941 matches
-
interprétation de la phrase " Nisipuri prind să fiarbă. " (littéralement : Le sable se met à bouillir. "), interprétation opérée pour des raisons prosodiques. A treia zi și-a-nchis cosciugul ochilor de foc. Era acoperit cu promoroaca și-amurgul cobora din sunetul de toaca. Neispravit rămase fluierul de șoc. (Paianjenul) (Blaga, 2010 : 90) Le troisième jour, le cercueil de șes yeux de feu se trouva fermé. Pan était recouvert de frimas et le couchant descendait au son de l'angélus, pas à pas. La
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
rime embrassée.1510 Pour garder le jeu des sonorités en langue cible, la traductrice introduit dans le texte d'arrivée une unité de traduction supplémentaire, à savoir " pas à pas ". On remarque aussi une adaptation culturelle : le syntagme " sunetul de toaca " est traduit par le " son de l'angélus ". Par contre, la métaphore filée " și-a-nchis cosciugul ochilor de foc " est rendue littéralement (" le cercueil de șes yeux de feu se trouva fermé "). Binecuvânt pâinea și luna. Ziua trăiesc împrăștiat
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
aux rigueurs du milieu cible : par exemple, le terme " prescura " est traduit par " du pain bénit " (Ursul cu crin/L'ours au lys) (Miclău, 1978 : 395). Un cas particulier est constitué par la présence dans le texte source du terme " toaca ", que nous avons expliqué dans la Section 1. 1. 2. 2. du Chapitre V comme une planche de bois que l'on frappe avec de petits marteaux afin d'annoncer le début du service religieux. Leș traducteurs adaptent le rituel
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
on frappe avec de petits marteaux afin d'annoncer le début du service religieux. Leș traducteurs adaptent le rituel orthodoxe à l'usage catholique, de manière que l'image soit transférée dans un plan plus abstrait en français : " sunetul de toaca " devient " l'angélus " (V. Paianjenul/L'araignée) (Miclău, 1978 : 247) ; le syntagme " clopot de vecerne " est traduit par " le tintement de l'angélus " (III. Umbră/III. L'ombre) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 113) ou, à l'aide d'une explicitation, par " [le
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
III. Umbră/III. L'ombre) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 113) ou, à l'aide d'une explicitation, par " [le] tintement grêle qui annonce leș vêpres " (III. L'ombre) (Poncet, 1996 : 84). Par contre, la traduction de la métaphore " [...] foile de ulm/răstălmăcesc o toaca " par " leș feuille des ormes/parfont le bruit des planches liturgiques " (III. Umbră/III. L'ombre) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 113) est maladroite, surtout și on la compare avec la version infiniment plus poétique de Paul Miclău : " et leș feuilles d'orme
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de Paul Miclău, op. cît., p. 319. V. l'Annexe 2. 1367 Voir le Chapitre III. 1368 V. http://dexonline.ro/definiție/r%C4%83st%C4%83lm%C4%83ci, consulté le 9 avril 2011. 1369 V. http://dexonline.ro/definiție/toaca, consulté le 2 juin 2011. 1370 V. http://www.linternaute.com/dictionnaire/fr/definition/angelus/, consulté le 2 marș 2011. 1371 Paul Miclău, " Avant-propos du traducteur (La transposition de la poésie de Lucian Blaga en français) ", în Lucian Blaga, volume bilingue
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
este slavon-opera celui rău (diabolus), iartă (iertare), are mustrare de cuget, de conștiință, ajunează (ajun, ajunare), postește-postul este slavon-dar fruptul latin, blăstămul se împărtășește, cunună (nuntă), mire, cumătru, înmormântează, mormânt, cimitir-țintirim, în Moldova-altar (popular, oltar), sfânta masă, antimisul, clopotul (slavon), toaca (italian). Sărbătorile (latinul "servatoria") sunt latine, în general, dar Crăciunul provine din creationem și (sau) calationem, păresimi (Paștile), Învierea, Înălțarea, dar Rusaliile (slav), sfinții (slav), iar colindele sunt latine, de la calendar, îngerii (angelus)-latin, dascăl și călugăr (grecesc), Bobotează, Bunavestire
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cel din Candori la senzualele Rada și Tinca, ori „Fătălăul”, cu ambiguitatea lui anatomică, altfel, „tâlhar de drumul mare”, sau revoltatul Ion Ion, mortul cu lumina satului în ochii deschiși, narativitatea mulată pe tipare folclorice (Pui de găi..., Ucigă-l toaca), sugestia de mișcare, oralitatea și culoarea limbajului compun nu numai o imagine a închisorii ca „lume”, cu atmosfera ei distinctă, ci și un fel de mare metaforă, de ansamblu, a amestecului uman, a versatilității și a travestirii menite să înșele
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
