nuanțe care fie că le diferențiază, fie că le separă. Confruntarea cu lumea, cu ceilalți, face ca fiecare persoană să aibă o viață proprie, unică, din care să-și construiască propriile
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Psihologia Morală urmărește Însă delimitarea unor tipuri morale de personalitate care, departe de a schimba sau de a contrazice tipurile psihologice, le aduc o completare, prin sublinierea raportului dintre psihic și moral. Tipurile caracteriale sunt limitate de către mulți specialiști, cadrele tipologice despre care unii autori cred că răspund intențiilor Psihologiei Morale. După părerea acestor specialiști, tipurile caracteriale răspund necesităților de a explica tipurile morale. Trebuie să admitem că lucrurile sunt mult mai nuanțate și că este absolut necesar, pentru definirea și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
utilul sau valorile de civilizație, cărora le corespund tipul pionierului civilizator; că nobilul, sau valorile vitale având drept corespondent tipul eroului; dă valorile spirituale sau valorile culturale, cărora le corespunde tipul geniului; eă sfințenia sau valorile religioase având ca reprezentant tipologic sfântul. Rezultă de aici faptul că tipul psihomoral este dobândit fie prin imitația unui model ales de către individ, În mod liber, corespunzător cu tendințele, aspirațiile sau nevoile sale, fie că Îi este impus acestuia, forțat, ca o obligativitate, căreia nu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
precum și despre tipuri morale. Faptul acesta demonstrează că persoana reprezintă un sistem extrem de complex În care se regăsesc reunite toate aceste aspecte. Fiecare categorie dintre tipurile menționate scoate În evidență anumite trăsături, la care ne referim atunci când se face clasificarea tipologică a persoanelor. Din aceste motive, toate tipurile de personalitate nu se exclud, ci se completează reciproc. Mai mult chiar, se poate spune că ele coexistă, Întrucât o persoană este definită din punct de vedere psihologic, cultural, profesional, social, spiritual și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
intern, spre deosebire de cel psihologic, care este extern. El constituie matricea spațiului sufletesc și spiritual al persoanei respective, după cum tipul constituțional constituie cadrul somatopsihic În care este cuprins cel dintâi. Extinzând problema, În sensul unei analize psihologice, vedem că ambele dimensiuni tipologice, psihologică și morală, nu se exclud, ci se completează reciproc. Ele trebuie considerate ca părți constitutive ale imaginii de sine a individului respectiv. Orice persoană are un anumit tip moral. Eu mă percep și mă reprezint pe mine așa cum sunt
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
caracteriologice a lui Teofrast, pe care o dezvoltă și o actualizează În concordanță cu moravurile epocii sale. La sfârșitul secolului al XVIII-lea și Începutul secolului al XIX-lea, F.J. Gall lansează teoria frenologiei, conform căreia indivizii se pot clasifica tipologic după forma capului ce are rolul de indicator al unor trăsături psihologice. Ideea va stărui, fiind dezvoltată de C. Lombroso la Începutul secolului XX. Teoria se baza pe observarea structurilor anatomice craniocerebrale, inaugurând astfel discuțiile asupra „localizărilor funcționale” ale creierului
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a clasifica tipurile umane, În psihologia morală sunt necesare câteva repere. Orice tip uman are simultan și o anumită imagine specifică, caracteristică unei anumite persoane. Nota caracteristică a individului este dată de eul pcrsonal. Din aceste motive, criteriile de referință tipologică trebuie să aibă În vedere tendințele de manifestare ale eului, așa cum rezultă din schema următoare. În această schemă se poate remarca faptul că eul personal manifestă patru categorii de tendințe fundamentale, care stau la baza formării tipurilor psihomorale: 1Ă tendința
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
fost pregătit pentru viață, fără a neglija desigur și calitățile sau defectele acestuia, tipul de personalitate cu trăsăturile sale constituționale somatopsihice, dispozițiile congenitale etc. În linii generale, plecând de la factorii modelatori ai vieții menționați mai sus, vom distinge două direcții tipologice de manifestare posibilă a persoanei și vieții acesteia: tipul de persoană deschisă și tipul de persoană-limită. Le vom analiza În continuare. 1. Persoana deschisă și modelul său de existență Înțelegem prin persoana deschisă acel tip uman echilibrat, cu o structură
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
evaluarea psihomorală a modelelor psihobiografice. Acest fapt este deosebit de important, Întrucât orice model psihobiografic este expresia naturii personalității unui individ, mai precis este marca pe care supraeul său moral o aplică personalității acestuia. Tipurile de modele psihobiografice Încercările de clasificare tipologică a modelelor de existență sunt numeroase, iar literatura de specialitate abundă În astfel de sistematizări. Vom face o trecere succintă În revistă a acestora. O clasificare completă a modelelor psihobiografice cuprinde următoarele tipuri: modele psihologice, modele morale, modele culturale, modele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
