1,334 matches
-
în părul meu valsuri de nuntă hai în marginea aceea de nor să țipăm să ne scădem tăcerile impare în cifre de doi și de patru să desenăm lupii cu roșu apoi să tremurăm pe scena imaginarului sprijiniți de un toiag oarecare crezându-ne îngeri înghețați pe zidurile infinitului Referință Bibliografică: am spus că TU e prea mult pentru amândoi / Dorina Șișu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 445, Anul II, 20 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Dorina Șișu
AM SPUS CĂ TU E PREA MULT PENTRU AMÂNDOI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354673_a_356002]
-
aceasta a fost : ca voi doi, să fiți împreună, martorii cei mai fideli ai trecerii pe pământ a Mântuitorului nostru și să împărțiți timp de treizeci de ani, clipă de clipă, timpul binecuvântat care v-a fost hărăzit numai vouă ... * Toiagul tău feciorelnic, Sfinte Iosife, a înflorit în templu un crin de lumină, semn că tu fuseseși ales de Providență pentru cinstea de a te logodi cu Fecioara Maria din tribul lui Iuda, înzestrată cu atâtea virtuți îngerești, ca și tine
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354665_a_355994]
-
de aceea scriu mereu, se-apropie ora fatală când voi pleca în largul zării să cresc în mit ca Odiseu care rătăcește și astăzi prin pustiuri, voi face un popas lângă veșnicie ascultând liniștea ascunsă din munți și păduri cu toiagul tocit voi rătăci prin singurătăți fulgerând pe-o coamă de dor prin fantastica noapte a pământului cu visul cu care-am plecat să-nconjur pământul și lumile astrale; mi s-au topit visele, s-au făcut ape călătoare, drumul de la
LITANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347059_a_348388]
-
FOST, MAI MULȚI SUNT ÎNCĂ Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 398 din 02 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Cântecul cerșetorului Un cerșetor mergea pe drumuri Și mai bătea în câte-o poartă; Ducea în rugăciuni durerea Și în toiag întreaga soartă. Se așeza în colț de stradă, Trist bătrân proscris de Dumnezeu, Din când în când un ochi să-i vadă Brațul tremurând, uscat și greu. Azi nu am avut noroc, zicea, Am pașii secătuiți de rost Biet toiagul
MULŢI AU FOST, MAI MULŢI SUNT ÎNCĂ de STELIAN PLATON în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347081_a_348410]
-
toiag întreaga soartă. Se așeza în colț de stradă, Trist bătrân proscris de Dumnezeu, Din când în când un ochi să-i vadă Brațul tremurând, uscat și greu. Azi nu am avut noroc, zicea, Am pașii secătuiți de rost Biet toiagul meu si rana mea, E tot ce am si ce mi-a fost. Lumea nu are timp să-l vadă, Demult icoanele a vândut Și e doar umbră trecătoare, Azi pe lângă trupul lui durut. Dar într-o zi căzu în
MULŢI AU FOST, MAI MULŢI SUNT ÎNCĂ de STELIAN PLATON în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347081_a_348410]
-
și neputința de pe malul mării roșii ne reprezintă pe noi. Cum suntem în situatile de criză? (indiferent de natură crizei) ,, Domnul a zis lui Moise: ,, Ce rost au strigătele astea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte. Tu, ridica-ti toiagul, intinde-ti mâna spre mare, si despica-o; și copii lui Israel vor trece prin mijlocul mării că pe uscat.” ( Exod 14-15,16) Oare noi când suntem în fața mării roșii de ce tremuram de frica? Unde ne este credința? Trebuie să
LINISTEA MANTUIRII (1) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357128_a_358457]
-
