641 matches
-
familiei“, îndreptă teancurile de reviste cu mașini personalizate și femei goale. Adună discurile împrăștiate și le vârî în spatele barului lambrisat pe care Mark îl montase singur, fără prea mare succes. Un poster cu o fată în bikini negri de piele, tolănită pe capota unei mașini de colecție, atârna pe peretele dormitorului. Îl rupse, scârbită. De-abia când se uită la bucățile din mâinile ei înțelese ce făcuse. Găsi un ciocan în debara și încercă să fixeze posterul la loc, dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
iar străzile erau o simulare mai previzibilă decât în jocurile on-line ale lui Mark. Iuți pasul pe Central, înapoi spre spital, dornică să-l aibă din nou pe fratele ei doar pentru sine. Dar Rupp și Cain erau încă acolo, tolăniți în scaunele de spital. Mark stătea pe pat în capul oaselor. Toți trei făceau pase cu un cocoloș de hârtie. Mark arunca la nimereală. Uneori arunca peste umăr, lovind peretele din spatele lui. Dar arunca. Revirimentul o îngheță. Era cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
șirurilor nesfîrșite de bărbați În uniforme kaki care se perindaseră toată dimineața, Încă de la ivirea zorilor, de-a lungul digului și peste pasarela ce duce spre un mare vas militar care așteaptă să-i Înghită pe toți. Hamalii negri stau tolăniți pe sacii plini cu ovăz din preajma toboganului, supraveghetorii moțăie pe grămada de boabe sau, ghemuiți În cerc În spatele unui zid de saci, joacă pasionat zaruri. Între timp trupele Înaintează. Șirurile cafenii, Înfierbîntate merg, se opresc, se odihnesc, Își potrivesc mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Asta cam așa-i", zic, puțintel intimidat, în timp ce, pe micul ecran, din nou se aud scrîșnetele năpraznice ale pneurilor de la mașini. Starea politică a națiunii Căldura cea mare, la vreme de amiază, singur în curte, pisoiul pe nume Mazarin stă tolănit în iarbă, cățelușa Daisy, la vreme de nici cinci luni, își poartă rasa, cea de ciobănesc german, prin arșiță, nu departe de umbra cea întremătoare a unui gutui care dă direct în stradă, încărcat de fructe ce abia la vremea
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
clinchetul lighenelor împărțite la fiecare pat. Pentru prima oară de cînd se internase, se simți suficient de bine pentru a se rade, dar după ce-și dezmierdă smocul de păr de pe bărbie, își împrospătată doar fața și mîinile și rămase tolănit în aerul și lumina blîndă. Domnul Clark arăta mult mai bine. Fața lui era din nou a unui om bătrîn, gînditor și părea că dirijează o mică orchestră cu arătătorul. Patul domnului McDade era gol, doar cu salteaua de sîrmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
revoc.“ Aproape de vîrful pantei, începu să-și piardă suflul. Iarba de pe vîrf era frîntă de stînci noduroase. Stîlpul de beton al triangulației era plasat pe una dintre ele și Alexander îl folosea drept spetează. Avea aerul unui ins care stătea tolănit pe o canapea confortabilă în propria casă și, la început, păru că nu-l vede pe Lanark, apoi îi făcu semn bătînd ușor cu mîna în stînca de lîngă el, și cînd Lanark se așeză, se sprijini de el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
afirmă: ― Ea spune adevărul. Lui Gosseyn nu-i rămase decât să-i spună: ― Mulțumesc. Și întrebă din nou: ― Cât îi trebuie unui aparat să ajungă până aici? ― Vreo oră. Pe masa de lângă fereastră se afla un videofon portativ. Gosseyn se tolăni în fotoliul alăturat, privi numărul primit și-l formă. Micul ecran de pe receptor rămase întunecat. Gosseyn îl privi nedumerit. Formă încă o dată numărul, mai repede, și de astă dată duse imediat receptorul la ureche și ascultă cu atenție. Tăcere mormântală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
afirmă: ― Ea spune adevărul. Lui Gosseyn nu-i rămase decât să-i spună: ― Mulțumesc. Și întrebă din nou: ― Cât îi trebuie unui aparat să ajungă până aici? ― Vreo oră. Pe masa de lângă fereastră se afla un videofon portativ. Gosseyn se tolăni în fotoliul alăturat, privi numărul primit și-l formă. Micul ecran de pe receptor rămase întunecat. Gosseyn îl privi nedumerit. Formă încă o dată numărul, mai repede, și de astă dată duse imediat receptorul la ureche și ascultă cu atenție. Tăcere mormântală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