afecțiunilor psihopatice, din nosologia clinico-psihiatrică. Acestea sunt modele de personalitate caracterizate prin inegalitate, imprevizibilitatea reacțiilor emoționale, particularități de gândire, de acțiune, comunicare și conduită. 2. Tipologiile morale Tipurile morale de oameni sunt poate printre cele mai vechi din istoria clasificărilor tipologice ale personalității. Elementul de referință al clasificării este caracterul individului: felul său specific de a fi, modul de a se prezenta În lume, În relațiile cu ceilalți, felul În care se comportă un individ, cum acționează și care sunt semnificațiile
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
caracterul individului: felul său specific de a fi, modul de a se prezenta În lume, În relațiile cu ceilalți, felul În care se comportă un individ, cum acționează și care sunt semnificațiile morale ale conduitelor sale. Prima clasificare și descriere tipologică de factură morală a indivizilor Îi aparține lui Teofrast, care descrie și definește 33 de tipuri caracterial-morale de indivizi. Preocupări similare În sfera moralei vom regăsi la Plutarh și alți autori clasici. Ideile morale ale lui Teofrast vor fi reluate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Dincolo de caracterul lor natural, ele sunt, În egală măsură, rezultatul educației, al procesului de formare morală a individului. Ele se dezvoltă sub influența modelelor, a imitației și interiorizării unor sisteme de valori morale de către persoana respectivă. Aceste valori pot marca tipologic persoana, influențându-i În sensul acesta direcția de evoluție În viață. Puterea sufletească Am arătat mai sus că trebuie să facem distincția Între forța sufletească, care este o dispoziție virtuală a persoanei, și puterea, care este manifestarea În act și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
morală este manifestarea răului În ființa umană. Mai exact, ea este consecința efectelor răului asupra omului sau a răului din om. Desigur că, din punctul de vedere al psihologiei morale, nu ne putem opri aici. Trebuie să delimităm niște cadre tipologice În care să recunoaștem tulburările psihomorale propriu-zise, complet diferite de tulburările psihice sau de altă categorie. Tulburările psihomorale se manifestă În mai multe feluri: tulburări de caracter, tulburări de adaptare-comunicare, tulburări de comportament și relaționare, intenții și acțiuni negative, pervertirea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
atac, de violență și distrugere; dă fenomene de regresiune În trecut, reprezentate prin acte și conduite de refugiu, de dependență și de regresiune. 2Ă Tulburările nucleare ale eului sunt cele de factură structural-constituțională. Ele nu mai sunt tendințe ci constituții tipologice de factură psihomorală morbidă, În care constituția psihopatologică este dublată de o pervertire morală a eului personal. În sensul acesta, deosebim următoarele tipuri psihomorale morbide: aă tipul autoritar, de factură histrionică, cu nevoi de autoafirmare, dominant, autoritar, care caută să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
rândul său, model și educator pentru ceilalți. Se poate desprinde, din cele de mai sus, faptul că idealul, ca formă de Împlinire a propriei vieți, este o temă teoretică, iar din punct de vedere practic el se diferențiază În funcție de structura tipologică spirituală a indivizilor. Din aceste considerente, nu se poate vorbi numai despre un anumit sau unic tip de ideal uman. Fiecare persoană Își construiește propriile sale forme de ideal și Își Înțelege și trăiește viață În conformitate cu propria sa natură. Aceleași
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
exploatează două planuri temporale, cel contemporan și cel vechi - anii ’40 -, implicând și registrul politic, cu tipologii simbolice: Gavroche - puștiul care moare într-o încăierare cu „forțele reacționare”, comunistul Orban, arogantul Nicky, superba Mara, agresivul Gogoloi ș.a. Dincolo de unele schematizări tipologice și conflictuale, S. practică un fel de teatru psihologizant, încadrându-se în dramaturgia poetică, unde sunt abordate deseori situații-limită, dar cu o ironie fină, cu mult umor, pe filiera Tudor Mușatescu - Victor Ion Popa - Mihail Sebastian. SCRIERI: Meteoritul de aur
SAVA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289517_a_290846]
-
același țăran taie scara de la pod, în timp ce podul e scotocit de strângătorii de cote, încât la coborâre cad cu sacul peste ei. Prieten nedespărțit al lui Năiță, „aghiotantul” său, cum îi spun unii în derâdere, Pătru cel Scurt îl întregește tipologic, mai mult decât Dumitru lui Nae pe Moromete. Episoade petrecute în satul din Niște țărani sunt reluate și dezvoltate în Clipa. Apariție episodică în primul roman, comunistul Dumitru Dumitru, prim-secretar al comitetului raional de partid, devine aici o prezență
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
Printre contemporani, dar și în posteritate, S. s-a impus ca un erudit și polemist de marcă, original până la excentricitate și bizarerie, elaborând proiecte și ipoteze grandioase și donquijotești, asemeni lui B. P. Hasdeu, cu care a și fost comparat tipologic. Cu o conștiință de sine megalomană - în fond, dacă e privită de la distanță, simpatică și dezarmantă prin candoarea cu care S. își proclama meritele, nu o dată socotite epocale sau unice în plan mondial -, a trăit cu psihologia geniului neînțeles, atrăgându
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]