Ești rază de lumnină ce cobori,/ - îi declară Mircea iubitei -/ Ești soarele ce iasă dintre nori,/ Ești lacrima fierbinte pe obraz/ Și umărul de sprijin la necaz.// Ulcior cu apă ești pentru însetat/ Și pernă pentru cel ce-a înnoptat,/ Toiag pentru drumețul călător/ Și aripă în zbor// Icoană ești pe tâmplă de altare,/ Sămânță de speranță ce nu moare,/ În toate ești o tainică minune,/ Ești ziua cea de azi și cea de mâine” (Tu ești). Iată ce scrie marele
MIRCEA DORIN ISTRATE-ÎNDULCITELE IUBIRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357913_a_359242]
-
pe dată mire. Și-o ascultam tremurător, ...mă aprindeam mai tare, Până-ntr-o zi când hotărât M-am aruncat în mare... Apoi așa... ușor plutind, I-am apărut în prag: Un tânăr chip de voievod, În mână cu-n toiag. Și i-am vorbit de Cerul meu, ...de Lumea mea aleasă, Rugând să-și lase lumea ei, Căci mi-o doream mireasă!... În două rânduri am venit Nebun de-așa iubire: O stea din haos strălucind Și care-n Mare
(MIHAI EMINESCU – IN MEMORIAM!) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358449_a_359778]
-
puternice, însoțite de tornadă, izbucniră pe neașteptate. Ploaia torențială biciuia pădurea. Apariția în negru, răcni, cutremurând cerul și pământul. O gluga mare îi acoperea fața. -Opriți! N-aveți dreptul, să aduceți înapoi, ce-am secerat eu! Ținea în mână un toiag înalt cu un craniu de mort în vârf. Suflă spre torță și o împietri cu răsuflarea de gheață. -El îmi aparține, pentru veșnicie ! -Rămâi pe loc! Împărăția ta nu este aici! Nu ai fost invitată! L-ai luat mișeleste. Așa
BASM... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357965_a_359294]
-
slujba binelui nației sale. El este, fără doar și poate, din aceeași familie spirituală cu Grigore Vieru. Vocea sa a pătruns până dincolo de timpanele, în zadar înfundate cu dopuri, ale politicienilor zilei. El a fost „Vocea” care striga „în pustiu”, toiagul deșertului,ca al Înaintemergătorului vestind Împărăția lui Dumnezeu. O voce vibrantă, frumos timbrată, nuanțată ce nu se uită. Nu știa să vorbească în șoaptă. Vorbele sale trebuiau să pătrundă. Și s-a făcut glas de clopot, sunet de toacă, glas
IN MEMORIAM (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358193_a_359522]
-
CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Vocatii > - 38-7... Autor: Stelian Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1575 din 24 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Recenzie: Părintele Gheorghe Colțea, Toiagul Odrăslit. Dialoguri inedite. Zburând peste prăpăstii, Editura Andreiana, Sibiu, 2015, 556 p., ISBN: 978-606-8602 - 38-7... De la bun început, doresc să recunosc și dezvălui adevărul că am apreciat întotdeauna, activitatea, bogată, frumoasă, densă și consistentă, multiplă și variată a Părintelui Protopop
RECENZIE: PĂRINTELE GHEORGHE COLȚEA, TOIAGUL ODRĂSLIT. DIALOGURI INEDITE. ZBURÂND PESTE PRĂPĂSTII, EDITURA ANDREIANA, SIBIU, 2015, 556 P., ISBN: 978-606-8602 [Corola-blog/BlogPost/357702_a_359031]
-
mai ales dincolo, în lumea cealaltă - a Împărăției Cerurilor, unde să se bucure de înveșnicita comuniune cu Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în lumina cea neînserată a Sfintei Treimi! Amin!... Dr. Stelian Gomboș Referință Bibliografică: Recenzie: Părintele Gheorghe Colțea, Toiagul Odrăslit. Dialoguri inedite. Zburând peste prăpăstii, Editura Andreiana, Sibiu, 2015, 556 p., ISBN: 978-606-8602 - 38-7... / Stelian Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1575, Anul V, 24 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Stelian Gomboș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
RECENZIE: PĂRINTELE GHEORGHE COLȚEA, TOIAGUL ODRĂSLIT. DIALOGURI INEDITE. ZBURÂND PESTE PRĂPĂSTII, EDITURA ANDREIANA, SIBIU, 2015, 556 P., ISBN: 978-606-8602 [Corola-blog/BlogPost/357702_a_359031]
-