-l vadă. Grosvenor renunță să-l mai caute pe Corl. Orașul acesta era prea mare și avea mai multe ruine, mai multe ascunzători decât își închipuise el la început. Porni așadar înapoi spre navă și răsuflă ușurat când zări monstrul tolănit în tihnă pe o stâncă, sub razele soarelui. Grosvenor își opri naveta la oarecare distanță, pe un deal, de unde putea să-l observe nestingherit. Rămase acolo vreo douăzeci de minute, până când auzi, în receptorul lui acustic, cutremurătoarea veste că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
asta târzie. Îl întrebă pe ospătar unde era felina. Ospătarul nu știa precis, dar socotea că aceasta se află undeva, în sala cea mare a bibliotecii. Grosvenor intră în bibliotecă și rămase acolo, cu ochii țintă la Corl, care stătea tolănit pe covorul gros. După vreo oră, una din ușile sălii se deschise și doi oameni intrară, aducând un castron enorm. În spatele lor pășea Kent. Ochii lui aveau o căutătură febrilă. Oprindu-se în mijlocul încăperii, spuse cu o voce obosită, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
totul se va fi terminat, Tintin avea să își aducă aminte, distinct-fotografic, de această după-amiază calmă și nesfârșită în care a început această nouă aventură. Fiecare dintre locatarii de la Moulinsart își degusta, în colțul său de lume, porția de fericire - tolănit în fotoliu, cu aerul nobiliar pe care îl afișa în zilele în care era prost dispus, Haddock sorbea tacticos din rația sa de whisky, în vreme ce, la câțiva pași de el, Milou se odihnea, surâzător și satisfăcut, după ce smotocise im prudenta
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
uitat la câine și câinele s-a uitat la el. Apoi, fața Hingherului s-a destins, iar buzele au început să scoată sunete tulburi. Câinele a ciulit urechile și a dat din coadă. Uluiți, am văzut cum amândoi s-au tolănit pe pământ la soare; Hingherul mângâia bestia, iar aceasta se uita, supusă, în ochii lui. Ca să fie în stare de o asemenea minune, mi-am zis, Hingherul trebuia să cunoască absolut totul despre câini. Nu se jucase în meseria lui
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
magazinelor universale. Doamna Reilly urcă de două ori pe trotuar, încercând să scoată mașina din locul unde era parcată și lăsă urma unei bare de protecție tip Plymouth 1946 pe capota Volkswagen-ului din spate. — Nervii mei! se plânse Ignatius. Era tolănit pe bancheta din spate astfel încât de afară nu se vedea decât vârful șepcii lui verzi de vânătoare, arătând ca o bucată promițătoare de harbuz. Din spate, unde stătea întotdeauna deoarece citise undeva că locul de lângă șofer era cel mai periculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
concert rock și nu la prelegerea seacă a unui profesor care stătea la pupitru, purtând papion și vorbind despre o genă numită a58799-6b. Profesorul le arăta acum grafice cu acțiunea enzimatică, linii negre întretăiate, pe un fond alb. Puștii stăteau tolăniți în fotolii, jucându-se cu telefoanele lor BlackBerry. Doar câțiva încercau să se concentreze asupra materialului. Stând în partea din spate a camerei, conducătorul echipei, un psiholog pe nume Paul Gode, ridică un deget în aer, făcându-i semn profesorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
uitat la câine și câinele s-a uitat la el. Apoi, fața Hingherului s-a destins, iar buzele au început să scoată sunete tulburi. Câinele a ciulit urechile și a dat din coadă. Uluiți, am văzut cum amândoi s-au tolănit pe pământ la soare; Hingherul mângâia bestia, iar aceasta se uita, supusă, în ochii lui. Ca să fie în stare de o asemenea minune, mi-am zis. Hingherul trebuia să cunoască absolut totul despre câini. Nu se jucase în meseria lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
spune Sherrill. Stop! Robotul-chelner Încremenește și picturile dispar. Noapte! comandă ea și luminile se sting, tavanul se transformă Într-un cer Înstelat și de undeva Începe să se audă o nocturnă de Chopin. — Putem să vedem un film? Întreabă Wakefield, tolănindu-se pe o canapea ademenitoare. Canapeaua se ajustează pe formele trupului lui și Îi proptește o pernă perfectă sub cap. Somnul Îl copleșește. — Desigur. Ultimul tango la Paris, Neva? Întreabă Maggie. Se presupune că este o casă a viitorului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