v-aș mai spune Ce nimănui în minte nu-i vine din senin. DRAGUL (Plecîndu-se să-i sărute fruntea, încet) Bodei, să vii pe-aicea, dar nu răspunde [-acuma], Să nu ieie [ei] seama... (Tare) D-acum, boieri, plecați. (Sună toaca și clopotele. Dragul își scoate coroana, Bogdan o închide, Toți își unesc (falten) mînile spre rugăciune. În urmă iese toți, afară de DRAGUL și BOGDAN) [SCENA III] DRAGUL, BOGDAN DRAGUL (privind la Bogdan, vorbește singur ) Să-mi ospătez vederea cu arătarea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dimpreună cu el viața mea. O! de-ai putea tu să vezi în sufletul meu! Ce pustiu, ce negru, ce rece! 2257 [2Cînd cimitirul doarme și crucile veghează Când pintre ele buhe tipînd poetizează Și-n clopotnița veche de stâlpi toaca izbește, Când sufletu-unui demon cu vântul lui trezește Arama amorțită... biserica-n ruină Stă ca o cuvioasă pustie și bătrână Și prin ferestre sparte, ca pintre ochi de nori, Trece-o suflare sfântă cu aripe răcori, Când intri înăuntru și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Și-n creieri se-nsenină... O, vis absurd dar dulce... când moarta nebunie Înfige ochii-i palizi în mintea ta pustie. ]2 2254 Când cimitirul doarme și crucile veghează Când cobii pintre ele țipând poetizează Și-n clopotnița veche de stâlpi toaca izbește, Când sufletu-unui demon cu vântul lui trezește Arama amorțită... Biserica-n ruină Stă ca o cuvioasă pustie și bătrână Și prin ferestre sparte, ca printre ochi de nori, Trece-o suflare sfântă cu aripe răcori. Când intri în năuntru
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Între cultura unui popor pricepem suma întregei sale vieți spirituale, aspirațiunile și făptuirile sale în artă și știință, moravurile și obicinuințele sale, și gradul de cultură al poporului se măsură parte după numărul și valoarea productelor vieții spirituale și a toatei activități interne, parte după numărul aproximativ al tuturor acelora cari au dat naștere acestor producte și al acelora cari au merite întru producerea și conservarea culturei publice. Individele acestea însă pe cari-i reprezintă cultura publică generală și cari-au
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
învață ce trebuie să facă. Noe se duce la primul copac pe care l-a folosit la construcție (de regulă un paltin), face din el o scândură și două ciocănele și începe a toca la rădăcina lui. „A luat Noe toaca corabiei și a început a toca ; și au început a se aduna lemnele, una câte una, și a se așeza fiecare la locul lor, până ce s-a făcut corabia întreagă, întocmai cum fusese și mai înainte” (3, p. 129). De
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
toca ; și au început a se aduna lemnele, una câte una, și a se așeza fiecare la locul lor, până ce s-a făcut corabia întreagă, întocmai cum fusese și mai înainte” (3, p. 129). De atunci ar fi pe lume toaca, de atunci se face ea din paltin și tot de atunci fuge dracul de ea (vezi apelativul „ucigă-l toaca”) (3, p. 130). Este evident faptul că, față de varianta biblică, acest episod este inedit (99). Sursa lui este o legendă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
s-a făcut corabia întreagă, întocmai cum fusese și mai înainte” (3, p. 129). De atunci ar fi pe lume toaca, de atunci se face ea din paltin și tot de atunci fuge dracul de ea (vezi apelativul „ucigă-l toaca”) (3, p. 130). Este evident faptul că, față de varianta biblică, acest episod este inedit (99). Sursa lui este o legendă apocrifă care apare, de exemplu, într-o redactare târzie în limba rusă a Revelațiilor lui Pseudo- Methodius din Patara (42
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
publicate de Victor Brătulescu și din cele inedite, rămase în arhiva sa (32), se pot vedea următoarele elemente. Arca este reprezentată în forma „clasică” de casă pluti- toare. În fața ei, stând în picioare, Noe lovește cu două ciocănele într-o toacă agățată de peretele arcei. Așa cum am arătat, inscripția care însoțea imaginea este astăzi ilizibilă, dar din fotografiile realizate în 1938 se poate descifra următorul text : „CÎND AU BĂTUT NOE TOACA ȘI S-AU FĂCUT... KORABIA” (32). Nu ARCA, ci KORABIA
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
