817 matches
-
șoc provocate de declanșarea Revoluției Franceze prin distrugerea la data de 14 iulie a închisorii Bastille din Paris. Tiriel este o prima încercare de a îmbină poezia narativa cu cea lirica. În prima sa versiune, Tiriel descrie căderea unui rege tiranic (de altfel, Blake se arătă în multe dintre scrierile sale ca fiind împotriva monarhiei), ceea ce exprimă probabil speranța unora dintre englezi că și în Anglia să izbucnească o revoluție similară care să ducă la cîștigarea libertății (se știe, însă, ca
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fizic este un pas intermediar prin care formele învechite, oprimatoare, sînt desființate și se creează spațiul necesar pentru evoluția spre războiul intelectual, superior. În acest proces, însă, războiul fizic, declanșat uneori de revoluția eliberatoare, nu trebuie să conducă la războiul tiranic înrobitor, cum a fost cazul Revoluției Franceze ("înrobirea energiei", i.e. a Prolificului, de către Devorator). Este interesant de urmărit această funcție dizolvanta a războiului la Blake, în eposul sau războiul și poezia contopindu-se în imaginea compozita a versului războinic, cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
investigație verticală”, adică psihologică. Cezar Petrescu voiește să refacă „comedia umană” a lui Balzac. Rezultatele nu sunt la înălțimea intențiilor, cu toate că nu se poate tăgădui autorului inventivitatea epică. [...] Contribuția lui Cezar Petrescu nu trebuie neglijată într-o literatură cu prejudecata tiranică a observației. A închipui indivizi care caută și descoperă comori, care se sacrifică pentru prieteni, intrând la închisoare, și peregrinează prin lume, jucând la ruletă și făcând asasinate, fete provinciale devenind vamp și întâlnind pe Greta Garbo, aventurieri cu stranii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
influențat de această dinamică de viață a adultului. În ceea ce privește rolul Eului, în sensul menționat, reținem următoarele: Eul reprezintă sinteza tuturor percepțiilor interne și externe; el este conștiința de sine, a apartenenței la grup și la mentalitatea acestuia; Eul poate fi tiranic, dominant, puternic sau poate fi slab, dominat, submisiv, inert. Rezultă de aici că ambele situații (de eșec sau succes) sunt direct legate de Eul individual și că acesta, la rândul său, influențează producerea acestor situații. În plus, atât eșecul cât
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
unele cu risc de transmitere genetică, alcoolism, toxicomanii, perversiuni sexuale, sifilis, TBC, sinucideri, acte antisociale etc.; alte cauze: decesul unuia dintre membrii familiei, cazurile de doliu prelungit patologic, decesul unui copil, conflictele legate de copiii adoptați, conflictele între generații, atitudinea tiranică și comportamentul violent al unuia dintre soți, indiferența în relațiile dintre membrii familiei etc. Psihiatria familiei consideră „grupul familial” un tot, un „singur pacient”, fiecare dintre membrii care intră în alcătuirea sa fiind privit ca un „simptom psihopatologic” al familiei
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
corect să se pornească de la nevroză și psihoză pentru a interpreta și cunoaște structura raporturilor familiale, dinamica intrafamilială a relațiilor care au condiționat acest tip de tulburări psihice. Pentru N. Cameron, nevroza obsesională se dezvoltă în familiile cu o atitudine tiranică față de copil. K. Schneider susține că tragedia copiilor care se nasc din părinți cu tulburări psihice, în special de tip psihopatic, nu se datorează faptului că aceștia rezultă din unirea acestora, ci mai cu seamă faptului că sunt obligați a
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
democrație, statul de drept, regimul parlamentar etc. Asistăm în aceste condiții la o „deplasare” a „formelor” și „instituțiilor” sociale în raport cu „modelele tradiționale”, la o schimbare atât a lumii, cât și a oamenilor. Puterea este transferată de la persoana dictatorului (arhetipul Tatălui tiranic și dominant) la Grupul de interese (arhetipul oligarhic), iar „presiunea dictatorială” devine „acțiune managerială”. În locul „voinței” unice și absolute, intervine „sistemul de relații”, de factură birocratică, al „rețelei de conducere”, care va antrena o multiplă subordonare în lanț și, o dată cu
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
se Îndoiește că fizica e mai fiabilă decât astrologia, ținând cont de munca minuțioasă și sistematică de confirmare pe care o desfășoară știința. Lamentabil e când o părere nedemonstrată este considerată un adevăr absolut. Ea cade, atunci, Într-un dinamism tiranic al conceptului de adevăr. Adevărul absolut trebuie practicat sau impus la modul absolut. Pentru războinicul care a incendiat biblioteca din Alexandria era clar: „Cărțile de aici conțin ceea ce se spune În Coran, și atunci sunt inutile; sau spun alte lucruri
