885 matches
-
dacă n-ar fi existat descurajarea de după trezirea ratată a Persiei, n-ar fi acceptat niciodată să mă urmeze. Aveam ambiția de a reconstitui În jurul ei o lume Încă și mai feerică decât aceea pe care trebuise s-o părăsească. Titanicul Îmi slujea de minune planurile. Părea conceput pentru oameni dornici să regăsească, În palatul plutitor, cele mai somptuoase distracții de pe țărm, ca și anumite Încântări ale Orientului: o baie turcească la fel de Înclinată spre trândăveală ca și cele de la Istanbul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sau Cairo, verande Împodobite cu palmieri și, În sala de gimnastică, Între bara fixă și cal, o cămilă electrică, menită să-i insufle călărețului, la simpla apăsare a unui buton miraculos, senzațiile săltărețe ale unei călătorii prin deșert. Dar, explorând Titanicul, nu căutam numai să-i descoperim exotismul. Ni se Întâmpla să ne dedăm și unor plăceri pur europene, să degustăm stridii, apoi un soté de pui à la lyonnaise, specialitatea maestrului bucătar Proctor, stropit cu un Cos-d’Estournel 1887, ascultând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
apărăm de frig. Sufla un vânt Înghețat, Împiedicându-ne să ascultăm aria pe care o cânta Încă orchestra pachebotului. Cu toate acestea, când ne-am oprit, la o distanță care mi se părea suficientă, adevărul ne apăru dintr-odată cu limpezime: Titanicul se apleca vădit spre prora, Încetul cu Încetul luminile-i slăbeau. Eram cu toții uluiți, amuțiți. Deodată, o chemare, aceea a unui bărbat care Înota; am manevrat barca de salvare astfel Încât să mă Îndrept spre el; Șirin și o altă pasageră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o altă pasageră mă ajutară să-l ridic la bord. În curând, alți naufragiați ne-au făcut, la rândul lor, semn și ne-am dus să-i scoatem din apă. În vreme ce eram absorbiți de această misiune, Șirin scoase un țipăt: Titanicul se găsea acum În poziție verticală, luminile i se estompaseră. A rămas așa timp de cinci minute interminabile, apoi, cu solemnitate, se afundă spre destinul său. Soarele zilei de 15 aprilie ne surprinse Întinși, epuizați, Înconjurați de fețe compătimitoare. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
zilei de 15 aprilie ne surprinse Întinși, epuizați, Înconjurați de fețe compătimitoare. Ne aflam la bordul navei Carpathia, care, la primirea unui mesaj disperat de ajutor, venise În mare grabă ca să salveze naufragiații. Șirin stătea tăcută alături de mine. De când văzuserăm Titanicul scufundându-se, nu mai rostise nici un cuvânt, și privirea ei mă evita. Aș fi vrut s-o zgâlțâi, să-i aduc aminte că avusesem parte de un miracol, că majoritatea pasagerilor pieriseră, că existau pe puntea aceea, În jurul nostru, femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
locul unde mă lăsase, ca să mă poată regăsi. Și am așteptat. Un ceas. Două ceasuri. Încetul cu Încetul, cheiul se goli. Unde s-o caut? În primul rând, m-am dus la biroul companiei White Star, societatea căreia Îi aparținea Titanicul. Apoi am făcut turul hotelurilor În care fuseseră găzduiți peste noapte naufragiații. Dar nici urmă de soția mea. M-am Întors pe chei. Era pustiu. Atunci m-am hotărât să mă Îndrept spre singurul loc a cărui adresă o cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
schimbaserăm o lungă sărutare. Ca să-i prind chipul În mâini, așezasem Manuscrisul pe un loc plat, pe o bornă de amarare. Când Îl zărise, Șirin izbucnise În râs, se Îndepărtase, apoi, cu un gest teatral, aruncase spre cer: — Rubaiatele pe Titanic! Floarea Orientului purtată de giuvaerul Occidentului! Khayyam, dac-ai vedea ce clipă minunată ni s-a dat să trăim! De introdus harta scanatăș mai jos, traducerea denumirilor: Principalele locuri menționate În Samarkand Frontierele indicate sunt cele din anul 1912 MAREA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
violonist, sau flautist, sau trompetist, va veni să se așeze pe același scaun, poate cu un alt șaman făcând gesturi cu bețișorul pentru a convoca sunetele la conspirația muzicală, viața e o orchestră care cântă continuu, acordată, dezacordată, un pachebot titanic care se scufundă mereu și mereu revine la suprafață, și atunci moartea se gândi că nu ar mai avea ce să facă dacă vaporul scufundat nu ar mai putea urca niciodată cântând acel cânt evocativ al apelor scurgându-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