mai fac popoarele ălea, Că le aud numai plângând și gemând ... - Bine, Doamne, mă duc, a zis Sfântul Petre, oftând, că era și așa destul de amărât și obosit. Și a coborât Sfântul Petre și a luat-o el așa cu toiagul în mână. Mergea, săracul cât era ziua de mare. Uneori, când mai întâlnea câte un amărât mai stătea de vorbă cu el, îl întreba ce mai e pe la ei prin sat, cine a mai murit, cine s-a mai însurat
DUMNEZEU, SFÂNTU PETRU ŞI ROMÂNII de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358583_a_359912]
-
s-a întors săracul Sfântul Petre la Dumnezeu, dar era și mai trist și mai amărât, aproape că îi venea să plângă. Piciorul drept îl cam târâia, că nu era sigur pe el deloc și mâna dreaptă abia mai ținea toiagul ... - Ei, ce e, Sfinte Petre pe pământ ?, l-a întrebat Dumnezeu, uitându-se la el foarte îngrijorat. Sfântul Petru s-a așezat jos cu mare greutate, să-și tragă sufletul, săracul, pentru că era obosit de atâta drum. Apoi și-a
DUMNEZEU, SFÂNTU PETRU ŞI ROMÂNII de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358583_a_359912]
-
ne împarți, când ești murdar de tină? // Ieri, Doamne, ai venit la un poet: / În satul lui, în casa părintească - / Desculț, flămând, sărac, trăgând încet / Atotputernicia Ta dumnezeiască - // Era o zi de toamnă -n care toți / Ți-au luat cojoc, toiag (veșmintele)- sărăcăcioase - / Cuvântu-Ți mut, l-au răstignit la porți, / Ți-au lăsat doar lumina peste oase - // Și a plecat la masă-ntregul sat, / Și te-au lăsat cum te-a făcut Fecioara, / Doar cu lumina stelei, îmbrăcat, / Să duci
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
alt miracol s-a ivit: deși părea c-acuși-acuși ne-ajung oștenii egipteni, din ochii lor am dispărut în norul-stâlp dumnezeit, păstrând între grupările adverse o neschimbată depărtare până la-n veci neliniștita mare. Aici, de-ndată undele atinse de-al meu toiag umplut cu har, s-au despărțit făcând cărare prin stâncăria apelor cu sare - ce spumegau și clocoteau, dar de poruncă ascultau -, ca tot norodul urmărit și de uimire amuțit, să vadă de pe malul dimpotrivă cum zidu-nșelător se frânge și-n
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
de Pan”? Pan stă pe un jilț, gol cum l-a făcut mă-sa; un tînăr efeb, în picioare, tot gol, cu spatele la noi, cu piciorul stîng flexat din genunchi, îi cîntă o melodie la fluier, doi bătrîni stau sprijiniți în toiege, iar în plin plan, în partea stîngă, este o fată nudă, cu sexul bine reliefat și cu sînii ca două mere, care privește sfioasă spre un bărbat întins la picioarele ei. Mai sînt o mie de amănunte, pe care n-
CAP 11 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359506_a_360835]
-
80% la nivel social planetar și să întemeiați adevărata religie a Iubirii care există dinaintea Facerii Lumii... Așadar, dacă vreți să mă găsiți, căutați-mă în soarele din piept numit suflet... în strălucirea ploii... în prietenul din cealaltă inimă... în toiagul de aur numit nepot permanent... sau în săgeata magică de aur moștenită de la tatăl meu, zeul Apolon Hyperboreeanul... Dacă nu mă veți găsi, nu disperați, căutați-mă în statuile fotonice. Și dacă nici în aceste statui al memoriei nu mă
CUM SĂ FACI BANI PRIN SISTEMUL LETS . (NOTE PENTRU ESEUL AGONIA UNIUNII EUROPENE (7) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X (30) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţi [Corola-blog/BlogPost/360373_a_361702]
-