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Aceștia s-au alăturat cetății, căutând cele mai bune condiții pentru a-și atinge obiectivele personale - Într-un cuvânt, fericirea -, și nu puteau admite că cetatea era o sursă de nenorociri. Au colaborat atunci pentru a se apăra de Cetatea tiranică, menținându-se Însă În interiorul Cetății binefăcătoare. Fericirea personală constă În Împlinirea armonioasă a celor două mari motivații ale omului: bunăstarea și lărgirea posibilităților. Pentru ambele, cerem sprijinul cetății, care suferă un eșec atunci când nu ni le oferă. Societățile stupide sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
noi, cel puțin, și în țările defunctului sistem socialist, rolul personalității a fost minimalizat, înlocuit, fiind, cu un abstract rol al maselor. Teoria era, bineînțeles, o mistificare naivă deoarece, tocmai în condițiile socialismului, s au putut manifesta, până la exacerbare, personalități tiranice, strivitoare, anihilând în permanență posibilitatea apariției și impunerii personalităților veritabile, viabile. Această orientare politică s-a reflectat nefast în sistemul educațional, aspect reliefat și de Carmen Crețu (12, p. 99): . Personalitățile în formare spectaculoasă ale supradotaților erau ignorate în mod
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
culegerea pe care o citam mai devreme, Handzeichnungen, mai multe nuvele au aceeași caracteristică a durerii exasperate: Die Blutbuche (Sângerul), povestea tristă a unei prințese care preferă să se sinucidă decât să cedeze iubirii pentru fermecătorul prieten al soțului ei tiranic și brutal; Mondnacht, fata ftizică și muribundă zărită într-o noapte într-o gondolă neagră, pe canalele Veneției. Aș alege două, care nu sunt mai patetice, dar sunt mai întinse și mai temeinic analizate. Meerweibchen (Sirena) este o Carmen a
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Disidența nu era complet absentă în această țară, unde rarii protestatari declarați erau apărați doar de atenția pe care le-o acorda mass-media occidentală. Chiar în sînul PC, un anumit număr de conducători a început să se îndepărteze de puterea tiranică a lui Ceaușescu și de politica sa catastrofală pentru poporul român, supus unei raționalizări drastice, încălcărilor repetate a drepturilor omului și distrugerii unor sate întregi. Cu toate acestea, în timpul Congresului partidului de la sfîrșitul lui noiembrie, Ceaușescu este reales triumfal în
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
sunt atîtea entități mai prietenoase... Cartea a 8-a din Republica lui Platon descrie bine trecerea de la democrație la tiranie, ca un proces de dezintegrare atît individuală cît și socială. Iar rădăcinile tiraniei sunt în democrație, cum le vedem. "Omul tiranic și statul tiranic nu sunt decît produsele finite ale unei degenerări progresive care începe atunci cînd ambiția uzurpă democrația" (Platon, op.cit). Deci sunt și lucruri mai rele decît rațiunea, cum ar fi ambiția, orgoliul, invidia și multe altele. Se
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
mai prietenoase... Cartea a 8-a din Republica lui Platon descrie bine trecerea de la democrație la tiranie, ca un proces de dezintegrare atît individuală cît și socială. Iar rădăcinile tiraniei sunt în democrație, cum le vedem. "Omul tiranic și statul tiranic nu sunt decît produsele finite ale unei degenerări progresive care începe atunci cînd ambiția uzurpă democrația" (Platon, op.cit). Deci sunt și lucruri mai rele decît rațiunea, cum ar fi ambiția, orgoliul, invidia și multe altele. Se văd în jur
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
și îl conduce! Cineva îmi ordonă toate actele, toate mișcările, toate gândurile". Discuția cu călugărul de pe muntele Saint Michel devine, din această perspectivă, dureros de actuală (15 august): "Așadar, Invizibilii există". Are loc și o evadare, curmată însă efemer de tiranica entitate (16 august): "Am simțit că eram deodată liber și că el era departe". Eroul vrea să fugă la gară, să ia trenul, spre a-și pierde definitiv urma, însă se trezește poruncindu-i vizitiului să-l conducă acasă: Mă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
variată a lui Negruzzi și, mai ales, cum o vor raporta la scrierile altor prozatori mai vechi sau mai noi; certă rămâne plasarea în centrul ei, grație atât consistenței, cât influenței, a nuvelei istorice Alexandru Lăpușneanul, simultan studiu de patologie tiranică și investigație narativ-psihologică a unui personaj nimbat de propriul penchant spre sadism. 2.2.2. Naturalismul visceral. O făclie de Paște de I.L. Caragiale Devastator de sarcasticul Caragiale nu putea, desigur, rata ocazia de a se încerca nu numai în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
țigănci de Mircea Eliade. Ce pot spune în câteva fraze despre această poezie decât că impresionează prin decizia cu care pune în joc, în jocul ei, existența. Cu inflexiuni din Bacovia și din Urmuz (acestea sunt umbrele tutelare, dar deloc tiranice), Cristian Popescu se arată gata să-și joace nu numai prezentul, dar și trecutul, nu numai biografia, ci și genealogia, să se despartă, adică să demitizeze figura mamei, amintirea tatălui etc., cu o detașare de-a dreptul terifiantă pe alocuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
