816 matches
-
din piele de șarpe, apoi porni la drum. Cum mergea ea așa, singură, o apucă urâtul și începu să cânte. Avea Lia o voce, cum nici o pasăre nu avea, dulce, caldă și plină de dor. Merse cântând până i se toci prima pereche de încălțări de fier. Când se așeză să încalțe a doua pereche, văzu că puțin în urma ei se oprise o vietate mică cu cap de iepure, corp de om și coadă de veveriță. Fără să o ia în
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
încalțe a doua pereche, văzu că puțin în urma ei se oprise o vietate mică cu cap de iepure, corp de om și coadă de veveriță. Fără să o ia în seamă, Lia porni din nou la drum cântând. Când se toci și a doua pereche de încălțări din fier, se opri să le înlocuiască și văzu din nou arătarea cea ciudată oprită puțin în urma ei. - Hei, mă urmărești? Speriată, arătarea o luă la fugă. Lia încălță a treia pereche de fier
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
se opri să le înlocuiască și văzu din nou arătarea cea ciudată oprită puțin în urma ei. - Hei, mă urmărești? Speriată, arătarea o luă la fugă. Lia încălță a treia pereche de fier și își continuă drumul cântând. Abia când se tociră și cele din urmă încălțări din fier fata ajunse în împărăția animalelor. Dădu să încalțe prima pereche de încălțări din lemn când văzu ceva mai în urmă arătarea cu cap de iepure, urmărindu-i atentă fiecare mișcare. - Vino, dacă vrei
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
rămas bun de la mort și moș Ion nu e un mort oarecare. A fost un om de seamă. Copiii și nepoții lui, toți au ajuns înstăriți. Trebuie să-i facă o înmormântare pe măsură. Băă, n-aujici? A sărit și Paliul, Toci au treabă, sunt ocupaci. Înainte șă moară, a vorbit cu ei tataia, la telefon. Toci au șpus: „Avem treabă, mai așteaptă!” și tataia le-a șpus: „Șcujaci, că mor!” Dacă-i așa, murmură Rada, ce să facem? Îl îngropăm mâine
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
om de seamă. Copiii și nepoții lui, toți au ajuns înstăriți. Trebuie să-i facă o înmormântare pe măsură. Băă, n-aujici? A sărit și Paliul, Toci au treabă, sunt ocupaci. Înainte șă moară, a vorbit cu ei tataia, la telefon. Toci au șpus: „Avem treabă, mai așteaptă!” și tataia le-a șpus: „Șcujaci, că mor!” Dacă-i așa, murmură Rada, ce să facem? Îl îngropăm mâine, că se împute ș-așteptăm degeaba. A doua zi, părintele Bărbuță gâfâia urcând cu greu
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
spre luna,aleargă spre stele, Străbate munții ,câmpie și mare, Străbate viața ,iubirea,tristețile grele, Străbate ziua și al nopții tainic umăr, Calul sălbatic,e anul ce-l număr! Aleargă prin lume,aleargă nebun, Copita oțelita nu i se mai tocește, El n-are cărare,nu are nici drum, Își deschide aripi ,cănd somnul domnește, Doar glasul inocent îl mai domolește, Zâmbetul pur,îl priponește... Calul sălbatic,ce tâmpla îmi albește! Nu are grajduri,nu are pășune, Nu are izvoare de unde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378791_a_380120]
-
spre luna,aleargă spre stele,Străbate munții ,câmpie și mare,Străbate viața ,iubirea,tristețile grele,Străbate ziua și al nopții tainic umăr,Calul sălbatic,e anul ce-l număr!Aleargă prin lume,aleargă nebun,Copita oțelita nu i se mai tocește,El n-are cărare,nu are nici drum,Își deschide aripi ,cănd somnul domnește,Doar glasul inocent îl mai domolește,Zâmbetul pur,îl priponește...Calul sălbatic,ce tâmpla îmi albește!Nu are grajduri,nu are pășune,Nu are izvoare de unde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378791_a_380120]
-
Într-un dans profund hieratic Răspândind în jur visarea. Luna-și scrie embargoul... Unde-o fi acum poetul? Enigmatic stă Copoul Pare-a tăinui ascetul. La bojdeucă, lampa-i stinsă, A plecat demult bădița, Tinda casei pare ninsă, Praful a tocit penița. Prin saloanele Junimii Spiritele ard în ziduri, Aprind candela luminii Într-o lume de reziduuri. Sfărâmând în jur muțenii Plâns de clopote slăbite Cheamă oastea la vecernii, Of, ce vremuri răvășite... Tineri fără de canoane ... Citește mai mult Iașul meu
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
teii-și varsă floareaîntr-un dans profund hieraticRăspândind în jur visarea.Luna-și scrie embargoul...Unde-o fi acum poetul?Enigmatic stă CopoulPare-a tăinui ascetul.La bojdeucă, lampa-i stinsă,A plecat demult bădița,Tinda casei pare ninsă, Praful a tocit penița.Prin saloanele Junimii Spiritele ard în ziduri,Aprind candela luminiiîntr-o lume de reziduuri.Sfărâmând în jur muțeniiPlâns de clopote slăbiteCheamă oastea la vecernii,Of, ce vremuri răvășite...Tineri fără de canoane... XIV. GRĂUNTE DE LUMINĂ, de Angelina Nădejde, publicat în