crește mâine mușchiul amintirii./ Hristos a înviat, dumnezeiască vrere/ să-și dăruie mulțimii trupul-Pâine,/ și să vestească marea Înviere/ ce va cuprinde toată țara, mâine.( Hristos a înviat). Demetrius Leontieș, medicul fără de-arginți, a suit urcușul demnității Neamului, cu toiagul de aur al divinului Adevăr. Cu fiecare frângere binecuvântată, poporul a pregătit în sânul său un mugure de Voievod, pentru a pregăti calea izbăvirii. Codrul de la Dobrina a devenit Altarul jurământului de credință al Elitei creștine abia înflorite ce avea
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
mă duce la ape de odihnă;3.îmi înviorează sufletul și mă povățuiește pe cărări drepte din pricina Numelui Său.4.Chiar dacă ar fi sa umblu prin valea umbrei morții,nu mă tem de niciun rău,căci Tu esti cu mine.Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie.5Tu îmi întinzi masă în fața potrivnicilor mei,îmi ungi capul cu undelemn și paharul meu este plin de da peste el.6.Da,faricirea și indurarea mă vor însoți în toate zilele vieții mele și
KARON,CAP 7 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359964_a_361293]
-
rubik încercând să găsească rotirea mângâierii unui gând fără să-i scârțâie amintiri și macii printre ruine i se par din anotimpuri cu fluturi și regine dispărute în coate ostoite și-ar cere o cafea de la o Vitoria Lipan cu toiag și costum popular Referință Bibliografică: metempsihoza ferestrei / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1121, Anul IV, 25 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Radu Liviu Dan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
METEMPSIHOZA FERESTREI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359909_a_361238]
-
mă legăna în dulci și amăgitoare iluzii. Când m-am trezit dimineața, am auzit zarvă mare pe drum. Am ieșit să văd ce se întâmplă. Nebunul din vis, călare pe măgarul lui Brăican, furat de la grădina de zarzavat, cu un toiag în mână, intra în sat, în Ierusalimul lui imaginar, urmat de o droaie de copii care se amuzau de figura lui. <Veniți la mine, striga el, veniți să vă dau pacea și liniștea, veniți să vă dau să mâncați, oropsiților
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
întâlnit acum un an Îmi povestea crestând un ram Cum viața noastră nu-i în van Se pregătea senin de drum Simțea că nu mai are timp, Își urmărea un gând, în scrum, Din jarul unui anotimp Desaga și-un toiag cioplit Le-avea la scară, în cerdac, Un prieten i le-a dăruit Să aibă la sfârșit de veac Stăteam lângă un foc mocnit Și depănam la amintiri Era la ceas de asfi nțit, Noi povesteam despre martiri “Născuți din
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
o slujire cerească și nu pământească” (Sf. Ierarh Grigorie-Seniorul) Preocupările și strădaniile creștinilor însetați de spirit, de cultură teologică și trăire ortodoxă au întotdeauna în Sfântul Ierarh Grigorie de Nazianz-Teologul, o călăuză a cunoașterii, un mentor în educație și un toiag spre urcare, spre desăvârșire. Familia aristocrată geto-dacă a Sfântului îmbrățișa 5 persoane: Sf. Ierarh Grigorie-Seniorul, Sfânta Nona, mama Teologului, Sf. Grigorie - Juniorul, Gorgonia(numele dac, străbun al Giorgianei) și Cezar, frații mai mici. Icoana tatălui sfânt o avem chiar de la
MĂRTURISITORI DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359098_a_360427]
-
de soare care străpungea frunzișul des al copacilor seculari. Oricât ar fi vrut să pară că nu are teamă de unul singur Tudor, evita totuși cărările întunecate . În miezul zilei în unele locuri era chiar întuneric. Rucsacul atârnă greu, iar toiagul pe care il făcuse dintr-o creangă de copac se afunda în pământul moale. Tudor avea de trecut tot acest codru și conform hârtii lui ar fi trebuit să ajungă într-o poiana denumită a Țapului. Da, dar până acolo
ASCUNS IN PADURE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359216_a_360545]