venit și altcuiva. Variantă. Tu ești un autor, Încă nu știi cât de mare, cea pe care o iubeai te-a trădat, pentru tine viața nu mai are sens și Într-o bună zi, ca să uiți, faci o călătorie cu Titanicul și naufragiezi În mările sudului, te culege (ca unic supraviețuitor) o pirogă de indigeni și Îți petreci ani mulți neștiut de nimeni, pe o insulă locuită numai de papuași, cu fete care-ți cântă cântece de dor intens, zbuciumându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Bossulică, rămâne cu fata! Cu femeia publică! Cu femeia-femeilor! Cu draga lui! Cu Cocuța-puicuța, băi! Nici o poveste n-a fost mai de jale, Decât povestea Bossului și a Prințesei sale!" Lancelot de la mahala! Sosia lui Tristan de la Belvedere! Othelo de pe Titanic! Hei-hei! A ta e, Bossule! A ta! A ta! A ta! Numai a ta! Da-da-da-daaa! Dumnezeu nu există! Nu există! Nu existăăă...!! zbiară și Vierme din senin, isteric. Arză-o-ar focu' s-o arză, de lume ticăloasă și nenorocită
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Asia și se va fi prăbușit de cealaltă parte, ca o stâncă, în bazinul Atlanticului, revărsând un alt tsunami năprasnic, cel de grație, către orizontul diametral opus, al globului pământesc! Îți închipui, tu, prietene, ce fanfare, ce sindrofii, ce catastrofe titanice, minunate, mărețe, extraordinare, groaznice, se-apropie, de să te ștergi undeva, cu toate producțiile americănești futăcioase, de la Hollywood, în fața lor? Prostit, Fratele mai că uitase să răsufle. Ha, ha, ha, ha, ha...! Te-am păcălit! Te-am luat! Ce ți-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
butoane. Pornim! Cu botul spre cer, în accelerație constantă, remorcherul făcu brusc un salt înainte. Pe măsură ce câștiga altitudine, curenți atmosferici puternici băteau tot mai tare în acest cocon metalic fără să-l devieze de pe traiectorie nici să-i zădărnicească eforturile titanice. Lambert se uită țintă la un anumit indicator. ― Un kilometru altitudine. Ascensiunea continuă, inserție orbitală în cinci virgulă trei două minute! Dacă ne menținem fără probleme până acolo, se gândi ea. ― Pare corect, murmură Dallas urmărind două linii de; extensie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de pe scara cealaltă. Fiecare, mi se pare acum, era interesant în felul lui. Paul mânca smoală și sugea burta fluturilor zicând că au miere. Frati-su, Vova, era cuminte și rușinos, dar avea mania de-a povesti oricui despre vaporul Titanic, care, zicea el, era mai înalt decât trei blocuri puse unul peste altul și avea o mie de elice. Mimi creștea un arici și colecționa cutii de țigări străine, unele făcute din plastic subțire. Era cei mai mare dintre noi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
transcendente, dar și chemarea ancestrală pe care aceste energii o proiectează spre paradigma ființei omenești. Răspunzând unei astfel de chemări survenite dinspre absolut, omul evocă implorator nu doar transcendența, ci și repoziționarea sa întru transcendență. Acest pas resurecționar este un titanic avânt metafizic în care omul dobândește noblețe atemporală, iar transcendența se relevă ca demiurgie activă. Cuprins Sacrificiul sinelui în ascensiunea mistică / 11 Demonizarea eului și introspecția eșuată / 41 Asumarea transcendenței în metamorfozele suferinței / 61 Ipostaza ontică a reculegerii în templu
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
trăirii întru ascensiunea mistică impune saltul ontic peste complexitatea epuizantă a mundanului ca dimensiune cuprinsă în cadrele grosierului imanent. Cel dăruit acestei escaladări luminate teofanic dinspre piscurile transcendenței nu-și poate urma pasul vertical decât întru sacrificiul sinelui ca jertfă titanică și alogică aprinsă pe ancestralul rug al iubirii de celălalt. În acest context, nu se relevă experiența ascensiunii mistice, poate mai presus de cea a creației artistice și a Erosului, drept proiecție ce învecinează cu transcendența integrând, ulterior, conștiința activității
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sfâșieri ce-i retrage propria individualitate din peisajul dimensiunii și interconexiunilor sociale. Mai mult, în interioritatea lui survine nu numai aspirația desprinderii de cetate alături de valorizările sociale prezente chiar în afara acesteia dar și năzuința evoluției spre înaltul transcendent prin depășirea titanică a imanentului. Aici nu este vizat un raport secvențial, din când în când, cu sferele transcendentului, o serie de proiecții reversibile spre acesta. Se intenționează o aderare ontică deplină la tensiunea lui, o mutație substanțială ce impune asumarea extremă a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
acestora este trăirea mistică ce și-a atins piscurile propriei ascendențe spre absolutul transcendent. Sacrificiul întru suferința jertfirii de sine este gestul abisal în care dragostea autentică se revarsă într-un flux de pace a sfințeniei. Cel care, printr-un titanic efort, și-a eliberat conștiința din imanent proiectând-o neoprit mereu mai aproape de finalitatea transcendentă depășește faza renunțării și poate să se lase pătruns de cea a sacrificiului. Astfel, corporalitatea la care a renunțat, pe care a exilat-o în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