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
mai egoiste, exploatatorii cei mai cruzi ai mulțimii. Rar, estrem de rar dorința de-a parveni, comună tuturor demagogilor, se poate concilia cu mila pentru soarta mulțimii, și numai în sufletul acelora a căror moștenire pe pământ e asigurată se tocește până la un grad oarecare egoismul, adoarme instinctul esclusivității individuale, pe când parveniții și demagogii nu trăiesc și nu înaintează decât tocmai prin deșteptăciunea în care țin acest odios instinct. Rău ne pare dar că, pe lângă inexactitățile de fapt, mesajul domnesc arată
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
numaidecît" întîlnită în recentul roman al lui Antonio Tabucchi îți resuscită, brusc, uitate vizite (aranjate, întîmplătoare), îți ațîță noi curiozități exploratorii. Totul e ca prima impresie să rămînă și cea determinantă, pentru că, de cele mai multe ori, repetarea vizitei în aceeași încăpere tocește cumva acuitatea percepției, iar diagnosticul suportă (motivata) aproximare. E un transfer în cazul meu dinspre expozițiile de artă, acolo unde, călinescian, doar impresia primă are șansa definitivului, restul aparținînd de-acum eșafodajului. Nu e lipsit de interes apetitul aparte pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lipsea după ce "Dumnezeu a murit": eternitatea. Doar în clipa refacerii ființei sale, viața este viață ca atare; în rest, ea este coruptă. Degradarea vieții omului își află temeiul în actul desăvârșitor al umanului: evaluarea. Ceea ce dă măreție omului îi și tocește măreția. De altminteri, reevaluarea este act "pozitiv" doar în clipa reîntoarcerii la sursele primare ale existenței; dincolo de această instanță ea este minciună. Iar minciuna modernității este dogmatizarea ființei, adevărului și realului. Un critic autorizat al filosofiei lui Nietzsche tălmăcește astfel
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
se definește prin recunoaștere de sine și operă, amândouă posibile printr-o armonizare internă a aptitudinilor. Vocația este plinătate de viață fiind centru de energie, dar ea vine pe lume nu pentru o corecție, pentru a reface ceea ce s-a tocit (uzat), asemenea supraomului, ci pentru a crea noi moduri ale muncii, prin urmare, pentru a spori energia lumii. Fără îndoială, legătura dintre personalismul energetic și filosofia lui Nietzsche este mai bogată decât am putut cuprinde aici. Dar rostul așezării vocației
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
h. C. Julius Zimberlan, pe când Julius Zimberlan încă nu era Profesorul Universitar Emerit Academician Doctor Dr. h. C., a arătat cât se poate de limpede că se poate face o carieră de excepție și fără să fi fost obligat să tocești la fizică în cei mai frumoși ani ai inocentei adolescențe. Și a dat o serie de exemple din realitatea istorică, dar și din contemporaneitate, de mari personalități total nepricepute la fizică. Printre alții, și Președintele țării, un elev model, a
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
fericit 1 Pentru aprofundare, vezi Gheorghe Schwartz, (2009), Psihologia transversală, Partea generală, Aspectele filosofiei comportamentului, ediția a V-a, Ed. Universității "Aurel Vlaicu" din Arad. 2 Trebuie luat în considerare Cursul IV ("Toți suspecții sunt vinovați")! Nu degeaba și-au tocit procurorii coatele atâția ani pe mesele bibliotecilor. 3 De fapt pentru culpa respectivă i s-ar cuveni doar doi ani, nouă luni și patru zile, dar în aceste cazuri cutuma pretinde cifre întregi, așa că diferența poate fi socotită un bacșiș
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
intoleranți comparativ cu alții. Nu zic, s-ar putea să mai avem unele lucruri de Învățat, cel puțin din anumite puncte de vedere. Dar poate că și alții, de prin alte părți, au devenit mai indiferenți față de astfel de manifestări, tocindu-li-se anumite simțuri critice, mai ales că văd și constată atâtea. Să fi ajuns și noi la o astfel de oboseală și lehamite axiologică? Așadar, până unde merge Înțelegerea celuilalt? Până acolo unde sunt Încălcate legile firii și ale
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
dori să i se asemuiască acestuia din urmă. Prin cei doi mari B., până la un punct atât de asemănători, și totuși foarte diferiți, Albionul inaugurează triumfala hit parade a dandysmului. La ora când Își face apariția Brummell, predandy-i Londrei Își tociseră aura, dar nu și numele: se mai vorbea Încă despre Macaroni, Corintieni, Fashionables, Beaux, Bucks (lui Brummell Însuși i se va spune când Beau Brummell, când Buck Brummell). Dar cuvântul dandy se impune cu toată forța abia În primul pătrar