totul tuturor aici de față În timp ce ea-și calculează următoarea mișcare. — Am trăit apoi Într-un oraș fără de plan un loc pe care chiar și zeii demolării Îl părăsiseră de atîta plictiseală un oraș ca multe altele răspîndite peste tot tolănite În voie și ție ți-a plăcut. Nu era acela locul În care cel puțin la Început arhitectura naturii cea a ruinelor și cea a imaginației s-au Întîlnit? — Îmi datorezi o explicație mai bună decît asta, Wakefield! O voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
bere și-și iubesc echipa indiferent de unde vine cel care aruncă. Care e stadionul tău favorit, tovarășe Zamyatin? Întreabă barmanul. Nu am unul favorit, spune Ivan, dar Îl urăsc pe cel din Chile, unde Pinochet a executat oameni. Wakefield se tolănește În familiaritate. Prietenul lui are un simț al locului și timpului foarte asemănător cu al lui, doar că al lui e fracturat. Este dureros de conștient de faptul că este mai schimbător decît vremea. Apartamentul lui, o fostă locuință pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o grăbește cît poate (...) firul vieței lui uniforme se desfășoară, prinzînd în intervale regulate aceste stranii puncte. Seara s-a încheiat. Se culcă și în odaia sa înfierbîntată pe iarna cea mai geroasă, el gustă ciudata plăcere de a se tolăni gol pe învelitoarea roșie a patului său și de-a urmări — și mai intensă astfel, reveria sa grozavă și copleșitoare”. Personajul — un halucinat desprins parcă din Demonii lui Dostoievski, un anarhist utopic în embrion — este emblematic pentru imaginarul apocaliptic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că nu m-a văzut și nu m-a auzit. Se ferea de mine. Mai exact, nu mi-a fost greu să ghicesc, încerca să evite începerea lecțiilor. M-am hotărât să-l las în plata Domnului și m-am tolănit sub un ulm, rezemându-mi spinarea de tulpină. Căldura și tăcerea, bruiată doar de bâzâitul muștelor și al albinelor, m-au făcut să ațipesc. Somnul n-a durat mult. Am fost atacat de un nor de tăuni care nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de porci longobarzi. Gundo s-a stăpânit cu greu, albindu-se la față. Am mâncat azimă cu șuncă sărată. Am băut și o jumătate de cană de vin, ca să-i asigurăm că era bun și curat. După care ne-am tolănit pe jos ca să ne culcăm, având bâtele lângă noi. Veteranul s-a retras într-o chilie, cinci soldați s-au postat în camera unde erau paturile de dormit, li s-a adus de băut și celor doi din turn, precum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a ascunde semnificații mai profunde. N-ar trebui să mă răsfeți, Îi spuse, altfel mă obișnuiesc. Nu-și dădu seama că Îl tutuise. — Să rămâi fără femeie În casă e Într-adevăr o problemă, se alătură imediat discuției mama Guendalinei, tolănindu-se pe o sofa care o cuprinse, scârțâind. Și eu mă aflu În aceeași situație, e Îngrozitor. — Dar cum se poate asta? se miră mama lui Cristian. Iarăși? — A trebuit să o schimbăm, nu era bună, oftă mama Guendalinei. Femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
observe cine nu lucrează ca lumea, restul e treaba lor, începând de atunci Prodan n-a mai lovit pe nimeni, patrula doar în urma noastră, uitându-se cum lucrăm. Între timp, muncitorii întinseseră o pătură pe jos, lângă unul dintre excavatoare, tolănindu-se pe ea, muncitorul pe nume Traian fuma, iar muncitorul pe nume Feri mesteca nu știu ce, am văzut asta când am întors o dată capul, apoi s-a pus și Prodan lângă ei, în urma noastră rămânând să patruleze doar frate-su, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
te audă cântând în halul ăsta ? îl întrerupe Trish, încă ștergându-se la ochi. Pentru numele lui Dumnezeu, mai bine mai desfă o șampanie ! E una dintre cele mai calde seri ale anului. Când soarele coboară încet la orizont, ne tolănim cu toții pe iarbă, bând șampanie și vorbind. Eamonn îmi povestește despre prietena lui Anna, care lucrează la un hotel din Gloucester. Iris scoate la iveală niște tarte minuscule, cu pui și verdeață. Nathaniel aprinde niște lumini ca de poveste într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
te ascult turuind despre Edmund Wilson sau John Berryman ori despre Whittaker Chambers, când ai fost angajat la Time dimineața și dat afară de el Înainte de prânz. M‑am gândit de multe ori ce bine meșterești tu o poveste când stai tolănit pe spate. Nu exista chip să‑l refuz. Era limpede că nu dorea să scriu despre ideile lui. Acestea fuseseră expuse pe larg chiar de el și se găsesc la Îndemâna oricui În cărțile sale de teorie. Eu, unul, mă fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]