nedrept iată termenii extremi din ciocnirea cărora dar și sub semnul coexistenței lor bizare survin dramele sufletului ce-și consumă energia incandescentă numai dinspre și întru spirit neasumându-și trupul ca intermediar dar înfierându-l dureros cu cicatricea unor convulsii titanice. Există multiple situații ontice când asemenea drame survin dezvoltând peste destinul unei individualități umane suflul lor devastator. Astfel, unul dintre cele mai elocvente contexte evocate aici drept sol fertil pentru aceste suferințe de ordin spiritual îl reprezintă fenomenul înstrăinării sau
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sfâșierea ascuțită ce sfredelește dinspre trup spre spirit ca durere a corporalității, cel damnat la calvarul deficiențelor și incompletitudinii trupești sau conștiința apăsată dramatic de tragediile spiritului trei ipostaze în care ființa umană este retopită metafizic în lavele unor încercări titanice dobândind putința saltului întru profunzime spre energiile întemeietoare. Aceste energii sunt asumate de suferind drept prezența abisală ce învăluie imanentul ca fundament și finalitate nerelative, ca repere ireversibile ce mărginesc și încadrează prin forța pulsativă a nesfârșirii lor. Spre ele
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
n-ai parte?!? Și că, într-un așa context, Funeralii fericite, de Adrian Lustig, m-a fericit prin colecția sa de gaguri șampanizate (împletind comicul de replică și situație cu cel de caracter, într-un savuros amestec de Amălie Poulain, Titanic vals și Două loturi)!? Văzând că astfel de crize mă încearcă periodic, mi-am spus că, poate, la urma urmei răul o fi, în egală măsură, și înlăuntrul așteptărilor mele. În ce-ul care se îndreaptă somnambulic spre dizgrațiosul hipnotizant
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Mara, Vitoria Lipan, Fefeleaga, chiar și Chirița - sau, în special, figurile purității și (dăruirii) feciorelnice mai mult sau mai puțin senzuale (Adela, Olguța, Monica, Sașa Comăneșteanu, Lina, Ana lui Manole, Otilia, Maitreyi, Ana lui Ianke, Tincuța lui Scatiu, Gena din Titanic Vals, Haia Sanis, Carmen din Ciuta, Tofana din Patima roșie, Corina din Jocul de-a vacanța, Borivoje din De la noi la Cladova ș.a.) cu câteva (e drept, teribile) Nona, Daria, Ivanca, Rusoaica? Sigur, la soții, sau amante, impetuoase, pline de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și-i povesti tot ce voia să afle despre călătoria lor, despre cununie, despre tot. În sfîrșit, cînd ea credea că totul s-a terminat, Susana o Întrebă dacă serba ziua de nume a lui Julius. Susan făcu un efort titanic pentru a-și aminti, a surprinde și a exprima În cuvinte modul de a gîndi al verișoarei sale: „Nu, Îi răspunse; cred că e Încă prea devreme pentru a organiza petreceri acasă; chiar dacă e vorba de copii“. — Desigur! Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aceeași seară, Înainte de masă, anunță pe toată lumea că se hotărîse să joace golf și că voia să se Înscrie În club, În timp ce Juan Lucas Îi făcea semn unuia dintre prietenii lui pentru a-i atrage atenția că Lastarria făcea eforturi titanice să se țină cît mai drept, abia le ajungea pînă la umăr, bietul de el. Cu puțin Înainte de a se aduce mîncarea (Nilda era extrem de jignită, fiindcă pentru aceste petreceri comandau totul la hotelul Bolivar), Începu să se țină scai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
este mai mult decât o muzică - dilatată și mare -, el devine un mesaj personal, o atitudine și o gândire filozofică, o viziune subiectivă sau individuală asupra lumii. Este limbajul optimismului fantazat al lui Haydn, a inocenței lui Mozart, a furiei titanice a lui Beethoven, a ceremonialismului convins al lui Cherubini sau a melancolicelor solilocuri ale unor romantici, îndeosebi germani. Simfonismul este triumful muzicii absolute, iar atunci când se asociază unor texte sacre sau profane, acestea sunt forțate sau mutilate. În simfonism, muzica
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
o înmână tăcut lui Enro. Gosseyn urmărea fața dictatorului. Posibilitățile acestei situații se măreau cu fiecare clipă. Trebuia să fie vorba de angajamentul menționat de Patricia Hardie și Crang, nouă sute de mii de nave de război aeriene ducând o bătălie titanică în al șaselea decant. Decant? Medită cu o însuflețire confuză. Galaxia are forma unei roți imense - o împărțiseră în decanți. Mai erau și alte metode pentru reperarea latitudinii și longitudinii planetelor și stelelor, bineânțeles, dar... Enro înapoie hârtia consilierului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]