universurile utopice, descrise în multe dintre cărțile sale) la o lume complet ieșită din canoanele clasice. Propovăduia amorul liber și îndemna la abolirea sentimentelor religioase. A încercat să pună în practică asemenea convingeri (de un radicalism absurd pînă la urmă, tiranic el însuși prin revers!) în viața personală. Se căsătorește mai întîi cu verișoara Isabel Mary Wells (din mărturisitul impuls obsesional-voluptuos al sexului incestuos!), iar, după ceva timp, cu o studentă de-a sa, Amy Catherine Robbins (cunoscută drept Jane), pe
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a intra în legătură cu ele și a le oferi ajutorul. Între toate acțiunile lor de penetrare a misterului, se disting invitația celor patru surori rămase, într-o seară, la dans (după îndelungi tratative cu domnul Lisbon și, indirect, se presupune, cu tiranica mamă) și legătura amoroasă clandestină, pe care Trip Fontaine (efebul grupului) o are cu Lux (ultra-senzuala fiică a familiei Lisbon). Nici una dintre aceste "punți" către miezul enigmei din casa Lisbon nu duce însă la o limpezire a confuziei, ci, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
orwelliană, dar interac țiunea genuină dintre cele două narațiuni se petrece pe un palier mai degrabă metatextual. E vorba despre planul semnificației ultime din alegoria lui Haruki Murakami. Orwell, se știe, imaginează un univers concentraționar, unde maleficul Big Brother controlează tiranic destinele tuturor. Aparent, în 19Q4, un astfel de control psihedelic lipsește. Lipsește și cea mai neînsemnată aluzie la sistemul totalitar, anihilat dictatorial. Sîntem confruntați, dimpotri vă, cu imaginea societății nipone contemporane, cu între gul ei set de libertăți și practici
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
celor mai rafinați memorialiști români postbelici"15. Un alt argument în favoarea literarității Jurnalului e oferit de răspunsul lui Steinhardt la o întrebare adresată de același Zaharia Sângeorzan. Monahul de la Rohia mărturisește: "Imaginația e poarta pe care putem ieși din țarcul tiranicelor dezamăgiri și eșecuri. Scriindu-mi memoriile îmi îngăduiam să răpesc realității ceva din absurdul și nemernicia și sordidul ei; o refăceam nițel, nu mințind propriu-zis, ci corectând ce mi se părea din cale-afară de vrăjmaș dreptății minimale: din nevoia, mai
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Jurnalul fericirii nu e doar un jurnal de transcriere a unor experiențe personale, e un jurnal de idei... A.S. Totuși Steinhardt mărturisește în Monahul de la Rohia răspunde la 365 de întrebări: "Imaginația e poarta pe care putem ieși din țarcul tiranicelor dezamăgiri și eșecuri. Scriindu-mi memoriile îmi îngăduiam să răpesc realității ceva din absurdul și nemernicia și sordidul ei; o refăceam nițel, nu mințind propriu-zis, ci corectând ce mi se părea din cale-afară de vrăjmaș dreptății minimale: din nevoia, mai
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de propria umbră, tot atât de lipsită de sens ar fi eliberarea chirurgului de greutatea misiunii sale. Această realitate funcționează de când există chirurgia și este mai riguroasă decât în orice ramură a practicii medicale. Eșecurile nu sunt admise, iar răspunderea devine din ce în ce mai tiranică și se plasează deasupra responsabilității din orice altă profesie, dacă avem în vedere competența, seriozitatea și conștiinciozitatea. Evoluția științei în chirurgie nu exclude elementul personal, originalitatea, caracteristicile biologice ale pacientului, evoluțiile imprevizibile. Prestigiul chirurgului nu este asigurat numai de o
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
rămâne totuși una puțin răspândită, putin comentată. C. Bogdan Duică dă în anii '20 prima cronologie corectă a publicării poeziilor, cronologie externă atestată prin tipărire, iar nu prin deducție, după manuscrise. Ibrăileanu inițiază studiul postumelor, intervențiile sale frisonant-polemice vizând modelele tiranice gen Maiorescu, Scurtu. După ediția sa din 1930, celebră și foarte comentată va fi ediția de lux din 1941. Pledând pentru unificarea limbii poemelor eminesciene în direcția formelor literare, spre care tindea însuși Poetul, ediția Ibrăileanu este neliniștitoare atât prin
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
să se familiarizeze cu doctrinele politice ale vremii. Ideile legate de Revoluția Franceză se vor dovedi deosebit de atrăgătoare pentru niște indivizi care se simțeau oprimați și strînși în chingi de sistemul otoman sau considerau că guvernul lor era înapoiat și tiranic. Cei care nu reușeau în întreprinderile lor erau cel mai probabil să fie atrași de ideologia revoluționară. Unii dintre liderii mișcărilor de eliberare națională erau direct afectați de originea lor comercială, fie ca membri ai comunităților de negustori care se
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]