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
-l spune, ar fi trebuit ca vorbele să fie articulate cu totul altfel, să fie șoptite, să fie țesute în zgomotele înserării, în razele asfințitului. Din nou simțeam în mine misterioasa gestație a acelei limbi atât de diferite de cuvintele tocite de întrebuințare, o limbă în care aș fi putut spune încet de tot, întâlnind privirea Charlottei: - De ce mi se strânge inima când aud chemarea îndepărtată a Cucușkăi? De ce o dimineață de toamnă la Cherbourg, de acum o sută de ani
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
terciul verbal care năclăiește fiecare obiect și fiecare ființă. Vorbesc despre verzi și uscate, vorbesc despre bani, despre dragoste, despre nimic. Și folosesc, chiar și când este vorba de iubirile lor sublime, cuvinte spuse de o sută de ori, fraze tocite de tot. Vorbesc ca să vorbească. Vor să alunge liniștea...” Retorta de alchimist se sfărâmase. Conștienți de absurditatea vorbelor noastre, ne continuam dialogul zilnic: „Poate că o să plouă. Uită-te la norul acela mare. Nu, arde stepa... Uite, Cucușka a trecut
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de primăvară decât un marțian. Nu, nu eram îngrozit de episodul din deșert. Povestit în felul acela banal, niciodată nu va putea, presimțeam, să se elibereze din închisoarea aceea de cuvinte și de gesturi cotidiene. Intensitatea lui avea să rămână tocită de degetele groase care apucau un castravecior, de du-te-vino-ul mărului lui Adam de la gâtul musafirului nostru, care-și înghițea votca, de țipetele vesele ale copiilor din curte. Era la fel ca și cu brațul omenesc pe care îl văzusem într-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
altfel, puțin îmi păsa de asta. Căci viața povestită de ea nu era decât un destin tragic de femeie în plus, unul dintre destinele tragice de pe vremea lui Stalin, care ne răscoleau când eram tineri și a căror durere se tocise de atunci. Femeia aceea, fiica unui chiabur, cunoscuse încă de copil exilul în mlaștinile Siberiei occidentale. Apoi, după război, acuzată de „propagandă anti-colhoznică”, se pomenise într-un lagăr. Parcurgeam paginile acelea ca pe ale unei cărți știute pe de rost
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
rostesc? Pentru că acel nume e-a unui om care e cap tăiat fratele meu Iuga. Cap tăiat, Jurgea... ca o picătură cu alta. Ei, nu prin ură se domnește. Oamenii au nevoie de liniște, de îngăduință. Cuțitul prea ascuțit se tocește. Domnii cei aspri cad. JURGEA Măria Ta chibzuiește mai bine decât oamenii de sama noastră, dar, daca nu sîntem buni de altă treabă, Măria Ta, poate că tot ni se îngăduie și nouă câte o vorbă care e la locul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în casa lui TIMON. Intră POETUL, ZUGRAVUL, GIUVAERGIUL, NEGUSTORUL și alții, pe uși deosebite {EminescuOpVIII 478} POETUL Bună ziua, domnule! ZUGRAVUL Îmi pare bine că te văd sănătos. POETUL De mult nu te-am văzut. Cum mai merge lumea? ZUGRAVUL Se tocește crescând. POETUL Știut lucru. Ce lucru mai cu samă, rar ori straniu, care să nu se potrivească cu ceea ce se știe prin multă povestire? Dar ia te uită.! O, magie a bielșugului! Puterea ta au conjurat toate spiritele astea. Pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
conștiinței de sine, o lege căria trebuie să i se supuie așadar și artea reprezintațiunei dramatice. Al doilea fenomen, care ne (atinge) privește încă, atinge rezultatul ce iese din perseverarea pe acest stadiu al reprezentațiunei. Daca simțământul nemijlocit s-a tocit prin timp în repetarea necontenită și daca în genere individul a ieșit dintr-un period în care iritarea sa naturală și puterea sa lirică sânt puse în mișcare prin afectul afin din poet, atuncea s-arată în toată puterea ei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din Rucăr și din Vrancea. Am dori ca în instinctele noilor noștri Apollodori să predomine mai mult cumpăt și mai multă echitate pentru banul românului. La orice întreprindere să se judece nu cu ce se folosesc cavalerii cu bețișoare cari tocesc păvelele orașului, ci cu ce se alege poporul românesc. Mai multă sănătate și mai multă trezvie intelectuală ar trebui în materia aceasta, căci altfel totul degenerează într-o scabroasă goană de întreprinderi superflue. [14 mai 1882] [""PSEUDO - ROMÎNUL " NE CERE
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]