stând în picioare, Noe lovește cu două ciocănele într-o toacă agățată de peretele arcei. Așa cum am arătat, inscripția care însoțea imaginea este astăzi ilizibilă, dar din fotografiile realizate în 1938 se poate descifra următorul text : „CÎND AU BĂTUT NOE TOACA ȘI S-AU FĂCUT... KORABIA” (32). Nu ARCA, ci KORABIA, cum este de regulă numită ambarcațiunea diluviană în inscripțiile picturilor murale ale altor ctitorii de lemn din Maramureș (vezi biserica din Rozavlea, naos). Dar cea mai veche atestare documentară a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în jurul cărora se vehiculau astfel de legende); - stihia distructivă; - surparea mănăstirii; - gestul magic al sacrificiului. - meșterul tâmplar (Noe); - Dumnezeu, care comandă construirea arcei; - arca (cu polisimbolismul ei: casă, cetate, templu, „pod peste ape”); - diavolul; - dezmembrarea arcei; - gestul magic al baterii toacei. Dacă ipoteza mea este corectă, putem redeschide dosarul problemei celei mai vechi atestări documentare a unei legende, având ca motiv epic central năruirea construcției. Luând ca punct de pornire celebra baladă Negru Vodă și Manoli sau Monastirea Argeșului, publicată în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
scoată pe dracu ;/ cin’ te-a bătut/ cu nuiele de alun/ să-l scoți pe nebun/ să se ducă/ nălucă” (47, p. 175). Ridicarea unei coloane a cerului, bătutul cu nuiaua de alun („nașul șarpelui”) sau de paltin, bătutul în toaca din lemn de paltin etc. sunt toate gesturi rituale apotropaice ; demonii sunt exilați sub pământ sau în „pustie”, în zona necosmizată, „unde popa nu toacă,/ unde fata nu joacă,/ unde-n răscruce/ nu e stâlp să urce” (47, p. 178
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
38, p. 49 ; 36, vezi harta) și, pe de altă parte, o bogată atestare a unei alte teme, cea a întemeierii construcției pe locul și din lemnul unui copac din care au fost alungate, pe cale magică, duhurile malefice (103). 5. Toaca lui Noe și Toaca lui Dumnezeu Obiceiul de a bate toaca este, probabil, precreștin. El a fost preluat și încorporat ceremonialului creștin-ortodox în exclusivitate, fiind complet necunoscut la catolici. În limbile vest-europene nici nu există termeni care să desemneze acest
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vezi harta) și, pe de altă parte, o bogată atestare a unei alte teme, cea a întemeierii construcției pe locul și din lemnul unui copac din care au fost alungate, pe cale magică, duhurile malefice (103). 5. Toaca lui Noe și Toaca lui Dumnezeu Obiceiul de a bate toaca este, probabil, precreștin. El a fost preluat și încorporat ceremonialului creștin-ortodox în exclusivitate, fiind complet necunoscut la catolici. În limbile vest-europene nici nu există termeni care să desemneze acest instrument. La jumătatea secolului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o bogată atestare a unei alte teme, cea a întemeierii construcției pe locul și din lemnul unui copac din care au fost alungate, pe cale magică, duhurile malefice (103). 5. Toaca lui Noe și Toaca lui Dumnezeu Obiceiul de a bate toaca este, probabil, precreștin. El a fost preluat și încorporat ceremonialului creștin-ortodox în exclusivitate, fiind complet necunoscut la catolici. În limbile vest-europene nici nu există termeni care să desemneze acest instrument. La jumătatea secolului al XVII-lea, arhiepiscopul catolic Marcus Bandinus
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în lemn” era aceea de a alunga/răpune duhurile rele, în cazul nostru, cele care se opun creației, cele care aduc în stare de ruină (Haos) o construcție ordonată (Cosmos). Am văzut că, în legendele românești ale potopului, Noe face toaca din primul copac (folosit) sau, mai simplu, lovește cu toporul în primul copac : „Noe, mergând la acel [prim] copac, a bătut cu toporul într-însul și [...] mergând la corabie a văzut-o întreagă” (3, p. 126). Conotațiile magico-simbolice ale primului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
s-a apucat de lucru într-o pădure, departe, unde a găsit un copac din care și-a închipurluit [= înjghebat] tot lemnul [pentru arcă]” (3, p. 128). În acest ultim caz pare a fi vorba de o luntre monoxilă, iar toaca și arca, unul și același trunchi scobit de copac (46). Imposibilitatea de a realiza practic toată construcția din lemnul unui singur copac consacrat a dus la o rezolvare simbolică : „lemnul sfânt” (hagia xila - este chiar numele grecesc al toacei) era
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
iar toaca și arca, unul și același trunchi scobit de copac (46). Imposibilitatea de a realiza practic toată construcția din lemnul unui singur copac consacrat a dus la o rezolvare simbolică : „lemnul sfânt” (hagia xila - este chiar numele grecesc al toacei) era încorporat în „centrul de greutate” al construcției : vatra satului, talpa casei, altarul bisericii, carena corăbiei etc. „Coloana cerului, fixată în vatra satului - notează Romulus Vulcănescu - hotărnicea în perioada feudală, ca altădată în comuna primitivă, prin așa-zișii «stâlpi sfinți
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]